Lecţia 5. Scopul evanghelizării

„Mergeţi, de aceea, şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” (Matei 28:19, engl. traducerea ASV).

„Predicatorii care lucrează în oraşele mari şi mici pentru a prezenta adevărul nu trebuie să se simtă satisfăcuţi, nici să nu simtă că lucrarea lor este încheiată, până când cei care au acceptat teoria adevărului nu realizează cu adevărat efectul puterii ei sfinţitoare şi sunt cu adevărat convertiţi la Dumnezeu.”—Mărturii, vol. 4, pg. 317 (engl.) (rom. cap. 27, „Un mesaj către predicatori”).

Recomandare pentru studiu: Evanghelizarea, pg. 15-24. 

Duminică 24 aprilie
1. MISIUNEA LUI HRISTOS

a. Care a fost misiunea lui Hristos când a venit în această lume? Luca 19:10

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”  (Luca 19:10)

„Păcătoşii au fost ţinta specială a misiunii lui Hristos—păcătoşii din fiecare rasă şi climat... Toţi îi sunt dragi.”— In Heavenly Places, pg. 329.

b. Ce jertfă a făcut Hristos pentru a-Şi îndeplini misiunea? Evrei 2:9.

Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.  (Evrei 2:9)

„Îngerii privesc cu reverenţă şi uimire asupra misiunii lui Hristos pentru lume. Ei sunt uimiţi de dragostea care L-a determinat să Se ofere pe Sine însuşi ca jertfă pentru păcatele oamenilor.”— Slujitorii evangheliei, pg. 497 (engl.) (rom. cap.„Să veghem unii asupra altora”).

c. La ce ramură a misiunii lui Hristos trebuie să ia parte biserica Sa? Luca 4:18.

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi.  (Luca 4:18)

„Misiunea lui Hristos a fost de a-i vindeca pe cei bolnavi, de a-i încuraja pe cei lipsiţi de speranţă, de a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită. Această lucrare de restaurare trebuie să fie condusă între cei suferinzi şi nevoiaşi ai omeni-rii.”— Lucrarea de binefacere, pg. 71 (engl.) (rom. cap. 9, „Tipuri de lucrare în evangheli-zarea vecinilor”). 

Luni 25 aprilie
2. SCOPUL PREDICĂRII

a. Care este esenţa Evangheliei? 1 Corinteni 15:1-4.

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi. (1 Corinteni 15:1-4)

„Atârnând pe cruce Hristos era Evanghelia. Acum avem o solie: ‚Priviţi Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatele lumii’ (Ioan 1:29). Nu îşi vor menţine membrii bisericii ochii aţintiţi asupra unui Mântuitor răstignit şi învi-at, în care sunt centrate toate speranţele lor de viaţă veşnică? Aceasta este solia noastră, argumentul nostru, doctrina noastră, avertizarea noastră pentru cel necăit, încurajarea noastră pentru cel întristat, speranţa noastră pentru fiecare credincios.”—Comentarii Biblice [E.G..White] ale Noului Testament, vol. 6, pg. 1113 (engl.) (rom. cap. referitor la Galateni 6).

„Solia îngerului al treilea cheamă la prezentarea Sabatului poruncii a patra... însă marele Centru de atracţie, Isus Hristos, nu trebuie lăsat în afara soliei îngerului al treilea.”—The Review and Herald, 20 martie 1894.

b. Care este adevăratul obiectiv al predicării Evangheliei la toate naţiunile? Luca 1:77; Faptele Apostolilor 2:21. 

...şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui.  (Luca 1:77)

Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”  (Faptele apostolilor 2:21)

„În sine, predicarea nu are nici o putere naturală de a reînnoi inima, şi totuşi acesta este obiectivul predicării. Influenţa divină care însoţeşte cu-vântul este cea care aduce sufletele în căinţă la piciorul crucii.”— Ibid., 4 septembrie 1888.

„Primul şi cel mai important obiectiv al Evangheliei şi a tot ce ţine de ea este de a încerca să salveze ceea ce e pierdut. Slujirea evangheliei... trebuie să întindă omului o mână de ajutor oriunde este nevoie de aceasta. Ea trebuie să slujească celor bolnavi şi care suferă fizic, precum şi sufletului bolnav de pă-cat.”— Ibid., 29 octombrie 1914.

c. Ce promisiune aparţine acelora care cred adevărul, şi ce se va întâmpla cu cei care o resping? Marcu 16:16; Ioan 3:18-20.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.  (Marcu 16:16)

Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.  (Ioan 3:18-20)

„Hristos nu spune că toată lumea va fi convertită, ci că ‚această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tu-turor naţiunilor; şi atunci va veni sfârşitul’ (Matei 24:14).”— Hristos, Lumina lumii, pg. 633 (engl.) (rom. cap. 69, „Pe muntele Măslinilor”).

Marţi 26 aprilie
3. SEMNIFICAŢIA BOTEZULUI

a. Ce acţiune ar trebui întreprinsă de cei care cred în Hristos? Marcu 16:16 (prima parte). Care este semnificaţia botezului? Romani 6:3-6.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit...  (Marcu 16:16)

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.  (Romani 6:3-6)

„Botezul este o rânduială sacră şi importantă, şi ar trebui să existe o înţe -legere temeinică a semnificaţiei sale. El simbolizează căinţa pentru păcat, şi intrarea într-o viaţă nouă în Isus Hristos.”— Îndrumarea copilului , pg. 499 (engl.) (rom. cap. 76, „Pregătirea pentru biserică”).

„Hristos a făcut din botez simbolul intrării în împărăţia Sa spirituală. El a făcut din acesta o condiţie clară căreia trebuie să i se conformeze toţi cei care doresc să fie recunoscuţi sub autoritatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt...Botezul este o foarte solemnă renunţare la lume. Cei care sunt botezaţi în întreitul nume al Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt, chiar la începutul vieţii lor creştine, declară public că au părăsit slujirea lui Satan şi au devenit membri ai familiei regale a Regelui ceresc. Ei au ascultat de porunca: ‚Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, ...şi nu vă atingeţi de ce este necurat.’ Şi faţă de ei se împlineşte promisiunea: ‚Eu vă voi primi, şi vă voi fi Tată, iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele, spune Cel Atotputernic’ (2 Corinteni 6:17, 18).”—Mărturii, vol. 6, pg. 91 (engl.) (rom. cap. 8, „Botezul”).

b. Ce nume a fost dat ucenicilor lui Hristos în Antiohia, şi de ce? Faptele Apostolilor 11:26.

...şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.  (Faptele apostolilor 11:26)

„În Antiohia au fost ucenicii numiţi pentru prima dată creştini. Numele le-a fost dat pentru că Hristos era tema principală a predicării lor, a învăţăturii şi a conversaţiei lor. În mod continuu ei rememorau momentele care avuseseră loc în timpul slujirii Sale pământeşti, când ucenicii Săi erau binecuvântaţi cu prezenţa Sa personală. Neobosiţi ei zăboveau asupra învăţăturilor şi a minuni-lor Sale de vindecare. Cu buze tremurânde şi ochii în lacrimi ei vorbeau despre agonia Sa în grădină, despre trădarea, judecarea şi executarea Sa, despre înde-lunga răbdare şi umilinţa cu care suferise El insultele şi tortura aduse asupra Sa de vrăjmaşii Săi, şi mila dumnezeiască cu care Se rugase pentru cei care Îl persecutau. Învierea şi înălţarea Sa, precum şi lucrarea Sa în cer ca Mijlocitor pentru omul căzut, erau subiecte asupra cărora se bucurau să zăbovească.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 157 (engl.) (rom. cap. 16, „Solia evangheliei în Antiohia”) 

Miercuri 27 aprilie
4. UCENICI CONVERTIŢI

a. Ce relaţie umană este folosită pentru a ilustra relaţia dintre Hristos şi ucenicii Săi? 2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:22-25.

Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.  (2 Corinteni 11:2)

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.  (Efeseni 5:22-25)

„În Biblie, caracterul sacru şi durabil al relaţiei care există între Hristos şi biserica Sa sunt reprezentate prin legătura de căsătorie. Domnul a unit poporul Său cu Sine printr-un legământ solemn, El promiţând să fie Dumnezeul lor, iar ei angajându-se să fie ai Săi şi numai ai Săi.”— Marea luptă, pg. 381 (engl.) (rom. cap. 21, „O avertizare respinsă”).

b. Cum descrie Biblia viaţa unui ucenic botezat al lui Hristos, şi de ce? 2 Corinteni 5:17; 1 Ioan 5:1, 4.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.  (2 Corinteni 5:17)

Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El.  (1 Ioan 5:1)

pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.  (1 Ioan 5:4)

„Vechea natură, născută din sânge şi din dorinţa cărnii, nu poate moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Vechile căi, tendinţele ereditare, vechile obiceiuri, trebuie abandonate; pentru că harul nu este moştenit. Naşterea din nou constă în a avea motive noi, gusturi noi, tendinţe noi. Cei care sunt născuţi la o viaţă nouă prin Duhul Sfânt, au devenit părtaşi ai naturii divine, şi în toate obice-iurile şi practicile lor ei vor face dovada relaţiei lor cu Hristos. Când oamenii care pretind a fi creştini îşi păstrează defectele lor naturale şi dispoziţia lor naturală, prin ce se deosebeşte poziţia lor de cea a unui om din lume? Ei nu apreciază adevărul ca pe un agent sfinţitor, rafinator. Ei nu au fost născuţi din nou.”—Comentarii Biblice [E.G.White] ale Noului Testament, vol. 6, pg. 1101 (engl.) (rom. cap. referitor la 2 Corinteni 5).

c. Ce trebuie să ia în considerare biserica înainte de a recomanda pe cineva pentru botez? Matei 3:8.

Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.  (Matei 3:8)

„Legămintele pe care le luăm asupra noastră la botez cuprind mult. În nu -mele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt noi suntem îngropaţi în asemănarea cu moartea lui Hristos, şi ridicaţi după asemănarea învierii Sale, şi trebuie să trăim o viaţă nouă... Ca urmare credinciosul trebuie să menţină în minte faptul că el este dedicat lui Dumnezeu, lui Hristos, şi Duhului Sfânt. El trebuie să facă secundare acestei noi relaţii toate considerentele lumeşti.”—Mărturii, vol. 6, pg. 98 (engl.) (rom. cap. 8, „Săvârşirea botezului”).

Joi 28 aprilie
5. CALITATE — MAI DEGRABĂ DECÂT CANTITATE

a. Unde îi aduce Isus pe toţi cei care doresc să devină ucenicii Săi, şi de ce? Ioan 10:16; Faptele Apostolilor 2:41, 47.

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.  (Ioan 10:16)

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.  (Faptele apostolilor 2:41)

Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.  (Faptele apostolilor 2:47)

„Toţi cei care doresc, pot să se împace cu Dumnezeu, şi pot primi viaţă veşnică. Vouă, ucenicilor Mei, vă încredinţez această solie de har. Ea trebuie dată mai întâi lui Israel, apoi tuturor naţiunilor, limbilor şi popoarelor. Ea trebuie dată iudeilor şi neamurilor. Toţi cei care cred trebuie să fie strânşi într-o biserică.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 821 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neam urile”).

b. În timp ce este important să ne alăturăm bisericii lui Hristos, ce este mult mai important? Ioan 15:4; Luca 13:5-9.

 Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.  (Ioan 15:4)

Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”  (Luca 13:5-9)

„Predicatorii care... prezintă adevărul nu ar trebui să se simtă mul ţumi ţi... până când cei care au acceptat teoria adevărului... sunt cu adevărat convertiţi la Hristos. Dumnezeu ar fi mai mulţumit să aibă şase persoane cu adevărat convertite la adevăr ca rezultat al eforturilor lor, decât să aibă şaizeci de per-soane care fac o mărturisire cu numele, dar care totuşi nu sunt cu adevărat convertite.”—Mărturii, vol. 4, pg. 317 (engl.) (rom. cap. „Cuvânt către predicatori”).

„Legătura cu o biserică nu ia locul convertirii. A-şi subscrie numele cre -zului unei biserici nu are nici cea mai mică valoare pentru cineva, dacă inima nu este cu adevărat convertită.”— Evanghelizarea, pg. 290, 291 (engl.) (rom. cap. „În ajutorul convertirii sufletelor”).

„Nu ne putem asigura un drept de a intra în cer prin faptul că numele noastre sunt scrise în registrul bisericii, atât timp cât inimile nu sunt la unison cu Hristos şi cu poporul Său.”— The Review and Herald, 19 februarie 1880.

Vineri 29 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care a fost misiunea lui Hristos când a venit în această lume ca Fiu al omului?
2. Care trebuie să fie obiectivul nostru când facem lucrare de evanghelizare?
3. Ce angajament se face la botez?
4. Înainte de a boteza o persoană, ce datorie trebuie să îndeplinească biserica?
5. Oricât ar fi de importantă calitatea de membru, ce este absolut nece-sar pentru mântuirea noastră?