Lecția 6. Eliberare prin înviere

„Isus i-a zis: `Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?`” (Ioan 11:25, 26).

„Isus Hristos a triumfat asupra morții și sfărâmat lanțurile mormântului și toți cei care dorm în mormânt vor avea aceeași biruință; ei vor ieși din mormintele lor în același mod în care a ieșit Biruitorul.” – Solii alese, vol. 2, p. 153 (cap. Dimineața învierii, plină de slavă).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 779-787 (cap. 81: „A înviat Domnul”).


Duminică 5 mai

1. O SPERANȚĂ BINECUVÂNTATĂ

a. Ce asigurare a avut Iov cu privire la o viață viitoare? Iov 19:25-27; 14:14.

Iov 19:25-27: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.”

Iov 14:14: „Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.”

„În noaptea suferinței lui, patriarhul Iov a exclamat cu o încredere neclintită: `Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și că Se va ridica la urmă pe pământ... în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu, pe care Îl voi vedea pentru mine personal și ochii mei Îl vor vedea și nu ai altuia.`” – Maranatha, p. 13 (5 ianuarie).

b. Ce făgăduințe avem despre înviere? Osea 13:14; 2 Timotei 4:7, 8.

Osea 13:14: „Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!”

2 Timotei 4:7, 8: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

„S-a răspuns la întrebarea: `Dacă moare cineva, va avea el viață din nou?`. Purtând vinovăția păcatului, coborând în mormânt, Hristos a luminat mormântul pentru toți cei care mor în credință. Dumnezeu în formă umană a adus viața și nemurirea la lumină prin Evanghelie. Murind, Hristos a asigurat viață veșnică tuturor celor care cred în El. Prin moarte, El l-a condamnat pe autorul păcatului și al necredinței la pedeapsa păcatului – moartea veșnică.” – Mărturii, vol. 6, pp. 230, 231 (cap. Lucrarea medicilor pentru suflete).


Luni 6 mai

2. O SCHIMBARE UIMITOARE

a. Ce se întâmplă cu trupul după moarte? Ioan 11:39.

Ioan 11:39: „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”

„Lazăr fusese așezat într-un mormânt în stâncă și o piatră masivă fusese pusă la intrare. `Dați piatra la o parte,` a spus Hristos. Crezând că dorește doar să se uite la cel decedat, Marta a obiectat, spunând că trupul fusese îngropat de patru zile și degradarea își începuse deja procesul.” – Hristos, Lumina lumii, p. 534 (cap. 58: „Lazăre, vino afară!”).

„În mormântul din stâncă zăcea trupul lui Lazăr, rece și tăcut în moarte.” – The Youth`s Instructor, 4 mai 1899.

b. Ce schimbare are loc la înviere? 1 Corinteni 15:51-54.

1 Corinteni 15:51-54: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.”

„Neprihăniții în viață sunt schimbați `într-o clipă, într-o clipeală din ochi.` La glasul lui Dumnezeu ei sunt glorificați; acum ei sunt făcuți nemuritori și sunt luați împreună cu sfinții să-L întâmpine pe Domnul lor în văzduh. Îngerii `îi adună pe aleșii Lui din cele patru vânturi de la o margine a cerurilor până la cealaltă.`” – Marea luptă, p. 645 (cap. 40: Poporul lui Dumnezeu salvat).

„Cei dragi ai noștri sunt smulși de la noi prin moarte. Noi le închidem ochii, îi pregătim pentru mormânt și îi depunem în afara privirii noastre. Dar speranța ne ridică moralul. Nu suntem despărțiți pentru totdeauna, ci îi vom întâlni pe cei dragi care au adormit în Isus. Ei vor reveni din ținutul vrăjmașului. Dătătorul vieții vine. Miriade de îngeri sfinți Îl escortează în călătoria Lui. El rupe lanțurile morții, sfărâmă legăturile mormântului, captivii valoroși se ridică în sănătate și frumusețe nemuritoare.” – Credința prin care trăiesc, p. 185 (28 iunie).

„Identitatea ne este păstrată la înviere, deși nu în aceleași particule ale materiei sau în aceeași substanță corporală în care a mers în mormânt. Lucrările minunate ale lui Dumnezeu sunt o taină pentru om. Spiritul, caracterul omului, se întoarce la Dumnezeu, acolo unde este păstrat. La înviere, fiecare om va avea caracterul lui. La timpul potrivit, Dumnezeu va chema afară pe cei morţi, oferind din nou suflare de viață și poruncind oaselor uscate să aibă viață. Aceeași formă se va ridica, dar fără boală sau vreun defect. Ea trăiește din nou, purtând trăsăturile individuale ale caracterului, așa încât prietenii se vor recunoaște reciproc.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii ale E. G. White], vol. 6, p. 1093 (1 Corinteni 15).


Marți 7 mai

3. AŞTEPTÂND BINECUVÂNTATA SPERANȚĂ

a. Ce eveniment este legat de înviere? Ioan 14:1-3.

Ioan 14:1-3: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

„Așteptăm de mult întoarcerea Mântuitorului nostru. Cu toate acestea, făgăduința este sigură. Curând vom fi în căminul făgăduit.” – Mărturii, vol. 8, p. 254 (subcap. Spre casă).

„Scopul plecării lui Hristos era opusul lucrului de care se temeau ucenicii. Acesta nu semnifica o despărțire finală. El Se ducea să le pregătească un loc, pentru ca să poată veni din nou și să-i primească la El. În timp ce El le construia locuințe, ei aveau de clădit caractere după asemănarea divină.” – Hristos lumina lumii, p. 663 (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”).

b. Ce încurajare avem cu privire la cei care au murit? Ce asigurare avem că învierea va avea loc? 1 Tesaloniceni 4:13-17.

1 Tesaloniceni 4:13-17: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

„Dătătorul vieții Își va chema la prima înviere moștenirea răscumpărată și până la acel timp triumfător, când ultima trâmbiță va suna și armata vastă va ajunge la biruință veșnică, fiecare sfânt care doarme va fi păstrat în siguranță și va fi ocrotit ca o bijuterie prețioasă, cunoscută de Dumnezeu pe nume. Prin puterea Mântuitorului, care a locuit în ei în timpul vieții, și pentru că au fost părtași ai naturii divine, ei sunt eliberați din moarte. Isus Hristos a triumfat asupra morții și a sfărâmat lanțurile mormântului și toți cei care dorm în mormânt vor avea parte de biruință; ei vor ieși din mormintele lor așa cum a ieșit Biruitorul.” – Solii alese, vol. 2, p. 153 (subcap. Dimineața învierii, plină de slavă).

c. Cu ce atitudine trebuie să ne inspire aceasta? Tit 2:13.

Tit 2:13: „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.”

„Indiferent unde mergem, trebuie să manifestăm o atmosferă de speranță și încurajare creștină; atunci, cei care sunt despărțiți de Hristos vor vedea un caracter atrăgător în religia pe care o mărturisim; necredincioșii vor înțelege logica pe care o are credința noastră. Trebuie să manifestăm mai multă strălucire distinctă a cerului, țara în care totul este strălucire și bucurie.” – Lift Him Up, p. 244.

„Hristos trebuie să vină pentru a doua oară. Despre aceasta trebuie să vorbim des. Acesta trebuie să fie gândul predominant în mințile noastre.” – The Upward Look, p. 311.


Miercuri 8 mai

4. ÎNVIEREA: O DOVADĂ A DIVINITĂȚII

a. Cum devine învierea lui Hristos un punct esențial al credinței și speranței noastre? 1 Corinteni 15:16-22.

1 Corinteni 15:16-22: „Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.”

„Hristos a făcut posibil ca, printr-o viață de ascultare, fiecare copil al lui Adam să poată birui păcatul și, de asemenea, să se poată ridica din mormânt la moștenirea sa nemuritoare, răscumpărată prin sângele lui Hristos.” – In Heavenly Places, p. 44.

b. Ce cuvinte ale lui Hristos au demonstrat că El avea putere de viață în Sine? Ioan 10:17, 18; 2:19-21.

Ioan 10:17, 18: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Ioan 2:19-21: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său.”

„Când glasul îngerului puternic s-a auzit la mormântul lui Hristos spunând: `Tatăl Tău Te cheamă,` Mântuitorul a ieșit din mormânt prin viața care era în El... Deasupra cavoului deschis al lui Iosif, Hristos proclamase triumfător: `Eu sunt învierea și viața.` Aceste cuvinte puteau fi spuse doar de Divinitate. Toate ființele create trăiesc prin voința și puterea lui Dumnezeu. Ele sunt cei ce primesc viața lui Dumnezeu, fiind dependenţi de ea. De la cei mai înalți serafimi, până la umilele ființe animale, toate sunt aprovizionate din Sursa de viață. Doar Cel care este una cu Dumnezeu putea spune: `Eu am putere să-Mi dau viața și am putere să o iau din nou.` În divinitatea Lui, Hristos deținea puterea care a sfărâmat legăturile morții.” – Hristos, Lumina lumii, p. 785 (cap. 81: „A înviat Domnul!”).

„Duhul lui Isus a dormit în mormânt cu trupul Lui și nu a zburat la cer. ... Tot ce cuprindea viața și inteligența lui Isus au rămas cu trupul Său în cavou; și când a ieșit, a ieșit ca ființă întreagă; El nu trebuia să-Și preia duhul din Ceruri. El avea putere să-Și depună viața și să o ia din nou.” – The Spirit of Prophecy, vol. 3, pp. 203, 204.

c. Ce profeție s-a mai împlinit la învierea lui Isus? Psalmii 68:18.

Psalmii 68:18: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lângă Domnul Dumnezeu.”

„Cei care au ieșit din mormânt la învierea lui Hristos au fost ridicați la viață veșnică. Ei erau mulțimi de captivi care se înălțau cu El ca trofee ale biruinței Sale asupra morții și mormântului.” – Hristos, Lumina lumii, p. 786, (cap. 81 „A înviat Domnul!”).


Joi 9 mai

5. RIDICÂNDU-I PE ALȚII LA VIAȚĂ

a. Pe cine a ridicat Elisei la viață prin puterea făcătoare de minuni a lui Hristos? 2 Regi 4:32-37.

2 Regi 4:32-37: „Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii. Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: „Cheamă pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!” Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul şi a ieşit afară.”

„Astfel a fost răsplătită credința acestei femei. Hristos, marele Dătător de viață, i-a restituit fiul. În același mod, cei credincioși ai Lui vor fi răsplătiți când, la venirea Lui, moartea își pierde boldul și mormântului i se răpește biruința pe care o pretinde. Atunci El va restitui slujitorilor Săi copiii care au fost luați de la ei prin moarte.” – Profeți și regi, p. 239 (cap. 19: Un proroc al păcii).

b. Pe cine a ridicat Isus la viață la sfârșitul slujirii Sale pământești? Ioan 11:38, 39, 43. Care a fost scopul Lui prin realizarea acestei minuni?

Ioan 11:38, 39, 43: „Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” (43) După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

„Hristos Își manifestase acum pe deplin controlul Său asupra morții și mormântului. Minunea puternică era încoronarea dovezii date de Dumnezeu oamenilor că El Îl trimisese pe Fiul Său în lume pentru salvarea lor. Ea a fost o demonstrație a puterii divine, suficientă pentru a convinge orice minte care era sub controlul rațiunii și a conștiinței iluminate. Mulți care au asistat la învierea lui Lazăr au fost conduși să creadă în Isus. Dar împietrirea preoților împotriva Lui s-a intensificat. Ei respinseseră toate dovezile mai neînsemnate ale divinității Lui și erau doar înfuriați de această nouă minune... Ei erau mai hotărâți ca niciodată până atunci să pună capăt lucrării lui Hristos.” – Hristos, Lumina lumii, p. 537 (cap. 59: Uneltirile preoților).


Vineri 10 mai

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum ne dă Hristos speranța învierii?

2. Ce schimbări au loc la înviere și ce rămâne la fel? De ce?

3. Cât de atent este supravegheat somnul fiecărui sfânt?

4. Ce este semnificativ despre faptul că Isus are puterea de a-Și da viața și a Și-o lua din nou?

5. Ce a demonstrat minunea învierii lui Lazăr?