Lecția 3. Prinzându-ne de prezența divină


„Şi au dat poporului următoarea poruncă: `Când veți vedea chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoți care sunt din neamul Leviților, să plecați din locul în care sunteți și să porniți după el`” (Iosua 3:3).

„Studiați cu atenție experiențele israeliților în călătoria lor spre Canaan. Studiați capitolele trei și patru din Iosua, care raportează pregătirea și trecerea lor peste Iordan în țara promisă.” – Comentarii biblice [E. G. White Comments], vol. 2, p. 994, Iosua capitolele 3, 4.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 483-486, cap. 44: Trecerea Iordanului; Mărturii, vol. 1, pp. 645-653, cap. 112: Pastori, ordine și organizație; Experiențe și viziuni, p. 32, cap. Viziuni care au urmat.


Duminică 13 ianuarie

1. PRIVIREA ŢINTĂ PRIN CREDINŢĂ

a. Ce poruncă distinctă a dat Iosua cu privire la chivotul legământului, simbolul prezenței lui Dumnezeu în Israel? De ce? Iosua 3:2-4.

Iosua 3:2-4: „După trei zile, căpeteniile oastei au trecut prin tabără și au dat poporului următoarea poruncă: „Când veți vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru dus de preoți, care sunt din neamul leviților, să plecați din locul în care sunteți și să porniți după el. Dar între voi și el să fie o depărtare de aproape două mii de coți; să nu vă apropiați de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmați, căci n-ați mai trecut pe drumul acesta.”

„Chivotul lui Dumnezeu era o ladă sfântă, realizată pentru a fi depozitarul celor zece porunci, lege care era reprezentantul lui Dumnezeu Însuși. Acest chivot era considerat slava și puterea lui Israel. Simbolul prezenței Divine rămânea asupra lui zi și noapte.” – Spiritual Gifts, vol. 4a, p. 101.

b. În ce sens este chivotul legământului din Ceruri, la fel de semnificativ pentru noi, astăzi, într-un sens figurativ? Evrei 8:1, 2; 9:3-5.

Evrei 8:1, 2: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.”

Evrei 9:3-5: „după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”. El avea un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legământului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamănuntul despre aceste lucruri.”

„Satan a luat orice măsură posibilă pentru ca să nu apară în mijlocul nostru, ca popor, nimic care să ne mustre, să ne certe și să ne îndemne să îndepărtăm greșelile noastre. Dar există un popor care va purta chivotul lui Dumnezeu.” – Mărturii pentru predicatori, p. 411, cap. Solii lui Dumnezeu.


Luni 14 ianuarie

2. PREGĂTINDU-NE PENTRU A VEDEA LUCRURI EXTRAORDINARE

a. Înainte ca israeliții să poată experimenta prezența lui Dumnezeu într-un mod miraculos, cum le-a spus Iosua să se pregătească? Iosua 3:5.

Iosua 3:5: „și au dat poporului următoarea poruncă: „Când veți vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru dus de preoți, care sunt din neamul leviților, să plecați din locul în care sunteți și să porniți după el.”

b. Cum ne sfințește și ne curăță Dumnezeu în prezent și ce implică, din partea noastră, sfințirea? Tit 2:14; Matei 16:24.

Tit 2:14: „El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Matei 16:24: „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.”

„Sfințirea adevărată vine prin exercitarea principiului dragostei. ...

Sfințirea nu este lucrarea unei clipe, ore, zile, ci a unei vieți. Ea nu se obține printr-o izbucnire fericită a sentimentelor, ci este rezultatul morții constante față de păcat și al trăirii constante pentru Hristos.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 560, cap. 55: Schimbat prin har.

„Adevărata sfințire ... nu este cu nimic mai puțin decât o moarte constantă față de eu și o conformare zilnică față de voința lui Dumnezeu. ... Sfințirea lui Pavel a fost un conflict constant cu eul. El a spus: `Eu mor zilnic.` Voința și dorințele lui veneau zilnic în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu. În loc să urmeze înclinația, el a împlinit voința lui Dumnezeu, oricât era de  neplăcută și oricât răstignea aceasta natura lui.” – Mărturii, vol. 4, p. 299, cap. Adunări în est.

„Adevărata sfințire înseamnă armonie cu Dumnezeu, identificare cu El în caracter. Aceasta este primită prin ascultare de acele principii care sunt transcrierea caracterului Său.” – Ibid., vol. 6, p. 350, cap. Respectarea Sabatului.

„În aceasta constă sfințirea biblică. Ea nu este doar o etalare sau o lucrare exterioară. Ea este sfințirea primită prin canalul adevărului. Este adevăr primit în inimă și manifestat practic în viață.” – Ibid., vol. 1, p. 339, cap. 65: Nordul statului Wisconsin.

c. Cine a primit porunca de a fi primii care, în caz de nevoie, să-și riște viața și siguranța, de dragul poporului? Iosua 3:6-8.

Iosua 3:6-8: „Și Iosua a zis preoților: „Luați chivotul legământului și treceți înaintea poporului.” Ei au luat chivotul legământului și au pornit înaintea poporului. Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, voi începe să te înalț înaintea întregului Israel, ca să știe că voi fi cu tine cum am fost cu Moise. Să dai următoarea poruncă preoților care duc chivotul legământului: ‘Când veți ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriți în Iordan.’”

„Preoții au ascultat porunca liderului lor și au mers înaintea poporului purtând chivotul legământului. Mulțimii i-au fost date instrucțiuni de a se retrage, astfel încât să lase un spațiu liber de trei sferturi de milă până la chivot. Oștirea imensă privea cu interes profund în timp ce preoții înaintau coborând malul Iordanului. Ei i-au văzut cu chivotul sfânt, înaintând hotărât spre torentul amenințător, clocotitor, până când picioarele purtătorilor păreau a se afunda în ape.” – The Signs of the Times, 7 aprilie 1881.


Marți 15 ianuarie

3. ASIGURAREA PREZENŢEI LUI DUMNEZEU

a. Ce făgăduință a fost împlinită față de bărbații consacrați ai lui Dumnezeu, care au purtat chivotul sfânt, înfruntând pericolul? Isaia 43:2.

Isaia 43:2: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde.”

„Patru îngeri cerești însoțeau întotdeauna chivotul lui Dumnezeu în toate călătoriile sale, pentru a-l ocroti de orice pericol și a împlini orice misiune cerută de la ei în legătură cu chivotul.” – Spiritual Gifts, vol. 4a, p. 102.

b. Ce a făgăduit Domnul cu privire la purtarea chivotului, în condițiile unui nivelul ridicat al apelor râului Iordan? Iosua 3:9-13.

Iosua 3:9-13: „Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiați-vă și ascultați cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.” Iosua a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru și că va izgoni dinaintea voastră pe canaaniți, pe hetiți, pe heviți, pe fereziți, pe ghirgasiți, pe amoriți și pe iebusiți: Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ va trece înaintea voastră în Iordan. Acum, luați doisprezece bărbați din semințiile lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție. Și de îndată ce preoții care duc chivotul Domnului Dumnezeului întregului pământ vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, și anume apele care se coboară din sus se vor opri grămadă.”

c. Ce speranță oferă Dumnezeu fiecărui suflet purtător de povară, care înaintează cu credincioșie în a „purta chivotul” în prezent, răspândind adevărul prezent adesea în circumstanțe dificile și provocatoare? Psalmii 126:4-6.

Psalmii 126:4-6: „Doamne, adu înapoi pe prinșii noștri de război ca pe niște râuri în partea de miazăzi! Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii.”

„Există timpuri în care pare imposibil pentru slujitorul lui Dumnezeu să facă lucrarea care este necesar a fi realizată, din cauza lipsei de mijloace pentru a promova o lucrare puternică, solidă. Unii se tem că prin facilitățile care le sunt la îndemână nu pot face tot ceea ce simt că e de datoria lor să realizeze. Dar dacă înaintează în credință, mântuirea lui Dumnezeu va fi revelată și prosperitatea va însoți eforturile lor. El, Cel care le-a poruncit urmașilor Lui să meargă în toate părțile lumii, va susține fiecare lucrător care, în ascultare de porunca Lui, caută să proclame solia Sa. În realizarea lucrării Lui, Domnul nu descoperă întotdeauna totul în mod evident față de slujitorii Lui. Uneori El pune la încercare încrederea poporului Său, aducându-l în circumstanțe care îl constrâng să înainteze prin credință.

Adesea, El îi aduce în locuri strâmte și provocatoare și le poruncește să înainteze, când picioarele lor par să atingă apele Iordanului. În astfel de timpuri, când rugăciunile slujitorilor Lui se înalță la El în credință serioasă, Dumnezeu deschide o cale înaintea lor și îi scoate într-un loc larg.” – Istoria faptele apostolilor, p. 357, cap. 33: Lucrând în condiții dificile.


Miercuri 16 ianuarie

4. MÂNA LUI DUMNEZEU LA LUCRU

a. Ce rezultat uimitor a urmat atunci când preoții au ascultat implicit de porunca dată de Dumnezeu lui Iosua? Iosua 3:14-17; 4:18.

Iosua 3:14-17: „Poporul a ieșit din corturi ca să treacă Iordanul și preoții care duceau chivotul legământului au pornit înaintea poporului. Când preoții care duceau chivotul au ajuns la Iordan și când li s-au înmuiat picioarele în marginea apei – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerișului –, apele care se coboară din sus s-au oprit și s-au înălțat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan, iar cele ce se coborau spre marea câmpiei, care este Marea Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în fața Ierihonului. Preoții care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până aisprăvit tot poporul de trecut Iordanul.”

Iosua 4:18: „Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui.”

„Preoții au ascultat poruncile liderului lor și au mers înaintea poporului, purtând chivotul legământului. Oștile evreilor s-au aliniat pentru marș și au urmat acest simbol al prezenței divine. Coloana extinsă a umplut țărmul Iordanului și, pe măsură ce preoții se adânceau în albia râului, apa a fost oprită din amonte și volumul din aval a curs, lăsând uscat fundul râului. Preoții au trecut, purtând chivotul și Israel a urmat în spate. La mijlocul Iordanului, preoților li s-a cerut să se oprească în albia râului până când oastea evreilor a trecut dincolo. Aceasta s-a întâmplat pentru a le imprima în mintea lor mai puternic faptul că puterea prin care stăteau apele Iordanului era aceeași care i-a făcut în stare pe părinții lor să treacă Marea Roșie, patruzeci de ani mai înainte.

Mulți care au trecut prin Marea Roșie când erau copii, au trecut de data aceasta, printr-o minune asemănătoare peste Iordan, ca bărbați de război, echipați pentru luptă. După ce oastea lui Israel trecuse toată dincolo, Iosua a poruncit preoților să iasă din râu. Când au fost în siguranță pe celălalt țărm, purtând chivotul legământului, Dumnezeu Și-a îndepărtat mâna Lui puternică și apele strânse au năvălit ca o cascadă, în albia naturală a râului. Iordanul s-a năpustit ca un torent de neoprit, revărsându-se peste malurile sale.” – Mărturii, vol. 4, p. 157, 158, cap. Luarea Ierihonului.

b. Cum și de ce trebuia să fie păstrată în memorie această minune? Cum a influențat aceasta națiunile înconjurătoare? Iosua 4:4-9, 21-24; 5:1.

Iosua 4:4-9, 21-24: „Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, să le spuneți: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.”

Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi… (21-24) „ El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’, să învățați pe copiii voștri și să le spuneți: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’ Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți totdeauna de Domnul Dumnezeul vostru.”

Iosua 5:1: „Când au auzit toți împărații amoriților de la apusul Iordanului și toți împărații canaaniților de lângă mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel până am trecut, li s-a tăiat inima și au rămas îngroziți înaintea copiilor lui Israel.”

„Isus, Fiul lui Dumnezeu, urmat de îngerii cerești, a mers înaintea chivotului, când acesta a ajuns la Iordan, iar apele au fost despărțite în fața prezenței Lui. Hristos și îngerii au stat alături de chivot și de preoți în albia râului, până când toți israeliții au trecut Iordanul.” – Spiritual Gifts, vol. 4a, p. 102.

„Când vestea că Dumnezeu a oprit apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel a ajuns la împărații amoriților și canaaniților, inimile lor au fost înmuiate de frică.” – Patriarhi și profeți, p. 485, cap. 44: Trecerea Iordanului.


Joi 17 ianuarie

5. INTRÂND ÎNTR-O NOUĂ EXPERIENŢĂ

a. De ce fusese suspendată practica circumciziei și de ce a fost aceasta restaurată acum? Iosua 5:2-9.

Iosua 5:2-9: „În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ți niște cuțite de piatră și taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.” Iosua și-a făcut niște cuțite de piatră și a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot poporul ieșit din Egipt, bărbații, toți oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt. Tot poporul acela ieșit din Egipt era tăiat împrejur, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur. Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci de ani prin pustie până la nimicirea întregului neam de oameni de război care ieșiseră din Egipt și care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i va lăsa să vadă țara pe care jurase părinților lor că le-o va da, țară în care curge lapte și miere. În locul lor a ridicat pe copiii lor; și Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiați împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum. După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără până la vindecare. Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră.” Și locului aceluia i-au pus numele Ghilgal (Prăvălire) până în ziua de azi.”

„Suspendarea ritualului circumciziei de la răzvrătirea de la Cades reprezentase o mărturie constantă pentru Israel că legământul lor cu Dumnezeu, pentru al cărui simbol era destinat acesta, fusese rupt. Și întreruperea Paștelui, ca memorial al eliberării lor din Egipt fusese o dovadă a neplăcerii Domnului cu privire la dorința lor de a se întoarce în țara robiei. Acum, totuși, anii de respingere erau încheiați. Încă o dată Dumnezeu îl recunoștea pe Israel ca popor al Lui și semnul legământului a fost restaurat. Ritualul circumciziei a fost îndeplinit pentru tot poporul care se născuse în pustie.” – Patriarhi și profeți, p. 485, cap. 44: Trecerea Iordanului.

b. Ce altceva a marcat condiția de biruitori în care se aflau acum israeliții, după minunea de la Iordan? Iosua 5:10-12.

Iosua 5:10-12: „Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. A doua zi de Paște au mâncat din grâul țării, azimi și boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. Mana a încetat a doua zi de Paște, când au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela.”

„Domnul Își manifestase acum în mod vizibil puterea și favoarea prin conducerea poporului Său prin Iordan pe pământ uscat și vrăjmașii lor nu mai puteau să-i batjocorească. Mana care continuase până la acest timp, a încetat acum; pentru că atunci când israeliții erau pe punctul de a intra în stăpânirea Canaanului și a mânca din fructele acelei țări bune, nu mai era nevoie de aceasta.” – Mărturii, vol. 4, p. 159, cap. Luarea Ierihonului.


Vineri 18 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum pot să privesc astăzi spre chivotul legământului?

2. Care este semnificația disponibilității preoților de a păși în Iordan?

3. Cum pot efectiv să devin un purtător al chivotului legământului, astăzi?

4. De ce alege Dumnezeu uneori să facă minuni, așa cum a făcut la Iordan?

5. De ce era vital ritualul circumciziei la intrarea în țara făgăduită? Ce ritual este semnificativ pentru noi când ne îndreptăm spre Canaanul ceresc? De ce?