Lecția 7. Îndrumând biserica lui Dumnezeu

„După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: `Luați Duh Sfânt`” (Ioan 20:22).

„Toți cei care au o legătură vie cu Dumnezeu sunt călăuziți prin sfatul Lui. Uniți în puterea bisericii, ei se dăruiesc pentru a face lucrarea lui Hristos. Dacă Îi vom deschide ușa lui Isus, El va intra și va rămâne cu noi; puterea noastră va fi întotdeauna consolidată prin reprezentantul Său efectiv, Duhul Sfânt.” – The Review and Herald, 23 februarie 1897.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 87-97 (cap. 9, Cei şapte diaconi).


Duminică 11 noiembrie

1. DUHUL SFÂNT ÎN TIMPUL VECHIULUI TESTAMENT

a. Cu ce ocazie specială, în timpul vieții lui Moise, a fost văzută lucrarea Duhului Sfânt? Numeri 11:16, 17, 25.

Numeri 11:16, 17, 25: „Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine şi-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur... (25) Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit.”

„La fel ca ucenicii în Ziua Cincizecimii, ei [cei șaptezeci de bătrâni] au fost învestiți cu ‚putere de sus’. Domnul a avut plăcere să-i pregătească în acest mod pentru lucrarea lor și să-i onoreze în prezența adunării, pentru ca să poată fi consolidată încrederea în ei, ca bărbați aleși în mod divin pentru a se alătura lui Moise în conducerea lui Israel.” – Patriarhi și profeți, p. 381 (cap. 32, Manase şi Iosia).

b. În ce mod a fost pregătit Iosua pentru lucrarea lui și în ce mod a fost condus de Dumnezeu? Numeri 27:18; Deuteronom 34:9; 31:22, 23.

Numeri 27:18: „Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el.”

Deuteronom 34:9: „Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.”

Deuteronom 31:22, 23: „În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte. Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu însumi voi fi cu tine.”

„[Iosua] a fost consacrat în mod solemn pentru viitoarea lucrare importantă de conducere a poporului Israel, ca păstor credincios. ‚Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înțelepciunii; căci Moise își pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el și au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.’ ” – Spiritual Gifts, vol. 4a, p. 54.


Luni 12 noiembrie

2. ÎN ULTIMELE ZILE ALE APOSOLILOR

a. Cum au obținut primii ucenici puterea necesară pentru a duce însărcinarea Evangheliei? Ioan 20:21-23; Marcu 16:20.

Ioan 20:21-23: „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

Marcu 16:20: „Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.”

„Înainte ca ucenicii să-și poată îndeplini datoriile lor oficiale în legătură cu biserica, Hristos a suflat Duhul Său asupra lor. El le încredința cel mai sfânt adevăr și dorea să le imprime faptul că fără Duhul Sfânt nu putea fi realizată această lucrare. Duhul Sfânt este respirația vieții spirituale în suflet. Împărtășirea Duhului reprezintă împărtășirea vieții lui Hristos. Ea umple primitorul cu atributele lui Hristos. Doar cei care sunt astfel învățați de Dumnezeu, cei care posedă lucrarea interioară a Duhului și în a căror viață se manifestă viața lui Hristos, trebuie să stea ca bărbați reprezentativi, care să slujească bisericii.” – Hristos, Lumina lumii, p. 805 (cap. 84, Pace vouă).

„Misiunea pe care Hristos a dat-o ucenicilor a fost îndeplinită de aceștia. Când acești soli ai crucii au înaintat pentru a proclama Evanghelia, s-a manifestat o așa descoperire a slavei lui Dumnezeu cum nu fusese văzută niciodată mai înainte de omul muritor. Prin cooperare cu Duhul divin, apostolii au realizat o lucrare care a cutremurat lumea.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 593 (cap. 58, Biserica triumfătoare).

b. Ce a făcut prima biserică pentru a crește spiritual? Fapte 2:42.

Fapte 2:42: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”

„Din Ziua Cincizecimii până în prezent, Mângâietorul a fost trimis tuturor celor ce s-au predat în totalitate Domnului și slujirii Sale. Pentru toți cei care L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, Duhul Sfânt a venit ca sfătuitor, sfințitor, ghid și martor. Cu cât mai strâns au umblat cei credincioși cu Dumnezeu, cu atât mai clar și mai puternic au mărturisit ei despre dragostea Răscumpărătorului lor și harul Său salvator.” – Ibid., p. 49 (cap. 5, Darul Duhului).

„Deci să încetăm să privim la noi înșine, și să privim la Cel de la care vin toate calitățile. Nimeni nu poate să se facă singur mai bun, dar trebuie să venim la Isus așa cum suntem, dorind cu seriozitate să fim curățiți de orice pată și mânjitură a păcatului și să primim darul Duhului Sfânt. ... Trăind credința, trebuie să ne prindem strâns de făgăduința Lui, pentru că El a spus: `De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.`” – Asemenea lui Hristos, p. 213 (cap. 199, Reflectând lumina de la Soarele neprihănirii).


Miercuri 13 noiembrie

3. O BISERICĂ VIE, ÎN DEZVOLTARE

a. Care era puterea bisericii timpurii? Fapte 4:32; 2:46, 47 (prima parte).

Fapte 4:32: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.”

Fapte 2:46, 47 p.p.: „Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod.”

„Fiecare creștin vedea în fratele lui asemănarea divină a dragostei și generozității. Domina un interes. Un subiect al aspiraţiilor le-a absorbit pe toate celelalte. Singura ambiție a credincioșilor era de a descoperi asemănarea cu caracterul lui Hristos și de a lucra pentru creșterea împărăției Lui.” – Mărturii, vol. 8, p. 20 (secţiunea 1, subcap. Puterea promisă).

b. Cum a influențat lucrarea Evangheliei unitatea dintre credincioși? Fapte 4:33; 2:47 (ultima parte).

Fapte 4:33: „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.”

Fapte 2:47 u.p.: „Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”

„Ucenicii nu au cerut binecuvântare pentru ei înșiși. Ei erau împovărați cu povara sufletelor. Evanghelia trebuia dusă până la marginile pământului și ei au cerut învestire cu puterea pe care o promisese Hristos. Atunci Duhul Sfânt a fost revărsat și mii au fost convertiți într-o zi.” – Ibid., p. 21 (secţiunea 1, subcap. Puterea promisă).

c. Cum putem avea același spirit al unității? De unde începe acesta? Filipeni 2:3.

Filipeni 2:3: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.”

„Cu cât venim mai aproape de Hristos, cu atât mai aproape vom fi unul de altul. Dumnezeu este slăvit când poporul Său se unește în acțiune armonioasă.” – Căminul adventist, p. 179 (cap. 27, Un cerc sacru).

„Gândiți-vă la Domnul Isus, la meritele Lui și la dragostea Lui, dar nu căutați să găsiți defecte și să stăruiți asupra greşelilor pe care le-au făcut alții. Amintiți-vă lucrurile vrednice de aprecierea și lauda voastră; dacă sunteți ageri să discerneți greșeli în alții, fiți mai ageri să recunoașteți binele și să lăudați binele. Poate că, dacă vă autocriticați, găsiți în voi lucruri la fel de inacceptabile cum sunt cele pe care le vedeți la alții. Așadar, să lucrăm constant pentru a ne întări unul pe altul în cea mai sfântă credință.” – Înalta noastră chemare, p. 232 (cap. 226, De ce să căutăm greşeli?).

„Când căutăm să-i câștigăm pe alții la Hristos, purtând povara sufletelor în rugăciunile noastre, inimile noastre vor vibra de influența animatoare a harului lui Dumnezeu; afecțiunile noastre vor străluci cu mai multă râvnă divină; întreaga noastră viață creștină va fi mai autentică, mai zeloasă, mai devotată.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 354 (cap. 25, Talanţii).


Miercuri 14 noiembrie

4. DELEGÂND RESPONSABILITĂȚI

a. Ce a fost necesar când biserica s-a mărit? Fapte 6:1, 2.

Fapte 6:1, 2: „În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.”

„Sub conducerea înțeleaptă a apostolilor, care au lucrat în unitate sub puterea Duhului Sfânt, lucrarea încredințată pentru solii Evangheliei s-a dezvoltat rapid. Biserica era în continuă creștere și această creștere în numărul de membri a adus poveri de o dificultate progresivă asupra celor cu responsabilităţi. Niciun om, nici măcar un grup de oameni nu puteau continua să poarte singuri aceste poveri, fără a periclita prosperitatea viitoare a bisericii. Era nevoie de o redistribuire a responsabilităților care fuseseră purtate în mod atât de credincios de cei câțiva în perioada de început a bisericii. Apostolii trebuia să facă acum un pas important în perfecționarea ordinii evanghelice în biserică prin repartizarea asupra altora a unor poveri purtate până acum de ei înșiși. Convocând o adunare a celor credincioși, apostolii au fost conduși de Duhul Sfânt să elaboreze un plan pentru o organizare mai bună a tuturor forțelor de lucru din biserică. Venise timpul, au afirmat apostolii, când liderii spirituali care supravegheau biserica să fie eliberați de însărcinarea de a distribui săracilor și de alte poveri similare, așa încât ei să poată fi liberi pentru a înainta lucrarea de predicare a Evangheliei.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 88, 89 (cap. 9, Cei şapte diaconi).

b. Pe ce bază s-a făcut selectarea noilor responsabili ai bisericii? Fapte 6:3, 4. Cine trebuie să ghideze în astfel de probleme? Fapte 13:2; 20:28.

Fapte 6:3, 4: „De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”

Fapte 13:2: „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.”

Fapte 20:28: „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”

„Desemnarea celor șapte [diaconi] pentru a supraveghea anumite domenii ale lucrării, s-a demonstrat a fi o mare binecuvântare pentru biserică. Acești responsabili au acordat o atentă considerație nevoilor individuale, precum și intereselor financiare ale bisericii și, prin administrarea lor prudentă și exemplul lor evlavios, ei au reprezentat un ajutor important colegilor responsabili în consolidarea diverselor interese ale bisericii într-un tot unitar.” – Ibid., p. 89 (cap. 9, Cei şapte diaconi).

„Domnul, în înțelepciunea Lui, a stabilit ca prin mijloace de relație apropiată, care trebuie să fie menținute de toți credincioșii, creștin să fie unit cu creștin și biserică să fie unită cu biserică. În acest fel unealta umană va fi capabilă să coopereze cu divinitatea. Fiecare agent va fi subordonat Duhului Sfânt și toți credincioșii vor fi uniți într-un efort organizat, bine direcționat, de a da lumii veștile îmbucurătoare ale harului lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 164 (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia).


Joi 15 noiembrie

5. NEVOIA DE O INFLUENȚĂ DIVINĂ

a. Cum trebuie să îi influențeze Duhul Sfânt pe cei care dau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu? 1 Corinteni 2:1-4, 10-13.

1 Corinteni 2:1-4, 10-13: „Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere...

(10-13) Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.”

b. Care au fost condițiile de primire a darului pe care l-a promis Hristos urmașilor Lui de-a lungul veacurilor? Fapte 2:38, 39; 5:32. De ce nu primim acest dar într-o măsură mai îmbelșugată, astăzi?

Fapte 2:38, 39: „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Fapte 5:32: „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

„Mărturisesc înaintea fraților și surorilor mele faptul că biserica lui Hristos, chiar slăbită și imperfectă, cum s-ar putea să fie, este singurul obiect de pe pământ căreia El Îi conferă considerația Lui supremă. În timp ce acordă întregii lumi invitația de a veni la El și a fi mântuiți, El delegă îngerii Lui să acorde ajutor divin oricărui suflet care vine la El în pocăință și regret și El vine personal prin Duhul Lui cel Sfânt în mijlocul bisericii Sale.” – Mărturii pentru predicatori, p. 15 (cap. 1, Biserica lui Hristos).

„Hristos a declarat că influența divină a Duhului avea să fie cu urmașii Lui până la sfârșit. Dar făgăduința nu este apreciată așa cum ar trebui să fie; în consecință, împlinirea ei nu este văzută așa cum ar putea fi. Făgăduința Duhului este o chestiune puțin luată în considerare; și rezultatul este doar cel care poate fi așteptat – secetă spirituală, întuneric spiritual, declin spiritual și moarte. Probleme minore ocupă atenția, iar puterea divină, care este necesară pentru creșterea și prosperitatea bisericii și care ar aduce toate celelalte binecuvântări în alaiul ei, lipsește, deși este oferită în plenitudinea ei infinită.” – Mărturii, vol. 8, p. 21 (secţiunea 1, subcap. Puterea promisă).


Vineri 16 noiembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum i-a evidențiat Dumnezeu pe cei 70 de bătrâni ca soli aleși ai Lui, în timpul lui Moise?

2. De ce a suflat Hristos Duhul Lui asupra ucenicilor? Ce semnificație are aceasta pentru noi astăzi?

3. Ce este necesar înainte ca Dumnezeu să poată revărsa Duhul Lui asupra bisericii actuale?

4. Cum ajută Duhul Sfânt în organizarea bisericii?

5. De ce nu are Duhul o influență mai mare în biserică în ziua de astăzi?