Lecția 4. Duhul Sfânt în viața lui Hristos

„Iată Robul Meu pe care-L sprijinesc, Alesul Meu în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El.” (Isaia 42:1).

„De la iesle până la cruce, viața lui Isus a fost o chemare la predare de sine și părtăşie la suferință. Aceasta a dezvăluit scopurile oamenilor. Isus a venit cu adevărul cerului și toți cei care ascultau glasul Duhului Sfânt au fost conduși la El.” – Hristos, Lumina lumii, p. 57 (cap. 5, Dedicarea).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, p. 109-113 (cap. 11, Botezul), 236-243 (cap. 24, Nu este acesta fiul tâmplarului?).


Duminică 21 octombrie

1. LUCRAREA LUI HRISTOS PROFEȚITĂ

a. Ce profeții s-au împlinit la nașterea lui Isus? Isaia 7:14; Mica 5:2; Luca 1:35.

Isaia 7:14: „De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel”

Mica 5:2: „„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Luca 1:35: „Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

„Înainte de a fi așezate temeliile lumii, Hristos, Singurul Născut din Dumnezeu, S-a oferit drept garanție de a deveni Răscumpărătorul rasei umane în cazul în care Adam avea să păcătuiască. Adam a căzut, și El, Cel care era părtaș al slavei Tatălui înainte de a exista lumea, a lăsat deoparte haina Lui regală și coroana împărătească și a coborât din autoritatea Lui înaltă pentru a deveni un Bebeluș în Betleem, pentru ca, trecând pe terenul pe care Adam s-a împiedicat și a căzut, El să poată răscumpăra ființele umane căzute. El S-a supus tuturor ispitelor pe care vrăjmașul le aduce împotriva bărbaților și femeilor; și toate asalturile lui Satan nu au putut să-L determine să se abată de la loialitatea Lui față de Tatăl. Trăind o viață fără păcat, El a demonstrat că orice fiu și fiică a lui Adam poate rezista ispitelor celui care a adus pentru prima dată păcatul în lume.” – Solii alese, vol. 1, p. 226 (cap. 29, Hristos, singura noastră speranţă).

b. Ce a proclamat Ioan Botezătorul despre lucrarea lui Isus? Matei 3:11.

Matei 3:11: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”


Luni 22 octombrie

2. ÎMPLININD PROFEȚIA

a. Care avea să fie rolul Duhului Sfânt în viața lui Mesia? Isaia 11:2, 3; 61:1-3.

Isaia 11:2, 3: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite.”

Isaia 61:1-3: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”

„Lucrarea pe care Mântuitorul avea să o facă pe pământ fusese proiectată în totalitate: `Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Și-L va face ager în a înțelege frica de Domnul.` Cel astfel uns avea să aducă `vești bune celor smeriți; ... să-i bandajez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați; să dau celor întristați din Sion, să le dau frumusețe în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți pomi ai neprihănirii, o plantație a Domnului, ca să slujească spre slava Lui. ` (Isaia 11:2, 3 (engl.); 61:1-3 (engl.).” – Istoria faptelor apostolilor, p. 224 (cap. 22, Tesalonic).

„În viața Lui nu avea să se amestece nicio afirmare de sine. Omagiul pe care lumea îl aduce poziției, bogăției și talentului avea să fie străin de Fiul lui Dumnezeu. Nici unul din mijloacele pe care oamenii le întrebuințează pentru a câștiga loialitate sau pentru a impune respect nu avea să fie folosit de Mesia...

Mesia avea să fie ascuns în Dumnezeu și Dumnezeu avea să fie descoperit în caracterul Fiului Său.” – Profeți și regi, p. 692, 693 (cap. 58, Venirea unui Eliberator).

b. Când s-au împlinit profețiile lui Isaia cu privire la slujirea lui Mesia? Luca 4:16-21.

Luca 4:16-21: „A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”

„Isus stătea înaintea poporului ca interpret viu al profețiilor cu privire la El. Explicând cuvintele pe care le citise, El vorbea despre Mesia ca mângâietor al celor asupriți, eliberator al captivilor, vindecător al bolnavilor, care reda vederea orbilor și descoperea lumii lumina adevărului. Modul Său impresionant și semnificația deosebită a cuvintelor Lui îi emoționau pe ascultători cu o putere pe care ei nu o simțiseră niciodată înainte. Curentul influenței divine dărâma orice barieră; asemenea lui Moise, ei Îl vedeau pe Cel Invizibil. Pe măsură ce inimile lor erau impresionate de Duhul Sfânt, ei răspundeau cu Amin fierbinte și cu laude la adresa Domnului.” – Hristos, Lumina lumii, p. 237 (cap. 24, Nu este acesta fiul tâmplarului?).


Marți 23 octombrie

3. O SLUJIRE PLINĂ DE DUH

a. Cum a influențat Duhul Sfânt viața lui Isus? Luca 2:40, 52.

Luca 2:40, 52: „Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El... (52) Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

„În lumina feței Tatălui Său, Isus `creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.` (Luca 2:52). Mintea Lui era activă și pătrunzătoare, de o profunzime și înțelepciune care depășea vârsta Lui. Totuși caracterul Lui era frumos în simetria sa. Puterile minții și ale trupului s-au dezvoltat progresiv, în armonie cu legile copilăriei.

În calitate de copil, Isus a manifestat un farmec deosebit al caracterului. Mâinile Lui serviabile erau gata să slujească altora. El manifesta o răbdare pe care nimic nu o putea tulbura și o loialitate care nu ar fi sacrificat niciodată integritatea. Fermă ca o stâncă în ce priveşte principiul, viața Lui a descoperit harul unei amabilități neegoiste.” – Hristos, Lumina lumii, p. 68, 69 (cap. 9, Zile de conflict).

b. Ce s-a întâmplat la începutul slujirii lui Isus pe acest pământ? Ce exemplu de urmat ne-a lăsat Isus? Marcu 1:12, 13; 1 Petru 2:21, 22.

Marcu 1:12, 13: „Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustiu, unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice, şi-I slujeau îngerii.”

1 Petru 2:21, 22: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.”

„Când Isus a fost condus în pustie ca să fie ispitit, El a fost condus de Duhul lui Dumnezeu. El nu a invitat ispita. El a mers în pustie pentru a fi singur, pentru a contempla misiunea și lucrarea Lui. Prin post și rugăciune El urma să Se întărească pentru calea pătată cu sânge, pe care avea să meargă.” – Solii alese, vol. 1, p. 227 (cap. 29, Hristos, singura noastră speranţă).

„ ‚Vine stăpânitorul lumii acesteia`, a spus Isus, ‚`El n-are nimic în Mine.` (Ioan 14:30). Nu era nimic în El, care să răspundă sofismului lui Satan. El nu a consimțit la păcat. Nici măcar printr-un gând nu a cedat ispitei. La fel poate fi și în dreptul nostru. Umanitatea lui Hristos a fost unită cu divinitatea; El a fost făcut pregătit pentru conflict de sălășluirea Duhului Sfânt în interior. Și El a venit pentru a ne face părtași ai naturii divine. Atât timp cât suntem uniți cu El prin credință, păcatul nu mai are supremație asupra noastră. Dumnezeu întinde mâna credinței noastre pentru a o conduce să se prindă strâns de divinitatea lui Hristos, ca să putem ajunge la desăvârșirea caracterului.” – Hristos, Lumina lumii, p. 123 (cap. 12, Ispitirea).


Miercuri 24 octombrie

4. ÎN PUTEREA DUHULUI

a. Ce s-a întâmplat imediat după botezul lui Isus? Matei 3:16, 17.

Matei 3:16, 17: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

„După ce a ieşit din apă, Isus S-a plecat în rugăciune pe malul râului. ... Niciodată mai înainte nu au auzit îngerii o astfel de rugăciune. Ei sunt nerăbdători să-I ducă o solie de asigurare și mângâiere Comandantului lor. Dar nu; Tatăl Însuși va răspunde cererii Fiului Său. Direct de la tron sunt trimise razele slavei Sale. Cerurile sunt deschise și deasupra capului Mântuitorului coboară un chip de porumbel din cea mai pură lumină – un simbol potrivit al Lui, Cel smerit și umil. ...

„Slava care s-a așezat asupra lui Hristos reprezintă o garanție a dragostei lui Dumnezeu față de noi. ... Lumina care a coborât din cer pe capul Mântuitorului nostru va coborî asupra noastră când vom cere ajutor pentru a rezista ispitei. Glasul care I-a vorbit lui Isus vorbește fiecărui suflet credincios: `Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea`.” – Hristos, Lumina lumii, p. 111-113 (cap. 11, Botezul).

b. Ce a realizat Isus prin puterea Duhului Sfânt? Luca 4:14; Fapte 10:38; Matei 12:28.

Luca 4:14: „Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.”

Fapte 10:38: „Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”

Matei 12:28: „Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.”

„Ca om [Isus] a invocat tronul lui Dumnezeu, până când umanitatea Lui a fost încărcată cu un curent ceresc, care a conectat umanitatea cu divinitatea. Primind viață de la Dumnezeu, El a transmis viață oamenilor.” – Educația, p. 80, 81 (cap. 8, Învăţătorul trimis de Dumnezeu).

„Niciodată nu a existat un evanghelist ca Hristos. El era Maiestatea cerului, dar S-a umilit să poarte natura noastră umană, pentru a putea ieși în întâmpinarea oamenilor acolo unde sunt ei. Tuturor oamenilor, bogați și săraci, liberi și captivi, Hristos, Solul legământului, le-a adus vestea salvării. Renumele Lui ca Mare Vindecător s-a răspândit de-a lungul Palestinei. Bolnavii veneau în locurile prin care era posibil ca El să treacă, pentru a-I putea solicita ajutorul.” – Divina vindecare, p. 22 (cap. 1, Exemplul nostru).

„Spre sfârșitul slujirii Lui în Galileea, El a vizitat din nou căminul copilăriei Sale. De la respingerea Lui de acolo, reputația predicilor și a minunilor Lui umpluseră țara. Acum nimeni nu putea contesta faptul că El deținea mai mult decât o putere omenească. Oamenii din Nazaret știau că El mergea dintr-un loc în altul făcând bine și vindecându-i pe toți cei asupriți de Satan. În jurul lor erau sate întregi în care nu era niciun geamăt de boală în vreo casă; pentru că El trecuse prin ele și îi vindecase pe toți bolnavii lor. Harul revelat în fiecare faptă a vieții Sale dovedea ungerea Lui divină.” – Hristos, Lumina lumii, p. 241 (cap. 24, Nu este acesta fiul tâmplarului?).


Joi 25 octombrie

5. TRĂIND PRIN CUVÂNT

a. Cine a inspirat cuvintele pe care le-a spus Isus? Ioan 6:63; 8:28.

Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.”

Ioan 8:28: „Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.”

„Viața lui Hristos care dă viață lumii este în Cuvântul Său. Prin Cuvântul Său Isus a vindecat boala și a gonit demoni; prin Cuvântul Său El a liniștit marea și a înviat morții; și oamenii dădeau mărturie despre faptul că în Cuvântul Său era putere. El a rostit Cuvântul lui Dumnezeu ca și atunci când vorbise prin toți profeții și învățătorii Vechiului Testament. Întreaga Biblie este o manifestare a lui Hristos și Mântuitorul dorea să consolideze credința urmașilor Lui în cuvânt. Când prezența Lui vizibilă avea să fie retrasă, Cuvântul trebuia să fie sursa lor de putere. La fel ca Maestrul lor, ei aveau să trăiască `prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.` (Matei 4:4).” – Hristos, Lumina lumii, p. 390 (cap. 41, Criza din Galilea).

b. Cum putem face din Cuvântul lui Dumnezeu sursa puterii noastre? Ieremia 15:16.

Ieremia 15:16: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!”

„La fel cum viața noastră fizică este susținută prin hrană, viața noastră spirituală este susținută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Și fiecare suflet trebuie să primească viață din Cuvântul lui Dumnezeu pentru sine. Așa cum trebuie să mâncăm pentru a primi hrană, la fel trebuie să primim Cuvântul pentru noi înșine. Nu îl vom obține pur și simplu prin intermediul altei minți. Trebuie să studiem Biblia cu atenție, cerându-I lui Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt, pentru ca să înțelegem Cuvântul Lui. Trebuie să luăm un verset și să ne concentrăm mintea asupra datoriei de a descoperi gândul pe care Dumnezeu l-a pus în versetul respectiv pentru noi. Trebuie să insistăm asupra gândului, până când acesta ni se însușește și până când știm `ce spune Domnul`.” – Ibid.


Vineri 26 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Care este unul din motivele pentru care Fiul lui Dumnezeu a venit ca om real în lumea noastră?

2. Cum a fost arătată puterea Duhului Sfânt în viața lui Hristos?

3. Cum a fost Duhul Sfânt prezent în mod vizibil la începutul slujirii lui Isus?

4. Ce semnificație are pentru credincioși rezistența lui Hristos față de ispită?

5. Ce trebuie să faci pentru tine însuţi, ca să trăiești așa cum a trăit Hristos?