Lecţia 3. Ridicarea papalităţii

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venitlepădareadecredinţă şideasedescoperiomulfărădelegii, fiulpierzării.” (2 Tesaloniceni 2:3).

“Noi trebuie să apărăm adevăratele principii protestante; deoarece politica papalităţii va căuta, pe orice cale posibilă, să interzică libertatea de conștiinţă. Orice ochi să fi e îndreptat numai spre slava lui Dumnezeu.” – Th e Review and Herald, 9 septembrie 1909.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 49-57, 266, 438, 439 engl.

Duminică 11 aprilie
1. FIARA DIN APOCALIPSA 13

a. Solia celui de-al treilea înger din Apocalipsa 14 foloseşte o anumită terminologie cum ar fi „fi ară”, „chipul fi arei” şi „semnul fi arei”. Pentru a înţelege aceşti termeni corect, ce texte trebuie să studiem în comparaţie unul cu altele – de ce? Apocalipsa capitolul 13 şi Daniel capitolele 7 şi 8.
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă, bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea, n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Apocalipsa (14:9-11).

„Studiul Apocalipsei ne îndreaptă mintea către profeţiile din Daniel, și ambele ne prezintă cele mai importante instrucţiuni date de Dumnezeu oamenilor, cu privire la evenimentele care vor avea loc la sfârșitul istoriei acestei lumi.” – Marea luptă, pag. 341 engl.
„Dacă cei care cred adevărul nu sunt sprijiniţi de credinţa lor în aceste zile relativ de pace, ce îi va susţine când va veni marea încercare și când se va da decretul împotriva tuturor acelora care nu se vor închina chipului fi arei și nu vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână?” – Th e Review and Herald, 21 septembrie 1876.

b. Ce însuşiri are fi ara menţionată în Apocalipsa 13:1, 2 (p.p.), 6 şi în Daniel 7:8?
Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard…Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. (Apocalipsa 13:1, 2 (p.p.), 6)
M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură, care vorbea cu trufie. (Daniel 7:8).

Luni 12 aprilie
2. FIARA ŞI CORNUL CEL MIC

a. În profeţie, cine este balaurul şi ce împărăţie a corespuns cel mai bine cu planurile lui de a-L nimici pe Isus? Apocalipsa 12:3-9; Matei 2:16-18. Cărei împărăţii i-a dat balaurul scaunul lui de domnie şi mare putere?
În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roş cu zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt. Balaurul a stat înaintea femeii care sta să nască, pentru ca să-i mănînce copilul, cînd îl va naşte. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală… (Apocalipsa 12:3-9).
Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mîniat foarte tare, şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai de la magi. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: "Un ţipăt s-a auzit în Rama, plîngere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mîngîiată, pentru că nu mai erau." (Matei 2:16-18).

„Linia profeţiei în care se găsesc aceste simboluri [reprezentate de fi ară, chip și semn] începe cu Apocalipsa 12, cu balaurul care căuta să-L nimicească pe Hristos la nașterea Sa. Despre balaur se spune că este Satana (Apocalipsa 12:9); El a fost acela care l-a îndemnat pe Irod să-L omoare pe Mântuitorul. Însă agentul principal al lui Satan, care a făcut război cu Hristos și cu poporul Său în primele secole ale erei creștine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia dominantă. Deci, în timp ce balaurul îl reprezintă în primul rând pe Satan, este, în al doilea sens, un symbol al Romei păgâne.” – Marea luptă, pag. 438 engl.

b. Ce caracteristici şi-a asumat Roma, fi ara simbolică, spre sfârşitul ei? Apocalisa 13:5-8; Daniel 7:8, 20, 24, 25.
I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat. (Apocalisa 13:5-8).
M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură, care vorbea cu trufie. (Daniel 7:8).
…şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne. (Daniel 7:20).
Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mîinile lui timp de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. (Daniel 7: 24, 25).

„Compromisul dintre păgânism și creștinism a avut ca rezultat dezvoltarea‚omului fărădelegii’ prezis în profeţie ca împotrivindu-se și înălţânduse mai presus de Dumnezeu.” – Idem., pag. 50 engl.
„Acest simbol [al fi arei ca un leopard descrisă în Apocalipsa 13:1-10], așa cum au crezut majoritatea protestanţilor, reprezintă papalitatea, care a urmat la puterea, tronul și autoritatea deţinute cândva de vechiul imperiu Roman… Această profeţie, care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel 7, indică fără îndoială spre papalitate.” – Idem., pag. 439 engl.

c. Întrucât o zi în profeţie reprezintă un an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6), cât timp a avut această putere autoritate de a persecuta? Daniel 7:25 (u.p.); 12:7; Apocalipsa 12:6, 14; 13:5.
După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi: veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi. (Numeri 14:34)
După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun cîte o zi pentru fiecare an. (Ezechiel 4:6).
…şi sfinţii vor fi daţi în mîinile lui timp de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. (Daniel 7:25 (u.p.))
Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului; el şi-a ridicat spre ceruri mîna dreaptă şi mîna stîngă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că vor mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfîrşi cînd puterea poporului sfînt va fi zdrobită de tot. (Daniel 12:7).
Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.
Şi cele două aripi ale vulturului cel mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. (Apocalipsa 12:6, 14).
I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. (Apocalipsa 13:5).

„Cele patruzeci și două de luni sunt aceleași cu ‚o vreme, două vremi și o jumătate de vreme’, trei ani și jumătate, sau 1260, din Daniel 7 – timpul cât puterea papală avea să-l asuprească pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă… a început cu supremaţia papalităţii în 538 d. Hr. și s-a încheiat în 1798.” – Idem.

Marţi 13 aprilie
3. S-A GÂNDIT SĂ SCHIMBE LEGEA LUI DUMNEZEU

a. Ce adevăruri esenţiale trebuie să înţelegem despre legea lui Dumnezeu? Matei 5:17-19; Luca 16:17; Psalmii 111:7-9 (compară cu Deuteronomul 4:13; Isaia 24:5 u.p.).
Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu vor trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:17-19).
Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege. (Luca 16:17).
Lucrările mîinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. A trimis poporului Său izbăvirea; a aşezat legămîntul Său în veci; Numele Lui este sfînt şi înfricoşat. (Psalmii 111:7-9).
El Şi-a vestit legămîntul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table de piatră. (Deuteronomul 4:13).
…ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel veşnic! (Isaia 24:5 u.p.

„Dacă Dumnezeu ar fi putut să schimbe o iotă din legea Sa, nu ar fi fost nevoie ca Isus să vină în lumea noastră să sufere și să moară.” – Th e Signs of the Times, 24 noiembrie 1887.
„[Legea lui Iehova] a fost întotdeauna și va fi întotdeauna sfântă, dreaptă și bună, desăvârșită în sine. Ea nu poate fi anulată sau schimbată.” – Profeţi și regi, pag. 625 engl.

b. Ce s-a gândit cornul cel mic (fi ara din Apocalipsa 13) să facă cu legea lui Dumnezeu? Ce porunci sunt implicate? Daniel 7:25 (partea a 3-a); Exodul 20:4-6, 8-11.
…şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea… Daniel 7:25 (partea a 3-a)
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4-6).
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.
20.10 COR Exodus 20.10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a bbinecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20: 8-11).

„Pentru a oferi convertiţilor de la păgânism un înlocuitor al închinării la idoli și, în felul acesta, a promova acceptarea cu numele a creștinismului, s-a introdus treptat în închinarea creștină adorarea icoanelor și relicvelor. Decretul unui consiliu universal a statornicit în cele din urmă acest system de idolatrie. Pentru a îndeplini această lucrare nelegiuită, Roma și-a permis să îndepărteze din legea lui Dumnezeu porunca a doua, care interzice închinarea la icoane, și să împartă porunca a patra pentru a păstra numărul.
Spiritul de concesie faţă de păgânism a deschis o cale pentru o altă desconsiderare a autorităţii Cerești. Satan, care lucrează prin conducătorii neconsacraţi ai bisericii, a modifi cat porunca a patra și a încercat să dea laoparte vechiul Sabat, ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o și a sfi nţit-o (Genesa 2:2, 3), și în locul ei să înalţe sărbătoarea ţinută de păgâni ca ‚venerabila zi a soarelui’. Această schimbare nu a fost făcută la început pe faţă. În primele secole, adevăratul Sabat a fost păzit de toţi creștinii. Ei erau geloși pentru onoarea lui Dumnezeu, și, crezând că legea Sa este de neschimbat, au păzit cu zel sfi nţenia preceptelor ei. Însă, cu mare subtilitate, Satan a lucrat prin agenţii săi să-și atingă scopul. Pentru ca atenţia poporului să fi e atrasă la duminică, această zi a fost făcută o sărbătoare în cinstea învierii lui Hristos.” – Marea luptă, pag. 52 engl.
„Satan se străduiește să-i întoarcă pe oameni de la loialitatea lor faţă de Dumnezeu, și de la ascultarea de legea Sa.” – Idem., pag. 54 engl.

Miercuri 14 aprilie
4. O PUTERE HULITOARE

a. Daţi exemple de hulă. Matei 9:2, 3; Marcu 2:7; Ioan 10:33. Prin aceea că rosteşte „vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt” în Daniel 7:25, cum Îl huleşte această putere pe Dumnezeu? 2 Tesaloniceni 2:4.
Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: "Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!" Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: "Omul acesta huleşte!" (Matei 9:2, 3).
"Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?" (Marcu 2:7).
Iudeii I-au răspuns: "Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu." Ioan 10:33.
El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt… (Daniel 7:25).
…potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:4).

„Una din doctrinele de bază ale Romanismului este aceea că papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu autoritate supremă peste episcopii și preoţii din toată lumea. Mai mult decât atât, lui papa i-au fost atribuite chiar titlurile Divinităţii. El este numit „Domnul Dumnezeu Papă” și este declarat infailibil. El pretinde omagiul tuturor oamenilor. Satan are încă aceeași pretenţie pe care a avut-o în pustia ispitirii, prin Biserica Romei și mulţi sunt gata să-i dea onoare.” – Marea luptă, pag. 50 engl.
„Papii și preoţii pretind că au puterea de a ierta păcatele și a deschide și închide porţile cerului pentru întreaga omenire. Superstiţiile nesăbuite și pretenţiile riguroase au luat locul adevăratei închinări la Dumnezeu. Vieţile papilor și clerului au fost atât de decăzute, pretenţiile lor mândre atât de hulitoare încât oamenii buni își făceau griji referitoare la moralitatea generaţiei următoare.” – Th e Signs of the Times, 31 mai 1883.

b. Ce arată că manifestarea antihristului începuse deja în zilele apostolilor, şi de unde ştim că „omul fărădelegii” nu urma să iasă dintr-o comunitate atee ci din creştinism? 2 Tesaloniceni 2:3, 4, 7; 1 Ioan 2:18, 19; 4:1-3; Faptele Apostolilor 20:28-30.
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:3, 4).
Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei…(2 Tesaloniceni 2:7).
Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. (1 Ioan 2:18, 19).
Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. (1 Ioan 4:1-3).

„Apostolul Pavel, în cea de-a doua scrisoare către tesaloniceni, a prezis marea apostazie care avea să aibă ca urmare întemeierea puterii papale… Chiar atunci devreme el a văzut, strecurându-se în biserică, rătăciri care aveau să pregătească dezvoltarea papalităţii.” – Marea luptă, pag. 49 engl.
„În consiliile sinagogii Satanei s-a hotărât să se distrugă semnul credincioșiei faţă de Dumnezeu în lume. Antihristul, omul fărădelegii, s-a înălţat ca fi ind suprem pe pământ și prin el, Satan lucrează într-un mod iscusit ca să nască rebeliune faţă de legea lui Dumnezeu și faţă de memorialul lucrărilor Sale create… Sabatul fals este susţinut prin forţă supraomenească pentru ca Dumnezeu să fi e dezonorat.”- Th e Signs of the Times, 12 martie 1894.

Joi 15 aprilie
5. O ORGANIZAŢIE SÂNGEROASĂ

a. Ce a caracterizat istoria puterii politico-religioase care a deţinut supremaţia timp de 1260 ani? Matei 24:21, 22; Apocalipsa 13:7; 17:6.
Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scur… (Matei 24:21, 22).
I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. (Apocalipsa 13:7).
Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut-o, m-am mirat minune mare. (Apocalipsa17:6).

„În secolul al treisprezecelea, s-a înfi inţat cea mai groaznică mașinărie a papalităţii – Inchiziţia. Prinţul întunericului a lucrat cu liderii ierarhiei papale. În consiliile lor secrete, Satan și îngerii lui controlau minţile oamenilor răi, în timp ce nevăzut stătea un înger al lui Dumnezeu, notând teribilul raport al decretelor lor inchizitorii și scriind istoria faptelor prea oribile ca să apară înaintea ochilor omenești.” – Marea luptă, pag. 59 engl.

b. Ce s-a întâmplat cu acea putere la sfârşitul celor 1260 ani în 1798? Apocalipsa 13:3 (p.p.), 10.
Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată…
Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor. (Apocalipsa 13:3 (p.p.), 10).

„[În 1798] papa a fost luat prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana ei de moarte și s-a împlinit prezicerea: ‚Cine duce pe aţii în robie va merge și el în robie.’ (Apocalipsa 13:10).” – Idem., pag. 439 engl.

c. De ce anume ar trebui să ne amintim atunci când ne confruntăm cu atrocităţile din partea aşa-numiţilor credincioşi? Ioan 16:33; 2 Timotei 3:12.
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33).
De altfel, toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi. (2 Timotei 3:12).

Vineri 16 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Cum se refl ectă caracteristicile proeminente ale celei de-a patra fi are din Daniel 7 în fi ara asemenea unui leopard din Apocalipsa 13?
b. Cât timp i s-a permis puterii simbolizate prin cornul cel mic (şi prin fi ara asemenea unui leopard) să controleze chestiunile lumii acesteia?
c. Întrucât Dumnezeu nu-Şi schimbă legea cea veşnică, numai ce poruncă a crezut Antihristul că are autoritatea să o schimbe?
d. Defi niţi hula şi explicaţi cum L-au hulit pe Dumnezeu papa şi preoţii.
e. De ce sunt cele 1260 zile profetice numite corect „Evul întunecat”?