Lecţia 7. Întruparea lui Hristos

„Îngerul a zis [păstorilor]: ‚Nu vă temeţi, căci, iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul’ ” (Luca 2:10, 11).

„Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Ea este lanţul de aur care leagă sufletele noastre de Hristos, şi prin Hristos de Dumnezeu. Acesta trebuie să fie studiul nostru. Hristos a fost un om real; El a dat dovadă de umilinţa Sa devenind om. Totuşi era Dumnezeu în trup.”— Solii alese, vol. 1, pg. 244 (engl.) (rom. cap. 33, „Cercetaţi Scripturile”).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 19-26, 32-49 (engl.) (rom. cap. 1, „Dumnezeu cu noi” şi cap. 3, „Împlinirea vremii”).

Duminică 8 mai
1. ÎN SPATELE CORTINEI

a. Cum a răspuns Dumnezeirea la căderea lui Adam şi a Evei? 1 Ioan 4:10.

 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:10)

„Dumnezeirea a fost mişcată de milă pentru rasa umană, şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt s-au dedicat elaborării planului mântuirii. Pentru a îndeplini în mod complet acest plan, s-a decis ca Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, să Se dea pe Sine Însuşi ca jertfă pentru păcat.”—The Review and Herald, 2 mai 1912.

b. De ce nu au murit Adam şi Eva chiar în ziua când au mâncat din fructul interzis? Iov 33:24; Marcu 10:45; Apocalipsa 13:8 (ultima parte) (engl. KJV, rom. BTF spune: „ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii”).

 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!” (Iov 33:24)

Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45)

... toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. (Apocalipsa 13:8)

„În clipa când Adam a cedat ispitei lui Satan şi a făcut chiar lucrul despre care Dumnezeu îi spusese să nu îl facă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a stat între cei vii şi cei morţi, spunând: ‚Să cadă asupra Mea pedeapsa. Eu voi sta în locul omului. Dă-I o altă şansă.’ Încălcarea legii a dus întreaga lume sub sentinţa de moarte. Însă în cer s-a auzit o voce spunând: ‚Am găsit un preţ de răscumpărare.’ ”—The Signs of the Times, 27 iunie 1900.

Luni 9 mai
2. PLANUL DE MÂNTUIRE

a. Care a fost chiar primul pas pe care L-a făcut Hristos pentru a face posibil întregul plan de mântuire? Evrei 2:9.

 Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. (Evrei 2:9)

„[Isus] a făcut cunoscut oştirii îngereşti că fusese găsită o cale de scăpare pentru omul pierdut. El le-a spus că pledase pe lângă Tatăl Său şi Se oferise să îşi dea viaţa ca răscumpărare, pentru a lua asupra Sa sentinţa de moarte, pentru ca prin El omul să poată găsi iertare; prin meritele sângelui Său şi prin ascultare de Legea lui Dumnezeu, ei puteau redobândi favoarea lui Dumnezeu, vor putea fi aduşi în frumoasa grădină şi să mănânce din rodul pomului de vi aţă. La început îngerii nu puteau să se bucure... Isus le-a spus că El urma să ... părăsească slava Sa din cer, să vină pe pământ ca om, să Se umilească la fel ca un om, să devină familiarizat prin propria Sa experienţă cu diferitele ispite de care urma să fie asaltat omul, aşa încât să poată şti cum să îi mângâie pe cei care urmau să fie ispitiţi...

Isus le-a spus de asemenea [îngerilor] că ei vor avea o parte de îndeplinit, să fie cu El şi în diferite momente să Îl întărească; că El va lua natura căzută a omului, şi tăria Sa urma să nu fie egală nici măcar cu a lor; că ei vor fi martori ai umilirii Sale şi ale marilor Sale suferinţe; şi că atunci când ei vor fi martori ai suferinţelor Sale, şi a urii oamenilor contra Sa, ei urma să fie mişcaţi de cea mai profundă emoţie, şi din dragoste pentru El să îşi dorească să Îl scape şi să Îl eli-bereze din mâna ucigaşilor; însă ei nu trebuiau să intervină pentru a împiedica nimic din ceea ce urma să vadă....

Satan s-a bucurat din nou cu îngerii săi că putea, prin căderea omului, să Îl înjosească pe Fiul lui Dumnezeu din poziţia Sa înălţată. El le-a spus îngerilor că atunci când Isus va lua natura căzută a omului, el o să aibă putere mai mare decât El, şi va putea să împiedice realizarea planului de mântuire.”— Experienţe şi viziuni, pg. 149-152 (engl.) (rom. cap. „Planul de mântuire”).

b. Ce atribute ale lui Hristos făceau imposibil ca El să moară înain-te de a se întrupa? 1 Timotei 6:14-16.

 Să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin. (1 Timotei 6:14-16)

„Când Hristos a fost răstignit, natura Sa umană a murit. Dumnezeirea nu s-a cufundat în moarte; acest lucru ar fi fost imposibil.”— Lift Him Up, pg. 76.

Marţi 10 mai
3. FIUL LUI DUMNEZEU A DEVENIT FIUL OMULUI

a. La ce se face referire prin expresia „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1:14)? Evrei 2:14 (prima parte).

 Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul. (Evrei 2:14)

„Divinitatea şi umanitatea au fost combinate în mod tainic, şi omul şi Dumnezeu au devenit una. În această unire găsim noi speranţa pentru rasa noastră căzută.”—Comentarii Biblice [E.G.White] ale Noului Testament, vol. 5, pg. 1130 (engl.) (rom. cap. referitor la Ioan cap. 1).

b. Cum confirmă apostolul Pavel faptul că Hristos a posedat o na-tură căzută atunci când a venit pe acest pământ? Romani 1:3; 8:3.

Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul. (Romani 1:3)

Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8:8)

„Hristos nu S-a prefăcut că ia natura umană; El chiar a luat-o. El a posedat în fapt natura umană.”— Solii alese, vol. 1, pg. 247 (engl.) (rom. cap. 34, „Cuvântul S-a
făcut trup”).

„El a luat asupra Sa natura umană căzută, suferindă, degradată şi mânjită de păcat. El a luat durerile noastre, purtând mâhnirile şi ruşinea noastră. El a suferit toate ispitele cu care este asaltat omul. El a unit umanitatea cu divinitatea; un spirit divin a locuit într-un templu de carne. El s-a unit cu templul. ‚Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit între noi’ (Ioan 1:14), pentru că făcând aşa El s-a putut asocia cu fiii şi fiicele păcătoase, suferinde, ale lui Adam.”—The Youth’s Instructor, 20 decembrie 1900.

c. De ce era necesar ca Hristos să ia natura omului după cădere, în loc să ia natura omului înainte de cădere? Evrei 2:16-18.

 Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. (Evrei 2:16-18)

„Mântuitorul ... a venit în lume pentru a arăta slava lui Dumnezeu, ca omul să poată fi înălţat de puterea ei restauratoare. Dumnezeu s-a manifestat în El, pentru ca El să se poată manifesta în ei. Isus nu a manifestat nici o calitate, şi nu a exercitat nici o putere, pe care omul nu ar putea să o aibă prin credinţă în El. Natura Sa umană perfectă este ceea ce pot poseda toţi urmaşii Săi, dacă vor fi supuşi lui Dumnezeu aşa cum a fost şi El.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 664 (engl.) (rom. cap. 73, „Să nu vi se tulbure inima”).

„Îmbrăcat în veşmintele omenirii, Fiul lui Dumnezeu a coborât la nivelul celor pe care dorea să îi salveze. În El nu era nici o înşelăciune sau păcătoşenie; El a fost întotdeauna pur şi nemânjit; totuşi a luat asupra Sa natura noastră păcătoa-să. Îmbrăcând divinitatea Sa cu natura umană, ca să Se poată asocia cu omenirea căzută, El a căutat să recâştige pentru om ceea ce, prin neascultare, Adam pier-duse pentru el şi pentru lume.”—The Review and Herald, 15 decembrie 1896.

Miercuri 11 mai
4. SEMNIFICAŢIA ÎNTRUPĂRII

a. Ce L-a calificat pe Hristos să îşi îndeplinească rolul de mediator? 1 Timotei 2:5.

 Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos. (1 Timotei 2:5)

„Doar Isus putea să prezinte siguranţă pentru Dumnezeu; pentru că El era egal cu Dumnezeu. Doar El putea să fie mediator între Dumnezeu şi om; pentru că El poseda natură dumnezeiască şi natură omenească. Isus putea astfel să ofere garanţie ambelor părţi pentru îndeplinirea condiţiilor prescrise. Ca Fiu al lui Dumnezeu El garantează pentru noi în faţa lui Dumnezeu, şi ca veşnicul Cuvânt, ca Unul egal cu Tatăl, El ne asigură de dragostea Tatălui faţă de noi care credem cuvântul Său promis nouă. Când Dumnezeu vrea să ne asigure de sfatul Său de pace neschimbător, El ni-L dă pe singurul Său Fiu pentru a deveni una cu familia umană, pentru a păstra natura Sa umană pentru totdeauna, ca garanţie a faptului că Dumnezeu Îşi va îndeplini cuvântul Său.”— The Review and Herald, 3 aprilie 1894.

b. Ce s-a întâmplat cu relaţia omenirii faţă de Dumnezeu ca rezul-tat al păcatului, şi cum s-a restaurat această legătură? Isaia 59:2; Galateni 4:4, 5.

Ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! (Isaia 59:2)

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:4-5)

„Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Ea este lanţul de aur care leagă sufletele noastre de Hristos, şi prin Hristos de Dumnezeu.”—The Youth’s Instructor, 13 octombrie 1898.

„A fost scopul lui Satan de a aduce o separare veşnică între Dumnezeu şi om; însă în Hristos noi ajungem mai strâns uniţi cu Dumnezeu decât dacă nu am fi căzut niciodată. Luând natura noastră, Mântuitorul S-a legat de omenire printr-o legătură care nu va fi ruptă niciodată... Dumnezeu a adoptat natura umană în persoana Fiului Său şi a dus-o în cerul preaînalt. ‚Fiul omului’ este cel care are parte la tronul universului. ‚Fiul omului’ este cel care va fi nu-mit ‚Minunat, Sfetnic, Dumnezeul Puternic, Veşnicul Tată, Prinţul păcii’ (Isaia 9:6)... Cel care ‚este sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi,’ nu se ruşinează să ne numească fraţi (Evrei 7:26; 2:11).”— Hristos, Lumina lumii, pg. 25 (engl.) (rom. cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

„A aduce omenirea în Hristos, a aduce rasa căzută în unire cu divinitatea, aceasta este lucrarea de răscumpărare. Hristos a luat natura umană pentru ca oamenii să fie una cu El după cum El este una cu Tatăl, pentru ca Dumnezeu să îl poată iubi pe om la fel cum Îl iubeşte pe singurul Său Fiu, ca oamenii să poată fi părtaşi ai naturii divine, şi să fie desăvârşiţi în El.”—Solii alese, vol. 1, pg. 251 (engl.) (rom. cap. 34, „Cuvântul S-a făcut trup”).

Joi 12 mai
5. SEMNIFICAŢIA ÎNTRUPĂRII (CONTINUARE)

a. Ce scop divin în crearea omenirii a fost îndeplinit prin întrupa-rea lui Hristos? 1 Corinteni 6:19.

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? (1 Corinteni 6:19)

„Din veacuri veşnice a fost scopul lui Dumnezeu ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul strălucitor şi sfânt până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul. Din cauza păcatului, omenirea a încetat să fie un templu pentru Dumnezeu. Întunecată şi mânjită de păcat, inima omului nu a mai descoperit slava Celui Divin. Însă prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, scopul Ceru-lui este îndeplinit. Dumnezeu locuieşte în omenire, şi prin har salvator inima omului devine din nou templul Său.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 161 (engl.) (rom. cap. 16, „În Templul Său”).

b. Cum au numit îngerii cereşti întruparea lui Isus, şi de ce? Luca 2:6-11.

 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca 2:6-11)

„Bucurie pentru cel sărac, pentru că Hristos a venit să-i facă moştenitori ai împărăţiei Sale! Bucurie pentru cei bogaţi, pentru că El îi va învăţa cum să folosească bogăţia lor pământească pentru ca să îşi asigure bogăţiile veşnice în Ceruri! Bucurie celui neştiutor, pentru că El a venit să le dea înţelepciune spre mântuire! Bucurie celui învăţat, pentru că El va deschide înţelegerii lor taine mai adânci decât şi-au imaginat ei vreodată până aici!”—The Spirit of Prophecy, vol. 2, pg. 191.

„Coborârea lui Hristos în favoarea oamenilor a fost o uimire pentru îngeri. Mântuirea prin Hristos a fost pentru ei o taină a iubirii şi înţelepciunii.”—The Review and Herald, 15 iulie 1909.

Vineri 13 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce li s-a permis lui Adam şi Evei să trăiască sute de ani după ce au păcătuit?
2. La ce S-a angajat Hristos înaintea lui Dumnezeu, fapt care a avut ca rezultat asigurarea unei a doua şanse pentru omenire?
3. De ce a fost Hristos nevoit să ia natura căzută a lui Adam?
4. De ce era imposibil ca Hristos să salveze omenirea fără să Se întrupeze?
5. Este naşterea lui Hristos cu adevărat o veste bună pentru tine? De ce?