Lecţia 4. Ambasadorii lui Dumnezeu

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale.” (Proverbele 1:8).

„Părinţii nu pot atrage mai mult neplăcerea [lui Dumnezeu] decât neglijând să-i educe pe copiii lor aşa cum trebuie. Dumnezeu le-a dat copii ca pe un dar sfânt, ca să-i educe pentru Sine. Într-un anume sens, ei stau în locul lui Dumnezeu înaintea copiilor lor.” – The Signs of the Times, 25 septembrie 1901.

Recomandare pentru studiu: Căminul advent, pag. 187-194 engl. (cap. 29,30).

 

Duminică 19 iulie
1. Ambasadori pentru Dumnezeu

a. Care este mesajul poruncii a cincea? Exodul 20:12.

(Exod 20:12) 12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.

„Părinţii sunt îndreptăţiţi să primească un nivel de dragoste şi respect care nu se cuvine nici unei alte persoane. Dumnezeu Însuşi, care a aşezat asupra lor o răspundere în ce priveşte sufletele încredinţate grijii lor, a hotărât ca în primii ani de viaţă, părinţii să ţină locul lui Dumnezeu pentru copiii lor. Iar cel care respinge autoritatea de drept a părinţilor săi respinge autoritatea lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 308 engl. (cap. 27).

b. Cum trebuie să-i ajute părinţii pe copiii mici? Proverbele 22:6.

(Prov 22:6) 6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. 

„[Părinţii] trebuie să lucreze la mântuire acelora care sunt prea tineri ca să înţeleagă diferenţa dintre bine şi rău. În nici un caz să nu creadă că în inimile copiilor lor va predomina bunăvoinţa în mod natural. Ei trebuie să păzească atent cuvintele şi acţiunile celor micuţi ai lor, ca nu cumva vrăjmaşul să aibă vreo influenţă asupra lor.” – The Signs of the Times, 25 septembrie 1901.

 

Luni 20 iulie
2. O răspundere copleşitoare

a. Cum ar trebui să împlinească părinţii cea mai serioasă răspundere încredinţată vreodată omenirii? Efeseni 6:4.

(Efe 6:4) 4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.

„Din anumite motive, multor părinţi nu le face plăcere să dea copiilor lor o educaţie religioasă şi-i lasă să adune în Şcoala de Sabat cunoştinţa pe care ei au privilegiul şi datoria de a o da… Dumnezeu porunceşte poporului Său să-şi crească copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului…Ce înseamnă aceasta – mustrarea şi învăţătura Domnului? Înseamnă a-i învăţa să-şi orienteze viaţa în funcţie de cerinţele şi lecţiile cuvântului; a-i ajuta să dobândească o înţelegere clară a condiţiilor de intrare în cetatea lui Dumnezeu. Porţile cetăţii nu se vor deschide pentru toţi cei care doresc să intre, ci numai pentru cei care au studiat ca să cunoască voinţa lui Dumnezeu şi şi-au supus viaţa controlului Său.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 109 engl. (cap. 13).

„Cu amabilitate, seriozitate şi gingăşie, părinţii să lucreze pentru copiii lor, cultivând fiecare trăsătură bună şi reprimând orice trăsătură rea care dezvoltă caracterul.” - The Signs of the Times, 25 septembrie 1901.

„Nici un lucru să nu fie atât de important, încât să te împiedice să acorzi copiilor tăi tot timpul care este necesar ca să-i faci să înţeleagă ce înseamnă să asculţi şi să te încrezi în Domnul pe deplin.” – Căminul advent, pag. 183, 184 engl. (cap. 28).

b. Cine l-a învăţat pe Timotei în cămin? Cum i-au influenţat învăţăturile lor viaţa lui de copil şi adult? 2 Timotei 1:5; 3:15.

(2Tim 1:5) 5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. 

(2Tim 3:15) 15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

„Tatăl lui Timotei era grec iar mama lui, iudaică. Din copilărie cunoştea Scripturile. Pietatea pe care o văzuse în viaţa căminului lui era sănătoasă şi sensibilă. Credinţa mamei şi a bunicii lui în rânduielile sfinte îi amintea mereu de binecuvântarea care se află în împlinirea voinţei lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu era regula după care îl îndrumaseră aceste două femei evlavioase pe Timotei. Puterea spirituală a lecţiilor pe care le primise de la ele l-au păstrat curat în vorbire şi nemânjit de influenţele rele cu care era înconjurat. În felul acesta, instructorii lui din cămin cooperaseră cu Dumnezeu în pregătirea lui de a purta poveri.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 203 engl. (cap. 20).

 

Marţi 21 iulie
3. Rolul disciplinei

a. Care este scopul disciplinei? Psalmii 144:12; Proverbele 25:28; 16:32.

(Ps 144:12) 12 Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti. 

(Prov 25:28) 28 Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri. 

(Prov 16:32) 32 Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

„Scopul disciplinei este de a-l învăţa pe copil stăpânirea de sine. El ar trebui învăţat încrederea de sine şi autocontrolul… Ajutaţi-l să vadă că toate lucrurile sunt sub lege şi că neascultarea duce, în cele din urmă, la dezastru şi suferinţă…

Adevăratul scop al mustrării se atinge numai atunci când răufăcătorul însuşi este condus să-şi vadă greşeala şi doreşte să fie îndreptat. Când se realizează acest lucru, îndreptaţi-l spre izvorul iertării şi al puterii.” – Îndrumarea copilului, pag. 223 engl. (cap. 41).

„Un copil, disciplinat cum se cuvine în principiile adevărului, care are dragostea şi teama de Dumnezeu întreţesute în caracter, va exercita o putere spre bine în lume care nu poate fi estimată.” – Idem., pag. 163 engl. (cap. 31).

b. Cum ar trebui să-i educăm pe copiii încredinţaţi grijii noastre? Proverbele 29:15; Coloseni 3:21.

(Prov 29:15) 15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. 

(Col 3:21) 21 Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.

„Mai întâi, cumpăniţi cu copiii voştri, arătându-le clar greşelile şi ajutaţi-i să înţeleagă faptul că nu au păcătuit numai împotriva voastră, ci împotriva lui Dumnezeu. Cu inima voastră plină de milă şi durere pentru copiii voştri greşiţi, rugaţi-vă cu ei înainte de a-i corecta. Atunci, vor vedea că nu-i pedepsiţi pentru că v-au provocat neplăceri, sau pentru că doriţi să vă daţi frâu liber supărării asupra lor, ci dintr-un simţ al datoriei, pentru binele lor; iar ei vă vor iubi şi respecta.” – Idem., pag. 252, 253 engl. (cap. 44).

„Părinţii ar trebui să fie foarte atenţi ca nu cumva să se poarte cu copiii lor într-un mod în care să provoace încăpăţânare, neascultare şi răscoală. Adesea, părinţii stârnesc cele mai rele patimi ale inimii omeneşti din cauza lipsei lor de stăpânire de sine. Ei îi corectează într-un spirit de mânie şi îi întăresc în căile lor rele şi spiritul lor sfidător, fără a-i influenţa pe calea binelui.” – The Review and Herald, 15 noiembrie 1892.

„Părinţi, niciodată să nu acţionaţi din impuls. Să nu vă pedepsiţi niciodată copiii atunci când sunteţi mânioşi; pentru că, dacă faceţi aceasta, îi veţi modela după propriul vostru chip – impulsivi, pătimaşi şi iraţionali. Puteţi fi fermi fără ameninţări sau dojană violentă.” – Australasian Union Conference Record, 6 septembrie 1909.

 

Miercuri 22 iulie
4. Depăşind greşelile parentale

a. Ce poruncă este dată tuturor copiilor cu privire la ascultarea de părinţii lor? Efeseni 6:1. Ce pot învăţa părinţii din sfatul dat profesorilor?

(Efe 6:1) 1 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

„Voinţa părintelui, atunci când este în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, trebuie să fie lege.” – The Review and Herald, 18 decembrie 1900.

„Solii cereşti sunt trimişi ca să slujească celor care vor fi moştenitorii mântuirii; şi aceştia vor sta de vorbă cu profesorii dacă ei nu ar fi atât de mulţumiţi de calea bine bătătorită a tradiţiei, dacă nu s-ar teme atât de mult să iasă din umbra lumii. Profesorii ar trebui să fie atenţi să nu închidă porţile astfel încât Domnul să nu mai poată găsi intrare la inimile tinerilor.” – Testimonies, vol. 6, pag. 161 engl. (cap.19).

b. Ce ar trebui să facem atunci când trecem în revistă acele lucruri pe care le-am învăţat în copilăria noastră? 1 Tesaloniceni 5:21.

(1Tes 5:21) 21 Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.

„În toţi cei care au fost aleşi să împlinească o lucrare pentru Dumnezeu se vede elementul uman. Cu toate acestea, ei nu sunt oameni cu obiceiuri şi caractere stereotipe, care să fie mulţumiţi să rămână în acea stare. Ei doresc cu seriozitate să obţină înţelepciune de la Dumnezeu şi să înveţe să lucreze pentru El… [Iacov 1:5 citat]. Dar Dumnezeu nu va da oamenilor lumină divină în timp ce ei sunt mulţumiţi să rămână în întuneric. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu, omul trebuie să-şi înţeleagă slăbiciunea şi lipsa; el trebuie să-şi pună mintea la lucru pentru a putea realiza marea schimbare ce trebuie săvârşită în el. El trebuie să fie trezit la o viaţă de rugăciune
zeloasă şi stăruitoare şi plină de eforturi. Deprinderile şi obiceiurile rele trebuie să fie lepădate, iar biruinţa poate fi câştigată numai printr-o străduinţă hotărâtă de a corecta aceste greşeli şi a trăi conform cu principiile cele drepte. Mulţi nu ajung niciodată la poziţia pe care ar putea-o ocupa, pentru că aşteaptă ca Dumnezeu să facă pentru ei ceea ce el le-a dat putere să facă pentru sine. Toţi cei care sunt capabili să fie de folos trebuie să fie educaţi printr-o severă disciplină morală şi intelectuală, iar Dumnezeu îi va ajuta unind puterea divină cu efortul omenesc.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 248 engl. (cap. 22).

c. Câte generaţii de înaintaşi ne vor fi influenţat obiceiurile noastre? Exodul 20:5.

(Exod 20:5) 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.

 

Joi 23 iulie
5. Biruinţa posibilă

a. Atunci când Moise era tânăr, ce alegere a făcut? Cum a putut birui efectele vieţii lui din Egipt? Evrei 11:24-27.

(Evr 11:24-27) 24 Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, 25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. 27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

„Moise învăţase multe lucruri pe care trebuia să le dezveţe. Influenţele care îl înconjuraseră în Egipt – dragostea mamei lui adoptive, poziţia lui înaltă ca nepot al regelui, risipa de la tot pasul, rafinamentul, subtilităţile şi misticismul unei religii false, splendoarea închinării idolatre, măreţia solemnă a arhitecturii şi sculpturii – toate acestea lăsaseră urme adânci asupra minţii sale în dezvoltare şi modelaseră, într-o oarecare măsură, obiceiurile şi caracterul lui. Timpul, schimbarea mediului înconjurător şi
comuniunea cu Dumnezeu puteau îndepărta aceste impresii. Din partea lui Moise însuşi se cerea o luptă ca de viaţă şi de moarte ca să renunţe la rătăcire şi să accepte adevărul, însă Dumnezeu a fost ajutorul lui când lupta era prea aspră pentru puterea omenească.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 248 engl. (cap.: „Moise”).

b. Cum putem să-i încurajăm pe copiii noştri să biruiască păcatul? 2 Petru 1:4; 1 Corinteni 15:57, 58; Proverbele 24:16 (u.p.).

(2Pet 1:4) 4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. 

(1Cor 15:57-58) 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. 

(Prov 24:16) 16 Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

„Copilul şi tânărul să fie învăţat că fiecare greşeală, fiecare defect, fiecare greutate biruită devine o treaptă pentru lucruri mai bune şi mai înalte. Prin astfel de experienţe, au obţinut succesul toţi cei care au făcut vreodată viaţa vrednică de trăit.” – Îndrumarea copilului, pag. 255 engl. (cap. 44).

 

Vineri 24 iulie
Întrebări recapitulative personale

1. Când sunt cuvintele părinţilor ca glasul lui Dumnezeu pentru copiii lor?
2. Cum putem să ne creştem copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului?
3. Ce trebuie să se câştige pentru ca mustrarea sau pedepsirea să aibă succes?
4. Prin ce mare schimbare trebuie să trecem pentru a fi folosiţi de Dumnezeu?
5. Cum putem birui obiceiurile rele pe care ni le-am format în copilărie?