Lecția 6. Adunări de rugăciune

„Vă mai spun iarăși, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 18:19).

„Este mare nevoie de rugăciune în taină, dar este de asemenea nevoie să se strângă laolaltă câțiva creștini și, cu seriozitate, să își unească cererile către Dumnezeu.”—In Heavenly Places, p.91.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 2, p. 577-582 (engl.) (rom. cap. 70, Întâlniri sociale); In Heavenly Places, p.91-93.

 

Duminică 5 august
1. DE CE SĂ MERGI LA ÎNTÂLNIREA PENTRU RUGĂCIUNE?

a. Care este scopul întâlnirii de rugăciune? De ce este atât de important să participăm? 1 Tesaloniceni 5:11; Evrei 10:25.

1 Tesaloniceni 5:11: „De aceea mângâiaţi-vă și întăriţi-vă unii pe alţii, cum și faceţi în adevăr.”

Evrei 10:25: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii și cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”

„Căutați fiecare ocazie de a merge acolo unde se obișnuiește să se facă rugăciune. Cei care caută într-adevăr comuniune cu Dumnezeu vor fi văzuți la ora de rugăciune, credincioși în îndeplinirea datoriei lor, serioși și nerăbdători să strângă toate beneficiile pe care le pot dobândi. Ei vor folosi fiecare ocazie de a se plasa acolo unde pot primi razele de lumină din cer. Noi ne întâlnim laolaltă pentru a ne zidi unii pe alții prin schimb de gânduri și sentimente, pentru a strânge putere, lumină și curaj prin faptul că ne familiarizăm cu scopurile și aspirațiile celorlalți; și prin rugăciunile noastre serioase, din inimă, oferite în credință, noi primim înviorare și tărie de la Sursa tăriei noastre. Aceste întâlniri ar trebui să fie ocazii dintre cele mai prețioase.”—In Heavenly Places, p. 91.

„În timp ce suntem îndemnați să nu părăsim adunarea noastră laolaltă, aceste adunări nu trebuie să fie doar pentru împrospătarea noastră. Trebuie să fim inspirați cu zel mai mare pentru a împărți mângâierea pe care am primit-o noi.”—Mărturii, vol. 6, p. 365 (engl.) (rom. secțiunea 6, subcap. Întâlnirile din Sabat).


Luni 6 august
2. CUM SĂ CONDUCEM O ÎNTÂLNIRE DE RUGĂCIUNE

a. Ce principiu trebuie să respectăm cu privire la timpul pentru rugăciune? 1 Corinteni 14:40.

1 Corinteni 14:40: „Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.”

„Adunările de conferință și de rugăciune nu ar trebui să fie făcute plictisitoare. Dacă e posibil, toți ar trebui să fie punctuali la ora stabilită; și dacă sunt unii care întârzie, care sunt cu o jumătate de oră sau chiar cincisprezece minute în urma timpului, nu ar trebui să fie așteptați. Dacă sunt doar doi prezenți, ei pot pretinde făgăduința. Întâlnirea ar trebui să fie începută la ora stabilită dacă este posibil, fie că sunt puțini sau mulți. Formalitatea și rigiditatea rece trebuie să fie lăsate la o parte, și toți ar trebui să fie punctuali la datorie.”—Mărturii, vol. 2, p. 577, 578 (engl.) (rom. cap. 70, Întâlnirile sociale).

„Conform luminii pe care am primit-o, întâlnirile noastre ar trebui să fie spirituale și sociale, și nu prea lungi.”—Ibid., p.579.

b. Cum consideră Dumnezeu rugăciunile publice prelungite? Matei 6:5.

Matei 6:5: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.”

„La ocazii obișnuite nu ar trebui să fie rugăciuni publice cu durată mai mare de zece minute. După ce s-a schimbat postura, și cântarea sau îndemnul au întrerupt rutina, dacă vreunii simt povara de a se ruga, să se
roage.”—Ibid., p. 578.

„Mă tem că sunt unii care nu își prezintă problemele înaintea lui Dumnezeu în rugăciune privată, ci le păstrează pentru adunarea de rugăciune, și acolo își spun rugăciunile pentru câteva zile. Unii ca aceștia pot fi numiți ucigași ai adunărilor de conferință și de rugăciune. Ei nu emit nici o lumină; ei nu zidesc pe nimeni. Rugăciunile lor reci, înghețate, și mărturiile lor lungi, despre eșecuri, aruncă o umbră. Toți sunt fericiți când ei au terminat, și este aproape imposibil să risipești răceala și întunericul pe care rugăciunile și îndemnurile lor le aduc într-o adunare.”—Ibid., p. 578, 579.

c. Cum i-a învățat Isus pe ucenici să se roage în adunările pe care le ținea El? Matei 6:7.

Matei 6:7„Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.”

„Când Hristos îi învăța pe oameni, El nu devota timpul pentru rugăciune. El nu le impunea, așa cum făceau fariseii, ceremonii și rugăciuni lungi și plictisitoare.”—Ibid.p.580.


Marți 7 august
3. UN TIMP DE PĂRTĂŞIE

a. Ce ar trebui să fie pregătit fiecare să facă la adunarea pentru rugăciune? Marcu 5:19 (a doua parte); Maleahi 3:16.

Marcu 5:19 u.p. : „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ţi-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.”

Maleahi 3:16: „Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui.”

„Toți cei care aleargă în cursa creștină ar trebui să aibă, și vor avea, o experiență vie, care este nouă și interesantă. O experiență vie este alcătuită din încercări, conflicte și ispite zilnice, eforturi și victorii zilnice, și o mare pace și bucurie câștigate prin Isus. O relatare simplă a acestor experiențe dă lumină, tărie și cunoștință ce va ajuta altora în înaintarea lor în viața divină.”—Mărturii, vol. 2, p. 579 (engl.) (rom. cap. 70, Întâlnirile sociale).

„Putem învăța zilnic mai mult de la Tatăl nostru ceresc, câștigând o experiență proaspătă a harului Său; atunci vom dori să vorbim despre dragostea Sa; și în timp ce facem aceasta, inimile noastre vor fi încălzite și încurajate. Dacă ne-am gândi și am vorbi mai mult despre Isus și mai puțin despre eu, am avea mult mai mult parte de prezența Sa... Nu doar o singură persoană trebuie să facă toată mărturisirea despre Isus, ci fiecare om care iubește pe Dumnezeu trebuie să dea mărturie despre cât de prețios este harul Său și adevărul.”—In Heavenly Places, p. 392.

b. Dincolo de faptul că relatăm experiența noastră, în ce alt mod putem contribui la adunarea de rugăciune? Psalmii 35:18; 107:31, 32.

Psalmii 35:18: „Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.”

Psalmii 107:31, 32: „O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Să-L înalţe în adunarea poporului și să-L laude în adunarea bătrânilor!”

„Când crești în har, vei iubi să participi la întâlniri religioase, și vei da cu bucurie mărturie înaintea adunării despre dragostea lui Hristos... Cât de multă putere vor da un cuvânt de speranță, curaj și hotărâre într-un curs drept celui care este înclinat să alunece în obiceiuri care demoralizează! Scopul ferm pe care îl poți avea în îndeplinirea principiilor bune va avea o influență pentru a echilibra sufletele în direcția cea bună. Nu există nicio limită pentru binele pe care îl poți face.”—That I May Know Him, p. 161.

„Dumnezeu dorește ca fiii Săi ascultători să pretindă binecuvântarea Sa și să vină înaintea Lui cu laudă și recunoștință. Dumnezeu este Izvorul de viață și putere.... El a făcut pentru poporul Său ales lucruri care ar trebui să inspire cu recunoștință fiecare inimă, și Îl mâhnește faptul că se oferă atât de puțină laudă. El dorește să primească o exprimare mai puternică de la poporul Său, arătând că ei știu că au motiv de bucurie și veselie.”—Mărturii, vol. 6, p. 364 (engl.) (rom. secțiunea 6, subcap. Adunările din Sabat).


Miercuri 8 august
4. ADUNÂNDU-NE PENTRU RUGĂCIUNE ÎN GRUPURI MICI

a. Ce exemplu avem despre patru tineri care se rugau la școală? Daniel 2:13-18.

Daniel 2:13-18: „Hotărârea ieșise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi, și căutau și pe Daniel, și pe tovarășii lui, ca să-i piardă. Atunci Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înţelepţii Babilonului. A luat cuvântul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Şi Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi, Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.”

„Daniel și tovarășii săi trebuia să moară împreună cu profeții falși; însă, asumându-și riscul de a-și pierde viața, Daniel se aventurează să intre în prezența regelui, cerând să-i fie acordat timp ca să poată arăta visul și interpretarea.
Monarhul cade de acord cu această cerere; și acum Daniel se întâlnește cu cei trei tovarăși ai săi, și împreună ei aduc problema în fața lui Dumnezeu, căutând înțelepciune de la Sursa de lumină și cunoștință. Deși erau în curtea regelui, înconjurați de ispită, ei nu și-au uitat responsabilitatea față de Dumnezeu. Ei erau puternici în conștiența faptului că providența Sa îi adusese acolo unde erau ei; că ei îndeplineau lucrarea Sa, îndeplinind cerințele adevărului și ale datoriei. Ei aveau încredere în Dumnezeu. Ei se adresaseră Lui pentru putere atunci când erau nedumeriți și în pericol, și El fusese pentru ei un ajutor permanent.”—Sfinţirea vieţii, p. 35 (engl.) (cap. 4, Încercarea de foc).

„Îngenunchiați, ei au cerut ca Dumnezeu să le dea puterea și înțelepciunea care urma să fie singurele care erau suficiente în marea lor nevoie.”—Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 216 (engl.) (rom. cap. Înfruntând moartea cu curajul lui Daniel).

b. Cum a primit răspuns rugăciunea lor? Daniel 2:19, 46-49.

Daniel 2:19, 46-49: „După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor...

(46-49) Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel, și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme. Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraţilor, și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” Apoi împăratul a înălţat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului. Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

„Servii lui Dumnezeu nu au apelat la El în zadar. Ei Îl onoraseră, și în ceasul de încercare El i-a onorat. Taina a fost descoperită lui Daniel, și el s-a grăbit să ceară o întrevedere cu împăratul.”—Sfinţirea vieţii, p. 35 (engl.) (rom. cap. 4, Încercarea de foc).

c. Ce putem învăța din rugăciunea lui Daniel și a prietenilor săi? Matei 18:20.

Matei 18:20: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”

„Există o mare nevoie de rugăciune în taină, însă este de asemenea nevoie ca grupe mici de creștini să se întâlnească laolaltă, și să își unească cu seriozitate rugăciunile către Dumnezeu. În aceste mici grupuri, Isus este prezent, dragostea de suflete devine mai profundă în inimi, și Duhul înrolează energiile sale puternice, pentru ca agenții umani să poată fi pregătiți pentru a-i salva pe cei care sunt pierduți.”—Lift Him Up, p. 358.


Joi 9 august
5. LA ADUNAREA DE TABĂRĂ

a. Ce stare, pentru care S-a rugat Isus, ar trebui să fie, de asemenea, subiectul nostru de rugăciune? Psalmii 133:1; Efeseni 4:3.

Psalmii 133:1: „Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”

Efeseni 4:3: „și căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

b. Cum poate fi atinsă această condiție, în special la adunările de tabără? Matei 18:19; Proverbe 24:6 (ultima parte). Cum îi afectează aceasta pe cei care participă?

Matei 18:19: „Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pă- mânt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

Proverbe 24:6 u.p.: „și prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.”

„Cei care lucrează la adunări de tabără ar trebui să se angajeze frecvent laolaltă în rugăciune și sfat, pentru ca să poată lucra în mod inteligent. La aceste întâlniri există multe lucruri care reclamă atenție. Însă predicatorii ar trebui să își ia timp să se întâlnească laolaltă pentru rugăciune și sfat în fiecare zi. Ar trebui să știți că toate lucrurile se desfășoară în parametri corecți, ‘că stați’, după cum mi-au fost spuse cuvintele ‘umăr la umăr, mergând în marș înainte, și nu trăgând în diferite părți.’ Când lucrarea este dusă înainte în acest mod, există unitate a inimii, și va fi armonie în acțiune. Acesta va fi un mijloc de a aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului. Înainte de a prezenta un discurs, predicatorii ar trebui să își ia timp pentru a-L căuta pe Dumnezeu pentru înțelepciune și putere. În vremurile de mai demult, predicatorii mergeau adesea deoparte și se rugau împreună, și nu încetau până când Duhul Sfânt nu răspundea rugăciunilor lor. Apoi ei se întorceau de la locul de rugăciune cu fețele luminate; și când vorbeau adunării, cuvintele lor erau cu putere. Ei ajungeau la inimile oamenilor, pentru că Duhul care le dădea lor binecuvântarea pregătea inimile să primească solia lor. Universul ceresc face mult mai mult decât ne dăm noi seama pentru a pregăti calea pentru ca sufletele să fie convertite.”—Mărturii, vol. 6, p. 50 (engl.) (rom. secțiunea 2, Lucrarea evanghelistică, subcap. Rugăciunea și sfatul).


Vineri 10 august
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care sunt unele dintre binecuvântările obținute din participarea la întâlnirile de rugăciune?
2. Cât de mult timp ar trebui devotat rugăciunii? De ce?
3. De ce ar trebui să ne împărtășim experiența la întâlnirea de rugăciune?
4. Ce putem învăța din întâlnirea de rugăciune ținută de Daniel și cei trei tovarăși ai săi?
5. De ce ar trebui ca cei ce conduc întâlnirile noastre de tabără să își facă adesea timp pentru a se ruga și sfătui împreună?