- Lecţia 13. Preexistenţa lui Hristos
- Lecţia 12. Evanghelia din serviciul Sanctuarului
- Lecţia 11. Preoţia
- Lecţia 10. Curtea
- Lecţia 9. Două despărţituri
- Lecția 8. Ocopie a Sanctuarului ceresc
- Lecţia 7. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
- Lecţia 7. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
- Lecţia 6. Eliberarea din Egipt
- Lecţia 5. Ispăşirea în simboluri
- Lecţia 4. Planul de răscumpărare
- Lecţia 3. Facerea şi căderea omenirii
- Lecţia 2. Originea răului
- Lecţia 1. Sabat, 1 ianuarie 2011. Dumnezeu
Lecţia 4. Planul de răscumpărare
„Căci Fiul omului a venit … să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi.” (Marcu 10:45).
„De îndată ce a existat păcatul a existat şi un Mântuitor… De îndată ce Adam a păcătuit, Fiul lui
Dumnezeu S-a prezentat drept garant pentru omenirea căzută.” – Credinţa prin care trăiesc, pag. 75 engl.
Recomandare pentru studiu: Experienţe şi viziuni, pag. 149-153 engl., cap. Planul de mântuire.
Duminică 16 ianuarie
1. Hotărârea lui Dumnezeu în favoarea noastră
a. De când a avut omenirea căzută un Mântuitor? Apocalipsa 13:8. Cum poate Dumnezeu să considere că Hristos a murit deja pentru ei încă de la întemeierea lumii? Romani 4:17 (u.p.)
Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat. (Apocalipsa 13:8).
…El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu Sunt, ca şi cum ar fi. Romani 4:17 (u.p.)
„Planul de mântuire fusese făcut înainte de întemeierea pământului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 63 engl.
b. De ce nu putea nimeni cu excepţia Fiului lui Dumnezeu să răscumpere omenirea căzută? Isaia 43:11; Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12.
Eu, Eu Sunt Domnul, şi în afară de Mine nu este nici un mântuitor! (Isaia 43:11).
Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6).
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. (Faptele Apostolilor 4:12).
„Numai unul egal cu Dumnezeu putea să facă ispăşire pentru călcarea legii. Nimeni în afară de Hristos nu putea să răscumpere pe omul căzut din blestemul legii şi să-l aducă înapoi în armonie cu Cerul.” – Idem.
c. De ce a trebuit ca Hristos să moară pentru noi? Evrei 9:22; Efeseni 1:7.
Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. (Evrei 9:22).
În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său… (Efeseni 1:7).
„Pentru mulţi a fost un mister de ce se cereau atât de multe jertfe în vechea dispensaţiune, şi de ce erau aduse la altar atât de multe victime sângerânde… În fiecare victimă sângerândă era reprezentat ‚Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii’ (Ioan 1:29).” – Înalta noastră chemare, pag. 47 engl.
Luni 17 ianuarie
2. Planulde mântuire făcut cunoscut
a. Ce au înţeles primii noştri părinţi când au auzit sentinţa pronunţată asupra lui Satan? Genesa 3:15.
Vrăşmăşievoipune întretine şifemeie, întresămânţata şisămânţaei. Aceasta îţivazdrobicapul şitu îiveizdrobicălcâiul.” (Genesa 3:15).
„Dumnezeu declară: ‚Vrăjmăşie voi pune’ (Genesa 3:15). Această vrăjmăşie nu este nutrită în mod natural. Când omul a călcat legea divină, natura lui a devenit rea, iar el era în armonie, nu în vrajbă cu Satan. În mod natural, între omul păcătos şi autorul păcatului nu exista vrăjmăşie. Apostatul nu se odihneşte deloc, decât când obţine simpatie şi sprijin împingându-i pe alţii să-i urmeze exemplul. Din acest motiv îngerii căzuţi şi oamenii răi se unesc în tovărăşie nesăbuită.
[Genesa 3:15 citat]. Această sentinţă, rostită în auzul primilor noştri părinţi, a fost o făgăduinţă pentru ei. În timp ce prezicea războiul între om şi Satan, ea declara că puterea marelui vrăjmaş avea să fie frântă în cele din urmă.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 65, 66.
b. Pe ce se întemeia planul de mântuire? Ioan 3:16.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16).
„Sosise vremea să se facă o schimbare, altfel chipul lui Dumnezeu avea să fie şters în întregime din inimile fiinţelor create de El. Tot cerul privea la mişcările lui Dumnezeu cu un interes intens. Îşi va da pe faţă încă o dată mânia? Va nimici lumea prin foc? Îngerii credeau că venise timpul pentru aplicarea dreptăţii, când, iată, înaintea privirii lor uimite este descoperit planul de mântuire. Minunaţi-vă, o, ceruri, şi fii plin de uimire, pământule! Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu născut în lume ca să mântuiască lumea! Har uimitor! ‚Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre’ (1 Ioan 4:10).
Dumnezeu nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea, ci ca lumea să poată fi mântuită prin El. Dreptatea atroce ar fi condamnat repede pe om. Însă în dragoste şi milă Dumnezeu i-a dat încă o ocazie.” – The Ellen G. White 1888 Materials, pag. 569, 570.
c. Pentru câţi este disponibil planul de mântuire? 1 Ioan 2:2; Apocalipsa 22:17; 2 Petru 3:9.
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:2).
Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! (Apocalipsa 22:17).
Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9).
Marţi 18 ianuarie
3. Preştiinţa lui Dumnezeu
a. Cum redă psalmistul realitatea despre preştiinţa lui Dum- nezeu despre fiecare fiinţă omenească? Psalmii 139:1-4.
(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. (Psalmii 139:1-4).
b. Ce vrea să spună apostolul Pavel când zice: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19)? Daţi exemple: Ieremia 1:5; Galateni 1:15.
„Maibine înaintecasă tefi întocmit înpântecelemameitale, tecunoşteam, şimai înaintecasă fiieşittudinpânteceleei, Eutepusesemdeoparte, şitefăcusemproorocalneamurilor.”(Ieremia 1:5)
Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale… (Galateni 1:15).
c. Cum a descoperit Dumnezeu preştiinţa Sa în legătură cu Esau şi Iacov? Genesa 25:23.
Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri Sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.” (Genesa 25:23).
„Dumnezeu cunoaşte sfârşitul de la început. El ştia, înainte de naşterea lui Iacov şi a lui Esau, ce caractere aveau să dezvolte amândoi. El ştia că Esau nu avea să aibă inima să-L asculte. El a răspuns la rugăciunea îngrijorată a Rebecăi şi a informat-o că urma să aibă doi copii, cel mai mare urmând să slujească celui mai mic. El a prezentat istoria viitoare a ambilor fii înaintea ei, cum că ei aveau să fie două naţiuni, una mai mare decât cealaltă şi că cel mai mare avea să slujească celui mai mic. Primul născut avea dreptul la avantaje deosebite şi privilegii speciale, care nu aparţineau nici unui alt membru al familiei.” – Istoria mântuirii, pag. 87 engl.
d. În ce sens este fiecare predestinat spre mântuire? Efeseni 1:3-6, 11,12. Atunci de ce va fi cineva pierdut? Ioan 3:18,36; 6:37.
Binecuvântatsă fieDumnezeu, TatălDomnuluinostruIsusHristos, carene-abinecuvântatcutotfeluldebinecuvântăriduhovniceşti, înlocurilecereşti, înHristos. ÎnEl, Dumnezeune-aales înaintede întemeierealumii, casă fimsfinţi şifără prihană înainteaLui, dupăce, îndragosteaLui, ne-arânduitmaidinaintesă fim înfiaţiprinIsusHristos, după bunaplăcereavoieiSale, sprelaudaslaveiharuluiSăupecarenil-adat înPreaIubitulLui. (Efeseni 1:3-6).
ÎnElamfostfăcuţi şimoştenitori, fiindrânduiţimaidinainte, după HotărâreaAceluia, carefacetoatedupă sfatulvoieiSale, casă slujimdelaudă slaveiSale, noi, caremaidinainteamnădăjduit înHristos.(Efeseni 1:11,12).
Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:18).
Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan 3:36).
Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară… (Ioan6:37).
„Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi; pentru că s-au luat măsuri ample când singurul Său Fiu născut a fost dat ca să plătească răscumpărarea omului. Cei care pier vor pieri pentru că au refuzat să fie adoptaţi în calitate de copii ai lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Mândria omului îl reţine să nu primească măsurile luate pentru mântuirea lui. Însă meritul omenesc nu va admite nici un suflet în prezenţa lui Dumnezeu. Ceea ce face ca un om să poată fi acceptat înaintea lui Dumnezeu este harul lui Hristos atribuit prin credinţa în El. Nu ne putem încrede în fapte sau în sentimente fericite ca fiind dovezi că oamenii sunt aleşi de Dumnezeu; pentru că cei aleşi sunt aleşi prin Hristos…
Când păcătosul pocăit vine la Hristos, conştient de vina şi nevrednicia lui, dându-şi seama că merită pedeapsa, însă bazându-se pe mila şi dragostea lui Dumnezeu, el nu va fi trimis înapoi.” – Înalta noastră chemare, pag. 78 engl.
Miercuri 19 ianuarie
4. Responsabilitate validă
a. Unde sunt scrise numele noastre când ne întoarcem de la împărăţia lui Satan la împărăţia lui Dumnezeu? Luca 10:20. Unde sunt înregistrate acţiunile noastre? Filipeni 4:3.
Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă Sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre Sunt scrise în ceruri. (Luca 10:20).
Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume Sunt scrise în cartea vieţii. (Filipeni 4:3).
„Toţi cei care aleg împărăţia dragostei, neprihănirii şi păcii lui Hristos, punând toate interesele ei mai presus de orice, sunt legaţi de lumea de sus, şi toate binecuvântările necesare pentru această viaţă sunt ale lor. În cartea providenţei lui Dumnezeu, în cartea vieţii, fiecăruia dintre noi ne este dată o pagină. Acea pagină conţine fiecare amănunt al istoriei noastre; chiar şi perii capului ne sunt număraţi. Copiii lui Dumnezeu nu lipsesc niciodată din mintea Lui.” – Hristos lumina lumii, pag. 313 engl.
b. Explicaţi de ce doctrina „o dată mântuit, totdeauna mântu- it” este în conflict cu Biblia. 1 Corinteni 9:27; Evrei 6:4-6; Apocalipsa 3:5.
Cimă portasprucutrupulmeu, şi-l ţin înstăpânire, canucumva, după ceampropovăduitaltora, eu însumisă fiulepădat. (1 Corinteni 9:27).
Căciceiceaufostluminaţiodată, şiaugustatdarulceresc, şis-aufăcutpărtaşiDuhuluiSfânt, şiaugustatCuvântulcelbunalluiDumnezeu şiputerileveaculuiviitor şicaretotuşiaucăzut, estecuneputinţă să fie înoiţiiarăşi, şiaduşilapocăinţă, fiindcă eirăstignescdinnoupentruei, peFiulluiDumnezeu, şi-Ldausă fiebatjocorit.(Evrei 6:4-6).
Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3:5).
„Când devenim copiii lui Dumnezeu, numele noastre sunt scrise în cartea vieţii Mielului şi ele rămân acolo până la timpul judecăţii de cercetare. Atunci numele fiecărei persoane va fi strigat şi raportul ei va fi cercetat de Cel care declară: ‚Ştiu faptele tale.’ Dacă în acea zi va apărea că nu ne-am pocăit pe deplin de toate faptele noastre rele, numele noastre vor fi şterse din cartea vieţii iar păcatele noastre vor sta împotriva noastră.” – The Signs of the Times, 6 august 1885.
c. Ce se cere din partea acelora care au fost chemaţi şi aleşi? Matei 24:13; 2 Petru 1:1-11.
Darcinevarăbdapână lasfârşit, vafimântuit. (Matei 24:13).
Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şiapostolalluiIsusHristos, cătreceiceaucăpătatocredinţă deacelaşipreţ cuanoastră, prindreptateaDumnezeului şimântuitoruluinostruIsusHristos: Harul şipaceasă vă fie înmulţiteprincunoaşterealuiDumnezeu şiaDomnuluinostruIsusHristos! DumnezeiascaLuiputerene-adăruittotcepriveşteviaţa şievlavia, princunoaştereaCeluicene-achematprinslava şiputereaLui, princareElne-adatfăgăduinţeleLuinespusdemari şiscumpe, caprinelesă vă faceţipărtaşifiriidumnezeieşti, după ceaţifugitdestricăciunea, careeste înlumeprinpofte. Deaceea, daţi-vă şivoitoatesilinţelecasă uniţicucredinţavoastră fapta; cufapta, cunoştinţa; cucunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; curăbdarea, evlavia; cuevlavia, dragosteadefraţi; cudragosteadefraţi, iubireadeoameni. Căci, dacă aveţidinbelşugacestelucruri învoi, elenuvă vorlăsasă fiţinicileneşi, nicineroditori începriveştedeplinacunoştinţă aDomnuluinostruIsusHristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos. (2 Petru 1:1-11).
„Fiecare suflet trebuie să se lupte cu ‚toată silinţa’ să adauge constant la realizările lui spirituale, întărind orice har şi crescând în eficienţă ca să poată creşte în utilitate şi sfinţenie, ca un pom roditor în grădina lui Dumnezeu. El nu trebuie să fie nici neroditor, nici nefolositor în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Adevărata religie duce la cultivarea darurilor care îl fac pe om mai preţios în ochii lui Dumnezeu decât aurul din Ofir.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 943 engl.
Joi 20 ianuarie
5. Planurile veşnice ale lui Dumnezeu
a. Cum este numit planul de răscumpărare în Biblie? Romani 16:25,26; Coloseni 1:26,27.
IarAceluiacarepoatesă vă întărească, după Evangheliamea şipropovăduirealuiIsusHristos, potrivitcudescoperireatainei, careafost ţinută ascunsă timpdeveacuri, darafostarătată acumprinscrierileproorocilor, şi, prinporuncaDumnezeuluiceluiveşnic, afostadusă lacunoştinţatuturorNeamurilor, casă ascultedecredinţă. (Romani 16:25,26).
Vreausă zic: taina ţinută ascunsă dinveşnicii şi întoateveacurile, dardescoperită acumsfinţilorLui, căroraDumnezeuavoitsă lefacă cunoscutcareestebogăţiaslaveitaineiacesteia întreNeamuri, şianume: Hristos învoi, nădejdeaslavei.(Coloseni 1:26,27).
„Dumnezeu cunoştea evenimentele viitoare, chiar înainte de întemeierea lumii. El nu a făcut ca planurile Lui să se potrivească cu împrejurările, ci a lăsat ca lucrurile să se dezvolte şi să lucreze de la sine. El nu a lucrat ca să provoace o anumită stare de lucruri, însă ştia că o astfel de stare avea să existe. Planul care urma să fie adus la îndeplinire o dată cu apostazierea oricăreia dintre inteligenţele cereşti – aceasta este taina, misterul care a fost ascuns timp de veacuri.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1082.
b. De unde ştim că uşa încercării nu va rămâne deschisă pe veci, şi că nu va mai fi o a doua şansă pentru păcătoşii care nu s-au căit? Apocalipsa 10:6,7 (compară cu Luca 13:23-25; 17:28-30).
…şiajuratpeCelceesteviu înveciivecilor, careafăcutcerul şilucruriledinel, pământul şilucruriledepeel, marea şilucruriledinea, că nuvamaifiniciozăbavă, cică înzilele încare îngerulal şapteleavasunadintrâmbiţalui, sevasfârşitainaluiDumnezeu, după vesteabună vestită deElrobilorSăiproorocilor.(Apocalipsa 10:6,7).
Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini Sunt cei ce Sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde Sunteţi.” (Luca 13:23-25).
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. (Luca 17:28-30).
„Dispensaţiunea evangheliei este ultima perioadă de probă care va fi acordată vreodată oamenilor. Cei care trăiesc în timpul acestei dispensaţiuni de încercare şi probă şi care nu sunt conduşi să se căiască şi să asculte vor pieri cu cei necredincioşi. Nu există o a doua probă.” – Idem., vol. 7, pag. 971,972 engl.
Vineri 21 ianuarie
Întrebări recapitulative personale
a. Întrucât răscumpărarea este prin sângele lui Isus Hristos (Efeseni 1:7; Coloseni 1:14), cum au fost mântuiţi servii credincioşi ai lui Dumnezeu înainte de crucea de la Calvar?
b. Care a fost prima solie a evangheliei predicată lui Adam şi Evei?
c. Daţi exemple care să arate preştiinţa lui Dumnezeu.
d. Ce ştiţi despre cartea vieţii?
e. Ce este „taina ţinută ascunsă de veacuri” (Coloseni 1:26)?