Lecția 5. Agonie la Ai

„Israel a păcătuit. ... De aceea copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor.” (Iosua 7:11, 12).

„Mii au fost uciși pe câmpul de luptă pentru că Dumnezeu nu avea să binecuvânteze și să ofere prosperitate unui popor în mijlocul căruia se afla chiar și un singur păcătos, unul care încălcase cuvântul Lui.” – Mărturii, vol. 3, p. 239, cap. Pastori care se îngrijesc doar de ei înșiși.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 3, pp. 263-272, cap. Păcatul și pedeapsa lui Acan, Datoria de a mustra păcatul, Lăcomia în poporul lui Dumnezeu, Mărturisiri făcute prea târziu.

Duminică 27 ianuarie

1. O PRIMEJDIE ASCUNSĂ PÂNDEŞTE

a. După ce Ierihonul a căzut, de ce primejdie ascunsă nu era Iosua conștient? Iosua 7:1. Ce pași au urmat între timp în vederea cuceririi Canaanului? Iosua 7:2, 3.

Iosua 7:1: „Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Și Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.”

Iosua 7:2, 3: „Iosua a trimis din Ierihon niște bărbați la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Și le-a zis: „Suiți-vă și iscodiți țara.” Și oamenii aceias-au suit și au iscodit cetatea Ai. S-au întors la Iosua și i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să bați cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puțini la număr.” Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai.”

„Curând după căderea Ierihonului, Iosua s-a hotărât să atace Aiul, un oraș mic, între văgăuni, la câteva mile distanță spre vest, de Valea Iordanului. Iscoadele trimise în acest loc au adus înapoi raportul că locuitorii erau doar câțiva și că doar o oaste mică avea să fie necesară pentru a o înfrânge.” – Patriarhi și profeți, p. 493, cap. 25: Căderea Ierihonului.

b. Pe baza raportului iscoadelor, câți soldați au fost trimiși să atace Aiul? Iosua 7:4 (prima parte). Ce greșeli au fost făcute cu acea ocazie?

Iosua 7:4 p.p.: „Aproape trei mii de oameni au pornit…”

„Marea biruință pe care o câștigase Dumnezeu pentru ei i-a determinat pe israeliți să devină încrezători în sine. Întrucât El le făgăduise țara Canaanului, ei s-au simțit în siguranță și au eșuat în a conștientiza că doar ajutorul divin le putea oferi succes. Până și Iosua și-a făcut planurile pentru cucerirea Aiului fără a căuta sfat de la Dumnezeu.

Israeliții începuseră să se entuziasmeze de propria putere și să privească disprețuitor asupra vrăjmașilor lor. Se așteptau la o victorie ușoară.” – Ibid.

Luni 28 ianuarie

2. O CHEMARE LA CERCETARE A INIMII

a. Ce surpriză neplăcută i-a șocat pe israeliți la Ai? Iosua 7:4, 5.

Iosua 7:4, 5: „Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci și șase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Șebarim și i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa.”

„[Cei 3000 de soldați ai lui Israel] s-au năpustit în ofensivă fără asigurarea că Dumnezeu avea să fie cu ei. Ei au înaintat în apropierea porții cetății, doar pentru a se confrunta cu cea mai hotărâtă rezistență. Cuprinși de panică din cauza numărului și pregătirii vrăjmașilor lor, ei au fugit confuzi în vale pe povârnișul abrupt. ... Deși pierderea era mică din punct de vedere al numărului – doar treizeci și șase de bărbați au fost uciși – înfrângerea era descurajatoare pentru întreaga adunare. ... Aceasta era prima ocazie când întâlniseră canaaniții într-o luptă efectivă și dacă au fost izgoniți dinaintea luptătorilor acestui oraș mic, care avea să fie rezultatul în conflictele mai mari care le stăteau în față?” – Patriarhi și profeți, p. 494, cap. 45: Căderea Ierihonului.

b. Cum a reacționat Iosua la tragedie? Iosua 7:6-9. Ce a fost greșit în reacția lui?

Iosua 7:6-9: „Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrânii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărână. Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriților și să ne prăpădești? De am fi știut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmașilor lui? Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla; ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Și ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?”

„Iosua a manifestat un zel adevărat pentru onoarea lui Dumnezeu, totuși cererile lui erau amestecate cu îndoială și necredință. Gândul că Dumnezeu Își adusese poporul dincolo de Iordan ca să-l predea puterii păgânilor a fost unul păcătos, nedemn pentru un lider al lui Israel. Sentimentele de disperare și neîncredere ale lui Iosua erau nejustificate, având în vedere minunile puternice pe care le făcuse Dumnezeu pentru eliberarea poporului Său și făgăduința repetată că El avea să fie cu ei.” – The Signs of the Times, 21 aprilie 1881.

„În orice biserică este păcat de a nu cerceta cauza întunericului și nenorocirilor care sunt în mijlocul ei. Biserica din ... nu poate fi o biserică vie, prosperă până când nu conștientizează greșelile din mijlocul său, care împiedică binecuvântarea lui Dumnezeu să vină asupra lor.” – Mărturii, vol. 3, p. 520, cap. Datoria față de cei nenorociți.

„Fie ca bisericile care pretind a crede adevărul, care susțin legea lui Dumnezeu, să păstreze acea lege și să se îndepărteze de orice nelegiuire. Fie ca membrii individuali ai bisericii să reziste ispitelor de a practica răul și de a tolera păcatul. Fie ca bisericile să înceapă lucrarea de curățire înaintea lui Dumnezeu prin pocăință, umilință, cercetare profundă a inimii, pentru că suntem în ziua antitipică a ispășirii – ceas solemn încărcat cu rezultate veșnice.” – Selected Messages, vol. 2, p. 378.

Marți 29 ianuarie

3. DUMNEZEU RĂSPUNDE

a. Cum a răspuns Dumnezeu în mod îndurător când Iosua s-a rugat, protestând cu privire la înfrângerea umilitoare a armatei lui Israel la Ai? Iosua 7:10-12.

Iosua 7:10-12: „Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit și le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor: vor da dosul în fața vrăjmașilor lor, căci sunt dați spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.”

„Dumnezeul nostru îndurător nu l-a pedepsit pe slujitorul Său [Iosua] cu mânie pentru greșeala aceasta [a descurajării și neîncrederii]. El a acceptat cu îndurare umilința și rugăciunile lui Iosua și, în același timp, a mustrat delicat necredința lui și i-a descoperit cauza înfrângerii lor.” – The Signs of the Times, 21 aprilie 1881.

b. Ce trebuie să învățăm din această criză? 1 Corinteni 10:1-5, 11, 12.

1 Corinteni 10:1-5, 11, 12: „Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise; toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos. Totuși cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie… Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”

„[Iosua 7:10-12 citat.]

Mi s-a arătat că Dumnezeu ilustrează aici cum consideră păcatul din mijlocul celor care mărturisesc a fi poporul păzitor al poruncilor Lui. Cei pe care El i-a onorat prin a fi martori ai manifestărilor remarcabile ale puterii Lui, așa cum a fost vechiul Israel și care chiar după aceea se încumetă să nesocotească instrucțiunile Lui explicite, vor fi ținta mâniei Lui. El avea să învețe poporul Său că neascultarea și păcatul sunt extrem de ofensive pentru El și nu trebuie privite cu ușurătate. El ne învață că atunci când poporul Său este în păcat, ei trebuie ia imediat măsuri hotărâte pentru a îndepărta acel păcat de la ei, pentru ca dezaprobarea Lui să nu rămână asupra lor, a tuturor. Dar dacă păcatele poporului sunt trecute cu vederea de cei din poziții cu răspundere, dezaprobarea Lui va rămâne asupra lor și poporul lui Dumnezeu, ca trup, va fi responsabil de păcatele lor. În comportamentul cu poporul Său din trecut, Domnul ne descoperă necesitatea curățirii bisericii de greșeli. Un păcătos poate răspândi întuneric, ce va exclude lumina lui Dumnezeu din întreaga adunare. Când poporul conștientizează că întunericul s-a instalat asupra lor și ei nu știu cauza, ei ar trebui să-L caute pe Dumnezeu cu seriozitate, printr-o smerenie adâncă și umilire de sine, până când relele care întristează Duhul Său sunt descoperite și îndepărtate. ...

Dacă greșelile sunt evidente în poporul Său și dacă slujitorii lui Dumnezeu le tratează cu indiferență, ei susțin și îl scuză practic pe păcătos, făcânduse astfel vinovați și vor primi exact la fel de sigur neplăcerea lui Dumnezeu; pentru că ei vor fi făcuți responsabili pentru păcatele vinovatului.” – Mărturii, vol. 3, pp. 265, 266, cap. Datoria de a mustra păcatul.

Miercuri 30 ianuarie

4. O LUCRARE ÎN ACESTE ZILE DIN URMĂ

a. Ce atitudine l-a îndrumat Dumnezeu pe Iosua să ia în criza care determinase slăbiciunea și înfrângerea de la Ai? Iosua 7:13-15. Ce putem învăța din aceasta?

Iosua 7:13-15: „Scoală-te, sfințește poporul. Spune-le: ‘Sfințiți-vă pentru mâine. Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. Să vă apropiați mâine dimineață după semințiile voastre; și seminția pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe familii, și familia pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe case, și casa pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe bărbați. Cine va fi arătat prin sorți că a luat din ce era dat spre nimicire va fi ars în foc, el și tot ce este al lui, pentru că a călcat legământul Domnului și a făcut o mișelie în Israel.»’”

„[Unii] pot fi martori ai greșelilor, dar nu simt așa cum a simțit Iosua și nu se umilesc pentru că ar simți primejdia sufletelor.

Poporul adevărat al lui Dumnezeu, care are pe inimă spiritul lucrării Domnului și mântuirea sufletelor, va vedea întotdeauna păcatul în caracterul său real, păcătos. Ei vor fi întotdeauna de partea conduitei credincioase și directe față de păcatele care asaltează cu ușurință poporul lui Dumnezeu. Mai ales la sfârșitul lucrării finale pentru biserică, în timpul sigilării celor o sută patruzeci și patru de mii, care trebuie să stea fără greșeală înaintea tronului lui Dumnezeu, ei vor simți în modul cel mai profund greșelile pretinsului popor al lui Dumnezeu...

Cine rămâne în sfatul lui Dumnezeu în acest timp? Sunt aceștia cei care își scuză efectiv greșelile în mijlocul poporului pretins al lui Dumnezeu și care murmură, dacă nu pe față, cel puțin în inimile lor, împotriva celor care mustră păcatul? Sunt ei cei care adoptă poziție împotriva lor și simpatizează cu cei ce comit răul? Nu, nicidecum! Dacă nu se pocăiesc și nu renunță la lucrarea lui Satan de a-i persecuta pe cei care poartă povara lucrării și de a susține mâinile păcătoșilor din Sion, nu vor primi niciodată semnul aprobării sigiliului lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 3, pp. 266, 267, cap. Datoria de a mustra păcatul.

„Dacă liderii bisericii neglijează să cerceteze perseverent păcatele care aduc neplăcerea lui Dumnezeu asupra întregului, ei devin responsabili pentru aceste păcate.” – Ibid., p. 269.

b. Cum a procedat Iosua, dovedind ascultare? Iosua 7:16-18.

Iosua 7:16-18: „Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și a apropiat pe Israel, după semințiile lui, și a fost arătată prin sorți seminția lui Iuda. A apropiat familiile lui Iuda și a fost arătată prin sorți familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case și a fost arătată prin sorți casa lui Zabdi. A apropiat casa lui Zabdi pe bărbați și a fost arătat prin sorți Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda.”

„Lui Iosua i-au fost date instrucțiuni pentru descoperirea și pedepsirea delicventului. Pentru depistarea vinovatului avea să fie folosită tragerea la sorți. Păcătosul nu a fost în mod direct indicat, situația fiind lăsată în incertitudine pentru un timp, pentru ca poporul să poată simți responsabilitatea pentru păcatele existente în mijlocul lor și astfel să fie îndrumați la cercetare a inimii și umilință înaintea lui Dumnezeu. ...

Acan, fiul lui Carmi din seminția lui Iuda a fost indicat prin degetul luiDumnezeu, ca fiind cauza nenorocirii lui Israel.” – Patriarhi și profeți, pp. 494, 495, cap. 45: Căderea Ierihonului.

Joi 31 ianuarie

5. CONDUCERE DREAPTĂ ÎN TIMP DE CRIZĂ

a. Ce i-a cerut Iosua, cu tact, lui Acan să facă și care a fost răspunsul lui Acan? Iosua 7:19-21. Cum consideră Dumnezeu indiferența în timp de criză? Ţefania 1:12.

Iosua 7:19-21: „Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturisește și spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.” Acan a răspuns lui Iosua și a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel, și iată ce am făcut. Am văzut în pradă o manta frumoasă de Șinear, două sute de sicli de argint și o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit și le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu și argintul este pus sub ele.”

Țefania 1:12: „În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare și voi pedepsi pe toți oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor și zic în inima lor: ‘Domnul nu va face nici bine, nici rău!’ ”

„Sunt mulți care nu dețin discreția lui Iosua și care nu au nicio datorie specială de a cerceta greșelile și a proceda prompt cu păcatele existente între ei. Nu le permiteți unora ca aceștia ... să stea în calea celor care au datoria de a face aceasta. ...

Modul de mărturisire al lui Acan a fost similar cu mărturisirile pe care unii dintre noi le fac și le vor face. Ei își ascund greșelile și refuză să facă o mărturisire voluntară, până când Dumnezeu îi descoperă și, ulterior, își recunosc păcatele. Sunt unii care continuă pe calea greșită până când devin împietriți. Ei pot chiar să aibă cunoștință de faptul că biserica este împovărată. ... Totuși conștiințele lor nu-i condamnă. Ei nu vor despovăra biserica, umilindu-și inimile lor mândre, răzvrătite înaintea lui Dumnezeu și înlăturând relele lor. Dezaprobarea lui Dumnezeu este asupra poporului Său și El nu-Și va manifesta puterea în mijlocul lor, în timp ce există păcate între ei, și ei sunt încurajați de cei din poziții cu răspundere.

Cei care lucrează în temere de Dumnezeu pentru a elibera biserica de obstacole și a corecta relele deplorabile pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată conștientiza necesitatea detestării păcatului și să poată prospera în curăție și pentru ca numele lui Dumnezeu să poată fi slăvit, vor întâmpina întotdeauna influențe împotrivitoare din partea celor neconsacrați.” – Mărturii, vol. 3, pp. 270, 271, cap. Lăcomia în poporul lui Dumnezeu.

„Ca întreg, biserica este într-o măsură responsabilă de relele membrilor ei individuali, pentru că aprobă răul prin faptul că nu ridică glasul împotriva lui.” – Ibid., vol. 4, p. 491, cap. Necinste în biserică.

Vineri 1 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce factori au determinat înfrângerea israeliților la Ai?

2. Ce a indicat credință și ce a indicat îndoială în rugăciunea lui Iosua față de Dumnezeu?

3. Explicați datoria bisericii rămășiței, care se pregătește în mod serios pentru a doua venire a lui Hristos.

4. Ce calități necesare unui conducător, menționate în Iosua capitolul 7, ar fi bine să dezvolt?

5. De ce trebuie să evit a împiedica datoria vitală de a exclude păcatul din tabără?