Lecția 5. Rugăciune personală

„Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).

„Rugăciunea în taină susține viața interioară. Inima care iubește pe Dumnezeu va dori să comunice cu El și se va sprijini pe El în încredere sfântă.”—Înalta noastră chemare, p. 130 (engl.) (rom. cap. 124, Învăţaţi cum să vă rugaţi).

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului, p.139-140 (engl.) (rom. cap. 12, Cerând pentru a da).

 

Duminică 29 iulie
1. ATITUDINEA ÎN RUGĂCIUNE

a. Ce postură ar trebui să respectăm în rugăciune? Psalmii 95:6; Efeseni 3:14.

Psalmii 95:6: „veniţi să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Efeseni 3:14: „…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos.”

b. Unde și cum ar trebui să ne spunem rugăciunile noastre personale? Matei 6:6.

Matei 6:6: „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

„Este imposibil ca sufletul să prospere în timp ce rugăciunea nu reprezintă un exercițiu special al minții. Doar rugăciunea în familie și rugăciunea publică nu sunt suficiente. Rugăciunea în taină este foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezgolit în fața ochiului examinator al lui Dumnezeu și fiecare motiv este investigat. Rugăciunea în taină! Cât de prețioasă! Sufletul în comuniune cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită doar de Dumnezeul care ascultă rugăciunea. Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor asemenea cereri. În rugăciunea tainică sufletul este liber de influențele înconjurătoare, liber de agitație. În mod calm, totuși arzător, el se întinde după Dumnezeu. Rugăciunea în taină este frecvent denaturată și scopurile ei dulci sunt pierdute, prin rugăciunea cu voce tare. În loc de acea încredere calmă, liniștită, și de credința în Dumnezeu, în timp ce sufletul este revărsat în tonuri joase, umile, este încurajată agitația, și rugăciunea în taină își pierde influența domolitoare, sacră. Există o furtună de sentimente, o furtună de cuvinte, care fac imposibil să discerni vocea blândă, ușoară, care vorbește sufletului în timp ce acesta este angajat în devoțiunea sa tainică, sinceră, din inimă.”—Mărturii, vol. 2, p. 189, 190 (engl.) (rom. cap. 28, Spiritul lumesc în biserică).

 

Luni 30 iulie
2. RUGĂCIUNEA DE MIJLOCIRE

a. În timp ce Daniel contempla faptul că profeția despre cei 70 de ani în care Ierusalimul avea să fie pustiu se apropia de încheiere, cu privire la ce a fost el inspirat să se roage? Daniel 9:3-19. Pe cine a văzut Daniel vinovat de păcat? Pe cine a dat el vina?

Daniel 9:3-19: „Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ţii legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noștri, căpeteniilor noastre, părinţilor noștri și către tot poporul ţării. Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de rușine, da, nouă, împăraţilor noștri, căpeteniilor noastre și părinţilor noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii; ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care  a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; și noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea, și Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ţi-ai făcut un Nume așa cum este și astăzi: noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinţilor noștri este Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească faţa Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!”

„Cu o credință întemeiată pe cuvântul sigur al profeției, Daniel pleda pe lângă Domnul pentru îndeplinirea grabnică a acestor promisiuni. El pleda ca onoarea lui Dumnezeu să fie păstrată. În cererea sa, el s-a identificat pe sine în mod complet cu cei care nu îndepliniseră scopul divin, mărturisind păcatele lor ca și când ar fi fost ale sale proprii... Deși Daniel fusese de mult timp în serviciul lui Dumnezeu, și fusese numit de cer ca ‘prea iubit’, totuși acum el apărea înaintea lui Dumnezeu ca un păcătos, prezentând insistent marea nevoie a poporului pe care el îl iubea. Rugăciunea sa era elocventă în simplitatea ei, și în mod intens serioasă.”—Profeţi și regi, p. 554, 555 (engl.) (rom. cap. 45, Întoarcerea captivilor).

„Domnul care a ascultat rugăciunea lui Daniel va asculta și rugăciunea ta dacă te vei apropia de El așa cum a făcut-o Daniel.”—In Heavenly Places, p. 75.

b. Care a fost răspunsul la rugăciunea lui Daniel? Daniel 9:20-23.

Daniel 9:20-23: „Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ţi-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte, dar, la cuvântul acesta și înţelege vedenia!”

c. Cum mijlocește Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, pentru noi? Romani 8:26. Ce vrea Dumnezeu să facem pentru alții? Iacov 5:16.

Romani 8:26: Şi tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”

Iacov 5:16: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele și rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

„Hristos, Mijlocitorul nostru, și Duhul Sfânt mijlocesc în mod constant în favoarea omului, însă Spiritul nu mijlocește pentru noi așa cum face Hristos, care prezintă sângele Său, vărsat de la întemeierea lumii; Duhul lucrează asupra inimilor, stârnind în suflet exprimarea de rugăciuni și pocăință, laudă și mulțumire. Recunoștința care curge de pe buzele noastre este rezultatul faptului că Duhul atinge corzile sufletului în amintiri sfinte, trezind muzica inimii.”—Comentarii Biblice [Comentarii E.G.White], vol. 6, p. 1077, 1078 (engl.) (rom. cap. referitor la Romani 8).

„Apelurile, cererile, rugămințile dintre om și om mișcă oamenii și au un rol în reglementarea afacerilor națiunilor. Însă rugăciunea mișcă cerul. Doar acea putere care vine ca răspuns la rugăciune îi va face pe oameni înțelepți în înțelepciunea cerului și îi va face capabili să lucreze în unitatea Spiritului, uniți laolaltă în legăturile păcii. Rugăciunea, credința, încrederea în Dumnezeu, aduc o putere divină care pune socotelile umane în adevărata lor valoare—nimic.”—In Heavenly Places, p. 75.

 

Marți 31 iulie
3. RUGĂCIUNE PENTRU SFINŢENIE

a. Cum ne-a învățat Isus să ne rugăm când recunoaștem că suntem păcătoși? Luca 18:13.

Luca 18:13: „Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

„Dumnezeu nu ne abandonează din cauza păcatelor noastre. S-ar putea să greșim și să întristăm Spiritul Său, însă când ne căim și venim la El cu inimi căite, El nu ne va respinge.”—Credinţa și faptele, p. 35 (engl.) (rom. cap. 3, Hristos, Neprihănirea noastră).

„Când Îl implorăm pe Dumnezeu să aibă milă de noi în nenorocirea noastră și să ne conducă prin Duhul Său Sfânt, El nu va respinge niciodată rugăciunea noastră.”—Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 207 (engl.) (rom. cap. 199, Primit doar prin har). 

b. Ce atitudine trebuie să respingem noi, fiind păcătoși? Luca 18:11, 12.

Luca 18:11, 12: „Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe
săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

„Îndreptățirea de sine este pericolul acestui veac; ea separă sufletul de Hristos. Cei care se încred în propria lor neprihănire nu pot înțelege cum mântuirea vine prin Hristos. Ei numesc păcatul neprihănire și neprihănirea păcat. Ei nu au o înțelegere a caracterului păcătos al fărădelegii, nici o înțelegere a terorii legii; pentru că ei nu respectă standardul moral al lui Dumnezeu.”—Credinţa și faptele, p. 96 (engl.) (rom. cap. 13, Credinţa și faptele—mână în mână).

c. Care este promisiunea lui Dumnezeu pentru fiecare rugăciune de mărturisire onestă? Luca 18:14; 1 Ioan 1:9.

Luca 18:14: „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; și oricine se smerește va fi înălţat.”

1 Ioan 1:9: „Cine zice că este în lumină, și urăște pe fratele său, este încă în întuneric până acum.”

„Vrăjmașul va veni la voi și vă va spune: ‘Nu e de niciun folos să te rogi. Nu ai făcut tu cutare lucru rău? Nu ai păcătuit tu împotriva lui Dumnezeu? Nu ți-ai violat tu conștiința?’ Răspundeți-i: ‘Ba da; dar Hristos mi-a poruncit să mă rog. El a spus: ‘Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele, și să ne curețe de orice nelegiuire.’ ”—The Bible Echo, 15 februarie 1893.

„Niciodată nu e respins cineva care vine la El cu o inimă căită. Nicio rugăciune sinceră nu este pierdută. În mijlocul imnurilor corului ceresc, Dumnezeu aude strigătele celei mai slabe ființe umane. Noi ne revărsăm dorința inimii în cămăruțele noastre, șoptim o rugăciune când mergem pe cale, și cuvintele noastre ajung la tronul Monarhului universului. Ele pot să nu fie auzite de vreo ureche omenească, însă ele nu se pot stinge în tăcere, nici nu pot fi pierdute printre activitățile de afaceri care se derulează. Nimic nu poate îneca dorința sufletului. Ea se ridică deasupra gălăgiei orașului, deasupra confuziei mulțimii, spre curțile cerești. Dumnezeu este cel căruia îi vorbim, și rugăciunea noastră este auzită.”—Parabolele Domnului, p. 174 (engl.) (rom. cap. 14, Nu va face El dreptate alor Săi?). 

 

Miercuri 1 august
4. RUGÂNDU-NE PENTRU ÎNŢELEPCIUNE

a. Ce ne oferă Dumnezeu fiecăruia dintre noi, dacă noi vrem măcar să cerem? Cum trebuie să cerem? Iacov 1:5, 6.

Iacov 1:5, 6: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.”

„Nu e nevoie să mergeți la capătul pământului pentru înțelepciune, căci Dumnezeu este aproape. Nu capacitățile pe care le posedați acum sau pe care le veți avea vreodată vă vor da succes. Ceea ce poate face Dumnezeu pentru voi va realiza aceasta. Avem nevoie să avem mult mai puțină încredere în ceea ce poate face omul și mult mai multă încredere în ceea ce poate face Dumnezeu pentru fiecare suflet care crede. El tânjește ca voi să vă întindeți după El prin credință. El tânjește ca voi să așteptați lucruri mari de la El. El tânjește să vă dea o înțelegere în lucruri vremelnice, precum și în chestiuni spirituale. El poate rafina intelectul. El poate da tact și îndemânare. Puneți-vă talentele la lucru, cereți-I lui Dumnezeu înțelepciune, și aceasta vă va fi dată.”—Parabolele Domnului, p. 146 (engl.) (rom. cap. 12, Cerând pentru a da).

b. Cum ne va separa înțelepciunea lui Dumnezeu de cei din jurul nostru? Psalmii 119:97-100; Deuteronomul 4:5-9.

Psalmii 119:97-100: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmașii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc
la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.”

Deuteronom 4:5-9: „Iată, v-am învăţat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi și să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea și priceperea
voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept și priceput!” Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Şi care este neamul acela așa de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii și să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.”

„După cum în ascultare de legile Sale naturale pământul urma să dea comorile sale, tot astfel, în ascultare de legea Sa morală, inimile oamenilor urma să reflecte atributele caracterului Său. Chiar păgânii urma să recunoască superioritatea acelora care Îi slujeau și se închinau viului Dumnezeu.” —Ibid., p.289.

c. Cum ar trebui să căutăm după înțelepciune? Care două cerințe le pune Dumnezeu în fața noastră pentru ca noi să primim înțelepciunea Sa? Proverbe 2:1-6.

Proverbe 2:1-6: „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune și dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune și dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul și vei găsi cunoștinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoștinţă și pricepere.”

„Este imposibil să studiezi Biblia cu un spirit umil, gata de a se lăsa învățat, fără să dezvolți și să întărești intelectul. Cei care devin cel mai bine familiarizați cu înțelepciunea și scopul lui Dumnezeu, așa cum este acesta revelat în cuvântul Său, devin bărbați și femei cu tărie mentală; și ei pot deveni lucrători eficienți împreună cu marele Educator, Isus Hristos.”—Principiile fundamentale ale educaţiei creștine, p. 432 (engl.) (rom. cap. 55, Adevărata educaţie superioară).

 

Joi 2 august
5. RUGÂNDU-NE CU RECUNOŞTINŢĂ

a. Ce uităm adesea în rugăciunile noastre personale? Filipeni 4:6.

Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulţumiri.”

„Exercițiile noastre devoționale nu ar trebui să constea în totalitate în a cere și a primi. Să nu ne gândim întotdeauna doar la nevoile noastre și niciodată la beneficiile pe care le primim. Noi nu ne rugăm nici pe departe prea mult, însă suntem prea săraci cu exprimarea mulțumirilor. Noi suntem primitorii constanți ai îndurărilor lui Dumnezeu, și totuși cât de puțină recunoștință exprimăm noi, cât de puțin Îl lăudăm pentru ceea ce a făcut pentru noi.”—Calea către Hristos, p. 102, 103 (engl.) (rom. cap. 11, Privilegiul rugăciunii).

b. Cum putem fi recunoscători lui Dumnezeu pentru fiecare zi? Psalmii 68:19; Plângerile lui Ieremia 3:22-25.

Psalmul 68:19 (engl. KJV): „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne încarcă cu binecuvântări”;

Plângerile lui Ieremia 3:22-25: „bunătăţile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioșia Ta este atât de mare! –„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.”

„Dacă simțurile noastre nu ar fi fost tocite de păcat și de contemplarea imaginilor întunecate pe care Satan le prezintă în mod constant în fața noastră, un torent continuu și aprins de gratitudine ar curge din inimile noastre spre Cel care ne încarcă zilnic cu binecuvântări față de care noi suntem complet lipsiți de merite. Cântecul etern al celor mântuiți va fi lauda Celui care ne-a iubit și ne-a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge; iar dacă vom cânta vreodată acea cântare în fața tronului lui Dumnezeu, trebuie să o învățăm aici.”—That I May Know Him, p.168.

 

Vineri 3 august
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este atât de important ca rugăciunile noastre să fie făcute în taină (discret, în locul ascuns)?
2. Ce putere ne este dată ca răspuns la rugăciune, și cum trebuie să fie folosită această putere pentru alții?
3. La ce rugăciune răspunde Dumnezeu întotdeauna—fără întârziere?
4. Când vor vedea cei din jurul nostru marile binecuvântări din slujirea lui Dumnezeu și închinarea la El?
5. Ce cântare avem nevoie să învățăm aici pe pământ, ca să ne putem alătura celor mântuiți, când ei o vor cânta în cer?