Lecţia 7. Aşteptând şi veghind

„[Mântuitorul nostru Isus Hristos] S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne răscumpere din toate fărădelegile şi să Îşi cureţe un popor deosebit, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:14).

„[Hristos] a arătat ce înseamnă să veghem în vederea venirii Sale. Timpul trebuie folosit nu într-o aşteptare leneşă, ci în lucru serios.”— Parabolele Domnului, p. 325 (cap. 25, Talanţii).

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului, p. 353-365 (cap. 25, Talanţii, subcap. Talanţii înmulţiţi prin slujire - subcap. Talantul retras).

 

Duminică 6 august

1. CHEMAŢI PENTRU SLUJIRE

a. Ce parabolă a prezentat Isus în legătură cu revenirea Sa? Matei 25:13-15.

Matei 25:13 Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. 14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.

„Omul care a călătorit într-o ţară îndepărtată Îl reprezintă pe Hristos, care, atunci când a rostit parabola, urma să plece în curând de pe acest pământ spre cer. ‘Servii’ sau sclavii, din parabolă îi reprezintă pe urmaşii lui Hristos… Domnul nostru ne învaţă că adevăratul scop al vieţii este slujirea. Hristos Însuşi a fost lucrător, şi tuturor urmaşilor Săi El le dă legea slujirii—a sluji lui Dumnezeu şi semenilor.”—Parabolele Domnului, p. 325, 326 (cap. 25, Talanţii).

b. Cu ce au fost comparaţi talanţii, şi ce simbolizează ei? 1 Corinteni 12:7-11.

 1Corinteni 12:7 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; 9 altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; 10 altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. 11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

„Toate darurile şi înzestrările, fie că sunt moştenite sau dobândite, naturale sau spirituale, …. trebuie să fie angajate în serviciul lui Hristos. Devenind ucenicii Săi, noi ne predăm Lui cu tot ceea ce suntem şi avem. Aceste daruri, El ni le înapoiază purificate şi înnobilate, pentru a fi folosite pentru slava Sa binecuvântându-i pe semenii noştri.”— Ibid., p. 328 (cap. 25, Talanţii).

 

Luni 7 august

2. O FOLOSIRE DREAPTĂ A BUNURILOR ÎNCREDINŢATE

a. Ţinând cont de seriozitatea timpurilor în care trăim, ce ar trebui să învăţăm din parabola lui Hristos cu privire la talanţii încredinţaţi nouă? Matei 25:16-18.

 Matei 25:16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a câştigat şi el alţi doi cu ei. 18 Cel ce nu primise decât un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

„Problema care ne preocupă cel mai mult nu este: Cât de mult am primit? ci, Ce voi face eu cu ceea ce am? Dezvoltarea tuturor puterilor noastre este prima datorie pe care o avem faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri. Niciunul care nu creşte zilnic în capacităţi şi utilitate nu îşi îndeplineşte scopul vieţii. Făcând o mărturisire de credinţă, noi ne angajăm să devenim tot ceea ce este posibil ca noi să fim lucrători pentru Stăpânul, şi ar trebui să cultivăm fiecare facultate în cel mai înalt grad de desăvârşire, ca să putem îndeplini cea mai mare cantitate de bine, de care suntem capabili.”—Parabolele Domnului, p. 329, 330 (cap. 25, Talanţii).

b. Ce se poate realiza printr-o întrebuinţare corectă a talanţilor noştri? Matei 25:19, 20, 22.

 Matei 25:19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala. 20 Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 22 Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.

„[Domnul] nu ne înzestrează în mod supranatural cu calificările care ne lipsesc; însă, în timp ce folosim ceea ce avem, El va lucra cu noi pentru a spori şi a întări fiecare facultate. Prin fiecare sacrificiu din inimă, serios, pentru serviciul Maestrului, puterile noastre vor creşte. În timp ce ne predăm ca instrumente prin care să lucreze Duhul Sfânt, harul lui Dumnezeu lucrează în noi, ca să ne tăgăduim vechile înclinaţii, să ne biruim tendinţele puternice şi să ne formăm obiceiuri noi. Când nutrim şi ascultăm de îndemnurile Duhului, inimile noastre sunt lărgite pentru a primi mai mult şi mai mult din puterea Sa, şi a face o lucrare mai mare şi mai bună. Energiile latente sunt trezite, şi facultăţile paralizate primesc o nouă viaţă… Prin credinţă în puterea lui Dumnezeu, este minunat cât de puternic poate deveni omul slab, cât de hotărâte eforturile sale, cât de bogate în rezultate măreţe. Cel care începe cu puţină cunoştinţă, într-un mod umil, şi spune ceea ce ştie, în timp ce caută în mod serios cunoştinţă mai mare, va descoperi că întreaga bogăţie cerească aşteaptă să fie cerută. Cu cât mai mult caută să împartă lumină, cu atât mai multă lumină va primi. Cu cât mai mult încearcă cineva să explice altora cuvântul lui Dumnezeu cu o dragoste pentru suflete, cu atât mai simplu devine acesta pentru el.”—Ibid., p. 353, 354 (cap. 25, Talanţii).

 

Marţi 8 august

3. RECUNOSCĂTOR SAU MURMURĂTOR?

a. Cum i s-a reproşat servului necredincios că a întrebuinţat greşit talantul său, şi de ce este o astfel de atitudine un avertisment pentru noi? Matei 25:24-28.

 Matei 25:24 Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el, şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat: 25 mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău! 26 Stăpânul său i-a răspuns: Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat; 27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

„Există mulţi care în inima lor Îl acuză pe Dumnezeu că este un stăpân aspru, pentru că El pretinde posesiunile lor şi slujirea lor. Însă noi nu putem să Îi aducem nimic lui Dumnezeu, care să nu fie deja al Lui… Toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu, nu doar prin creaţiune, ci şi prin răscumpărare. Toate binecuvântările din această viaţă şi din cea viitoare ne sunt oferite imprimate cu crucea Calvarului. De aceea, acuzaţia că Dumnezeu este un stăpân rău, care seceră ceea ce nu a semănat, este falsă.”—Parabolele Domnului, p. 362 (cap. 25, Talanţii).

b. Cum zugrăveşte Inspiraţia tendinţa noastră de a ne plânge şi a ne scuza, şi de ce ar trebui să ascultăm de dorinţa serioasă a Stăpânului pentru fiecare dintre noi, înainte de revenirea Sa? Proverbele 30:15, 16; Isaia 29:24.

Proverbe 30:15 Lipitoarea are două fete: Dă! dă! Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: Destul!, 16 şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: Destul!
 
Isaia 29:24 Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.

„Murmurarea, găsirea de greşeli şi rostirea de afirmaţii tari trebuie abandonate. Ce timp ţi-ai stabilit pentru a câştiga victoria asupra voinţei tale rele şi a defectelor tale de caracter? După modul în care înaintezi, timpul tău de probă se poate încheia înainte ca tu să fi făcut eforturile hotărâte, esenţiale pentru a obține victoria asupra eului. În providenţa lui Dumnezeu, tu vei fi adus în poziţii unde trăsăturile tale ciudate, dacă există, vor fi încercate şi date pe faţă.”—Mărturii, vol. 4, p. 341, 342 (cap. 30, Predicatori care se îngrijesc de ei înşişi).

„Mulţi au decis să se slujească pe ei înşişi şi pe Satan, nefăcând eforturi hotărâte pentru a birui defectele lor de caracter. În timp ce mulţi îndrăgesc tendinţele păcătoase, aşteptându-se să devină cândva biruitori, ei se hotărăsc pentru pierzare… În numele lui Isus Hristos, voi puteţi fi victorioşi chiar ‘în ziua aceasta’ (Luca 19:42). Nu plănuiţi pentru eu şi nu vă ocupaţi de el. Nu puteţi fi cu totul ai Domnului, în timp ce încurajaţi într-o oarecare măsură egoismul. O astfel de mare iubire, pe care v-a arătat-o Răscumpărătorul, ar trebui să fie primită cu mare umilinţă şi cu continuă bucurie. Pentru a fi fericiţi, trebuie să vă controlaţi gândurile şi cuvintele. Va cere un efort măiestrit din partea voastră; cu toate acestea, el trebuie făcut dacă va fi să fiţi recunoscuţi copii ai lui Dumnezeu. Nu obosiţi în eforturile voastre. Satan luptă pentru sufletele voastre şi el trebuie să fie dezamăgit.”—Ibid., p. 344. 

 

Miercuri 9 august

4. DEMASCAŢI ÎNŞELĂCIUNEA ŞI FUGIŢI DE EA!

a. Cum respinge Fiul lui Dumnezeu acuzaţiile false ale arhivrăj- maşului sufletelor noastre? Geneza 3:4, 5; Filipeni 2:5-8.

Geneza 3:4 Atunci şarpele a zis femeii: Hotărât, că nu veţi muri: 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
 
Filipeni 2:5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: 6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

„Satan i-a condus pe oameni să îşi imagineze că Dumnezeu este o fiinţă a cărei atribut principal este o dreptate severă—o persoană care este un judecător sever, un creditor aspru, exigent. El L-a prezentat pe Creator ca pe o fiinţă care pândeşte cu ochi geloşi să discearnă erorile şi gre- şelile oamenilor, ca să poată trimite asupra lor judecăţi. Tocmai pentru a îndepărta aceasta urmă întunecată, prin revelarea în faţa lumii a iubirii infinite a lui Dumnezeu, a venit Isus să locuiască între oameni.”—Calea către Hristos, p. 11 (cap. Dragostea lui Dumnezeu pentru om).

„Satan reprezintă legea lui Dumnezeu, ca pe o lege a egoismului. El declară că este imposibil pentru noi să ascultăm de preceptele ei sfinte.”—Hristos, Lumina lumii, p. 24 (cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

„Dacă ochii noştri ar putea fi deschişi, am vedea chipurile îngerilor răi împrejurul nostru, încercând să inventeze vreo cale nouă pentru a ne tulbura şi distruge. Şi am vedea, de asemenea, îngerii lui Dumnezeu păzindu-ne de puterea lor; pentru că ochiul veghetor al lui Dumnezeu este întotdeauna asupra lui Israel spre bine, şi El va proteja şi salva poporul Său, dacă ei îşi pun încrederea în El… Îngerul a spus: ‘Aminteşte-ţi, te afli pe un teren fermecat.’ Am văzut că noi trebuie să veghem şi să avem întreaga armură; să luăm scutul credinţei şi atunci vom fi în stare să stăm în picioare, iar săgeţile aprinse ale celui rău nu ne vor putea vătăma.”—Experienţe şi viziuni, p. 60 (cap. Răpirea misterioasă).

b. Ce putem înţelege din disponibilitatea nerăbdătoare a lui Dum- nezeu de a ne ajuta să biruim defectele şi indolenţa noastră? Psalmii 20:1, 2, 7-9; 94:17, 18.

Psalmii 20:1 Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, 2 să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt, şi să te sprijinească din Sion! 7 Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. 8 Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare. 9 Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne când Te chemăm!
 
Psalmii 94:17 De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii! 18 Ori de câte ori zic: Mi se clatină piciorul! bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

„Fiecare impuls al Duhului Sfânt de a-i conduce pe oameni spre bunătate şi spre Dumnezeu este notat în cărţile cerului.”—Parabolele Domnului, p. 361 (cap. 25, Talanţii). „Domnul doreşte ca poporul Său să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a scării, ca ei să Îl poată glorifica prin deţinerea abilităţii pe care El este dispus să o ofere. Prin harul lui Dumnezeu s-a luat fiecare măsură pentru ca să manifestăm faptul că acţionăm după planuri mai bune decât cele după care acţionează lumea… Cei care nu au un mare număr de talanţi acordaţi lor, nu trebuie să se descurajeze. Fie ca ei să folosească în mod credincios ceea ce au, păzind cu credincioşie fiecare punct slab din caracterele lor, căutând, prin harul divin, să îl facă puternic.”—Ibid., p. 358. 40 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2017

 

Joi 10 august

5. COLABORATORI CU DUMNEZEU, VICTORIOŞI

a. Când ne pregătim pentru întoarcerea Domnului, predându-ne deplin în serviciul Său, care este principalul nostru interes, şi al Lui? Tit 2:13, 14; Luca 17:10; Psalmii 145:10-12.

Tit 2:13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. 14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
 
Luca 17:10 Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.
 
Psalmii 145:10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta. 11 Vor spune slava împărăţiei Tale, şi vor vesti puterea Ta, 12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.

„Când Domnul cere socoteală servilor Săi, se va analiza cum au înmulţit fiecare talant. Lucrarea făcută dă pe faţă caracterul lucrătorului. Cei care au primit cei cinci şi cei doi talanţi Îi întorc Domnului darurile încredinţate, împreună cu dobânda lor. Făcând aceasta, ei nu pretind niciun merit pentru ei înşişi. Talentele lor sunt cele care le-au fost date; ei au dobândit alte talente, însă nu ar fi putut fi niciun câştig, dacă nu ar fi existat o investiţie. Ei văd că şi-au îndeplinit datoria. Capitalul era al Domnului; dobânda este a Lui. Dacă Salvatorul nu ar fi revărsat asupra lor dragostea şi harul Său, ei ar fi fost pentru veşnicie datori, falimentari. Însă când Stăpânul primeşte talanţii lor, El îi aprobă şi îi răsplă- teşte pe lucrători ca şi când meritul ar fi în totalitate al lor. Înfăţişarea Lui e plină de bucurie şi satisfacţie. El este plin de delectare că poate să reverse binecuvântări asupra lor. Pentru fiecare serviciu şi fiecare sacrificiu, El îi recompensează, nu pentru că aceasta ar fi o datorie pe care o are El faţă de ei, ci pentru că inima Sa e prea plină de dragoste şi gingăşie.”—Parabolele Domnului, p. 360, 361 (cap. 25, Talanţii).

„Tatăl nostru ceresc nu ne cere mai mult sau mai puţin decât ne-a dat abilitatea de a face. El nu pune asupra servilor Săi poveri pe care ei nu sunt în stare să le poarte. ‘Căci El ştie din ce suntem făcuţi, ştie că suntem ţărână’ (Psalmii 103:14). Tot ceea ce El pretinde de la noi putem îndeplini prin harul divin.”—Ibid., p. 362.

 

Vineri 11 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce este adesea înţeles greşit în ceea ce priveşte scopul lui Dumnezeu atunci când ne dă talente?

2. Deşi poate eşti slab şi cu defecte, care este planul lui Dumnezeu de a te ajuta?

3. Compară servul care a avut doar un talant cu comportamentul uman tipic de astăzi.

4. Cum putem să ne ferim de strategia vrăjmaşului de a încerca să ne împiedice în procesul prin care suntem sfințiți?

5. Explicaţi cum putem câştiga victoria pentru a deveni agenţi reali, activi pentru Dumnezeu.