Lecţia 4. Isus Hristos, singura noastră speranţă

„În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12).

„Numai Domnul Hristos este înălţat spre a fi ‘Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.’ Căci, ‘în nimeni altul nu este mântuire.’ (Fapte 5:31; 4:12).” – Parabolele Domnului Hristos, p. 264 (cap. 21: Omul bogat și săracul Lazăr).

Recomandare pentru studiu: Solii alese, vol. 1, p. 226–228 (Neprihhănirea naturii omenești a lui Hristos).

 

Duminică 22 octombrie

1. ÎNLOCUITORUL DIVIN

a. Ce s-a întâmplat în aceeaşi zi când Adam şi Eva au păcătuit? Geneza 3:21.

Geneza 3:21  Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.

„Pentru Adam, aducerea primei jertfe a fost una dintre cele mai dureroase ceremonii. Mâna sa a trebuit să se ridice spre a lua viaţa, pe care numai Dumnezeu o putea da. A fost pentru prima dată când el a fost martor al morţii şi a fost conştient de faptul că, dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu, nu ar fi existat moartea omului sau a animalelor. În timp ce junghia victima nevinovată, el tremura la gândul că păcatul său trebuie să verse sângele Mielului nevinovat al lui Dumnezeu. Scena aceasta i-a dat o mai profundă înţelegere şi un sens mai viu al grozăviei păcatului său, pe care nu-l putea ispăşi nimic altceva decât moartea scumpului Fiu al lui Dumnezeu. Şi el s-a minunat de bunătatea infinită care a făcut posibilă o astfel de răscumpărare, pentru a-l salva pe cel vinovat. O stea a speranţei a luminat viitorul întunecat şi teribil, eliberându-l de completa dezolare.” – Patriarhi şi profeţi, p. 68 (cap. 4: Planul de mântuire).

b. Cum explică profetul Isaia această înlocuire? Isaia 53:4, 5.

Isaia 53:4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

„Hristos a fost tratat aşa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi trataţi aşa cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viaţa care era a Lui.” – Hristos, Lumina lumii, p. 25 (cap. 1: Dumnezeu cu noi).

 

Luni 23 octombrie

2. CONDIŢIA VIEŢII VEŞNICE

a. Care este condiţia vieţii veşnice? Matei 19:16, 17.

Matei 19:16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? 17 El i-a răspuns: De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

„Condiţia dobândirii vieţii veşnice este exact aceeaşi care a fost dintotdeauna – aşa cum a fost în Paradis, înaintea căderii primilor noştri părinţi - o ascultare desăvârşită de legea lui Dumnezeu, o neprihănire desăvârşită. Dacă viaţa veşnică ar fi acordată sub orice altă condiţie, care să ceară mai puţin, atunci fericirea întregului univers ar fi periclitată. Atunci calea ar fi fost deschisă ca păcatul cu tot cortegiul de nenorocire şi ticăloşie, să devină veşnic.” – Calea către Hristos, p. 62 (cap. 7: Dovada adevăratei ucenicii).

„Domnul Hristos nu micşorează cerinţele Legii. Într-un limbaj ce nu putea fi înţeles greşit, El a prezentat ascultarea de Lege, ca o condiţie a vieţii veşnice — aceeaşi condiţie cerută lui Adam mai înainte de căderea lui. Dumnezeu nu aşteaptă mai puţin astăzi de la un suflet, decât a aşteptat de la Adam în Paradis şi anume, o ascultare desăvârşită şi o neprihănire fără pată. Cerinţele sub legământul harului sunt tot aşa de cuprinzătoare ca şi cele din Eden, şi anume armonie perfectă cu Legea lui Dumnezeu, care este sfântă, dreaptă şi bună.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 391 (cap. 28: Răsplata harului).

„După cum Biblia ne prezintă două legi — una neschimbătoare şi veşnică, iar cealaltă trecătoare, provizorie — tot astfel sunt două legăminte. Legământul harului a fost făcut prima dată cu omul în Eden, când, după cădere, s-a dat o făgăduinţă divină — că sămânţa femeii urma să zdrobească capul şarpelui. Legământul acesta le oferea tuturor oamenilor iertare şi sprijinul harului lui Dumnezeu pentru o ascultare viitoare prin credinţa în Hristos. Li se făgăduia, de asemenea, viaţa veş- nică, cu condiţia loialităţii faţă de Legea lui Dumnezeu. În felul acesta, patriarhii au primit nădejdea mântuirii.” – Patriarhi şi profeţi, p. 370 (cap. 32: Legea și legămintele).

b. Pot fiinţele umane să ofere o ascultare desăvârşită prin ei înşişi? Isaia 64:6.

Isaia 64:6 Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

„Pentru Adam a fost posibil, înainte de cădere sa, să îşi formeze un caracter neprihănit prin ascultare de legea lui Dumnezeu. Dar el a eşuat în a face aceasta, şi din pricina păcatului său, natura noastră este decăzută, iar prin noi înşine nu putem ajunge neprihăniţi. Întrucât suntem păcătoşi, nelegiuiţi, nu putem păzi într-un mod desăvârşit legea cea sfântă. Noi nu avem o neprihănire a noastră prin care să îndeplinim cerinţele legii lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a găsit o cale de salvare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor şi ispitelor, aşa cum trebuie să trăim şi noi. El a trăit o viaţă fără de păcat. A murit pentru noi, iar acum se oferă să ne ia păcatele şi să ne dea neprihănirea Sa în schimb.” – Calea către Hristos (cap. 7: Dovada adevăratei ucenicii).

 

Marţi 24 octombrie

3. ASCULTAREA DESĂVÂRŞITĂ PRIN HRISTOS

a. Ce asigurare avem noi prin meritele Domnului Hristos? Ioan 15:5 ; Filipeni 4:13.

Ioan 15:5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
 
Filipeni 4:13 Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

„Prin ascultare perfectă față de lege, prin viața și caracterul Său, Răscumpărătorul lumii, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a răscumpărat ceea ce a fost pierdut prin cădere, şi a făcut posibil ca omul să asculte de legea sfântă, chiar dacă Adam a încălcat-o. Hristos nu şi-a schimbat divinitatea pentru umanitate, dar a combinat natura umană cu divinitatea; în natura umană a trăit legea în numele familiei pământeşti. Păcatele tuturor celor care îl primesc pe Hristos au fost puse în dreptul numelui Său, iar El a îndeplinit întru totul dreptatea lui Dumnezeu.” – Special Testimonies on Education, p. 21.

„Deoarece omul căzut nu putea prin puterea sa omenească să-l învingă pe Satana, Hristos a coborât din curţile regeşti ale cerului să-l ajute, prin puterea Sa omenească şi divină combinate. El ştia că în Eden, prin avantajele sale superioare, Adam ar fi putut să reziste ispitelor lui Satana şi să-l învingă. Ştia, de asemenea, că în afara Edenului, nu era posibil pentru om, fiind separat de lumina şi dragostea lui Dumnezeu de la cădere, să reziste ispitelor lui Satana prin sine însuși. Cu scopul de a aduce nădejde şi a-l salva pe acesta de la o ruină completă, El Însuşi S-a umilit, luând natura umană, pentru ca prin puterea Sa divină combinată cu cea umană, să poată ajunge la om, acolo unde se află el. Isus a obţinut pentru urmașii căzuți ai lui Adam acea putere care era imposibil de câştigat prin ei înşişi, pentru ca în numele Său ei să poată învinge ispitele lui Satana.” – The Review and Herald, 18 august 1874.

b. Ce a profeţit Daniel cu privire la neprihănirea lui Hristos? Daniel 9:24.

Daniel 9:24 Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

„În profeţia lui Daniel s-a consemnat faptul că Hristos va face ‘ispăşirea nelegiuirii, și va aduce neprihănirea veşnică’ (Daniel 9:24 engl. KJV). Fiecare suflet poate spune: ‘Prin ascultarea Sa perfectă, El a îndeplinit cerinţele legii, şi singura mea nădejde este de a privi la El, ca înlocuitorul şi garantul meu, care s-a supus legii într-un mod desăvârşit pentru mine. Prin credinţa în meritele Lui sunt liber de sub condamnarea legii. El mă îmbracă cu neprihănirea Sa, care răspunde tuturor cerinţelor legii. Sunt desăvârşit în Cel care aduce neprihănirea veşnică.’” – Solii alese, vol. 1, p. 396 (cap. 62: Neprihănirea prin credință).

 

Miercuri 25 octombrie

4. MIELUL FĂRĂ CUSUR

a. Sub ce simbol a prezentat Ioan Botezătorul pe Hristos poporului? Ioan 1:29.

Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

„Ioan fusese adânc mişcat văzându-L pe Isus plecat în rugăciune, stăruind cu lacrimi pentru aprobarea Tatălui. În timp ce slava lui Dumnezeu L-a înconjurat şi un glas din cer s-a auzit, Ioan a recunoscut semnul făgăduit de Dumnezeu. Ştia acum că botezase pe Răscumpărătorul omenirii. Duhul Sfânt a venit asupra lui şi, cu mâna întinsă spre Isus, el a strigat: ‘Iată Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii!’ (Ioan 1:29)” – Hristos, Lumina lumii, p. 112 (cap. 11: Botezul).

b. Ce spune apostolul Petru despre Isus Hristos? 1 Petru 1:18, 19.

1Petru 1:18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

„`Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii’ (Coloseni 2:9). Oamenii trebuie să înţeleagă că Dumnezeirea a suferit şi s-a cufundat în chinurile de la Calvar. Totuşi, Isus Hristos, pe care Dumnezeu l-a dat pentru răscumpărarea lumii, a cumpărat Biserica cu propriul Său sânge. Maiestatea cerului a fost făcut să sufere sub mâinile fanaticilor religioşi, care pretindeau că sunt cei mai luminaţi oameni de pe faţa pământului.” – Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 7, p. 907 (Coloseni cap. 2).

„În timp ce păcătosul îşi îndreaptă privirea spre Mântuitorul care moare pe crucea de la Calvar şi realizează că cel ce pătimeşte este divin, el întreabă de ce a fost făcută această mare jertfă, iar crucea arată către legea cea sfântă a lui Dumnezeu care a fost încălcată. Moartea lui Hristos este un argument de necontestat cu privire la permanenţa (imutabilitatea) şi neprihănirea legii. În profeţiile despre Hristos, Isaia spune: ‘El va înălța Legea și o va face onorabilă’ (Isaia 42:21, engl. KJV). Legea nu are nici o putere să-l ierte pe cel răufăcător. Menirea ei este de a scoate în evidenţă defectele păcătosului, pentru ca el să realizeze nevoia sa de Unul care este puternic pentru a-l salva, nevoia sa de Cel care va deveni înlocuitorul său, garantul şi neprihănirea sa. Isus acoperă nevoile păcătosului, pentru că El a luat asupra Sa păcatele lui. ‘El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi’ (Isaia 53:5). Domnul ar fi putut să-l nimicească pe cel păcătos, să-l distrugă complet; dar planul mai scump a fost ales. În marea Sa dragoste, El oferă nădejde celor deznădăjduiţi, oferindu-L pe singurul Său Fiu să poarte păcatele lumii.” – The Bible Echo, 15 martie 1893.

 

Joi 26 octombrie

5. PROVOCAREA DIVINĂ

a. Ce întrebare fără răspuns a pus Hristos vrăjmaşilor Săi? Ioan 8:46.

Ioan 8:46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

„În viaţa Sa pe pământ, Hristos a dezvoltat un caracter perfect şi a oferit ascultare desăvârşită de poruncile Tatălui Său. Venind în lume în chip omenesc, devenind supus legii, descoperind oamenilor că El a purtat bolile lor, necazul lor, vina lor, El nu a devenit un păcătos. El putea întreba înaintea fariseilor: ‘Care dintre voi Mă poate dovedi că am păcat?’ (Ioan 8:46). Nici o pată de păcat nu s-a găsit asupra Lui. El a stat înaintea lumii ca Mielul fără pată al lui Dumnezeu.” – The Youth’s Instructor, 29 decembrie 1898.

b. Cum putem fi mântuiţi? Ioan 3:16-18.

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

„Prin urmare, cum suntem noi mântuiţi? ‘După cum Moise a înălţat şarpele în pustie’, tot aşa a fost înălţat şi Fiul omului şi toţi aceia care au fost înşelaţi şi muşcaţi de şarpe pot să privească şi să trăiască. ‘Iată Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii!’ (Ioan 1:29 engl. KJV). Lumina care străluceşte de la cruce revelează iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage către El. Dacă nu ne împotrivim acestei atracţii, vom fi conduşi la piciorul crucii, în pocăinţă faţă de păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. Apoi, Duhul lui Dumnezeu produce prin credinţă o nouă viaţă în suflet. Gândurile şi dorinţele sunt aduse în ascultare de voinţa lui Hristos. Inima şi mintea sunt create din nou, după chipul Aceluia care lucrează în noi ca să-şi supună totul. Atunci Legea lui Dumnezeu este scrisă în minte şi inimă şi putem zice împreună cu Hristos: ‘Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule!’ (Psalmii 40:8)- versiunea engl.” – Hristos, lumina lumii, p. 175, 176 (cap. 17: Nicodim).

 

Vineri 27 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicaţi Isaia 53:4, 5.

2. Cum clarifică Biblia neprihănirea omenească?

3. Cum putem oferi o ascultare perfectă faţă de legea lui Dumnezeu?

4. Ce demonstrează moartea Domnului Hristos la Calvar?

5. Ce provocare le-a adresat Isus vrăjmaşilor Săi?