Lecția 7. Misiunea de eliberare

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor smeriți; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea” (Isaia 61:1).

„Prin supunerea față de păcat, omul și-a supus voința controlului lui Satan. El a devenit un captiv neajutorat al puterii ispititorului. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui în lume pentru a zdrobi puterea lui Satan și a elibera voința omului.” – Australian Union Conference Record, 1 iunie 1900.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 547-551 (cap. 60: Legea noii împărății).


Duminică 12 mai

1. INSTAURÂND ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

a. Ce întrebare a pus Isus cu privire la împărăția lui Dumnezeu? Marcu 4:30. Spre ce a vrut El să îndrepte atenția poporului?

Marcu 4:30: „El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?”

„Hristos a găsit corupte împărățiile lumii. ... Când Hristos a venit în lume să instaureze o împărăție, El a privit la guvernele oamenilor și a spus: `Cu cei voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?` Nu s-a găsit nimic în societatea civilă ca să îi permită o comparație... Misiunea și lucrarea lui Hristos erau în contrast izbitor cu răul și oprimarea atât de general practicate. ... El a plănuit o guvernare care nu avea să folosească forța; supușii Lui nu aveau să cunoască oprimarea. ... El a venit ca Restaurator, aducând omenirii oprimate și asuprite harul bogat și abundent al Cerului pentru ca, prin puterea neprihănirii Lui, omul căzut și degradat așa cum era, să poată fi un părtaș al divinității.” – Harul uimitor, p. 14 (6 ianuarie).

„Hristos instaura o împărăție bazată pe principii diferite. El îi chema pe oameni nu la autoritate, ci la slujire, pe cei puternici să poarte infirmitățile celor slabi. Puterea, poziția, talentul, educația îi așezau pe posesorii lor sub obligația înaltă de a sluji semenilor lor.” – Hristos, Lumina lumii, p. 550 (cap. 60: Legea noii împărății).

 

Luni 13 mai

2. MISIUNEA LUI HRISTOS

a. Cum este descris caracterul Eliberatorului care va veni? Prin ce putere lucra El? Isaia 42:1-4.

Isaia 42:1-4: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”

„[Hristos] avea să încurajeze și nu să stingă mucul slab pâlpâind al credinței și speranței. El avea să-Și hrănească turma ca un păstor: El avea să-Și adune mieii în brațe și să-i poarte la pieptul Său.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii ale E. G. White], vol. 4, p. 1146 (Isaia cap. 42).

b. Ce titlu regesc avea să poarte Mesia? Isaia 9:6.

Isaia 9:6: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

„Hristos este `Prinț al Păcii` (Isaia 9:6) și misiunea Lui este aceea de a restaura pe pământ și în cer pacea pe care a distrus-o păcatul... Oricine consimte să renunțe la păcat și să-și deschidă inima față de dragostea lui Hristos, devine părtaș al acestei păci cerești... Inima care este în armonie cu Dumnezeu este părtașă la pacea cerească și va răspândi influența ei binecuvântată pretutindeni în jur.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 27, 28 (subcap. Ferice de cei împăciuitori...).

c. Ce rezumă lucrarea vieții lui Hristos? Fapte 10:38. Ce lucruri practice a inclus Hristos în lucrarea Lui? Matei 4:23, 24.

Fapte 10:38: „cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

Matei 4:23, 24: „Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.”

„Cu o inimă întotdeauna atinsă de sentimentele infirmităților noastre, o ureche întotdeauna deschisă la strigătul suferinței omenești, o mână întotdeauna gata să-l salveze pe cel descurajat și disperat, Isus, Mântuitorul nostru, `umbla din loc în loc făcând bine.` (Fapte 10:38).” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 14 (6 ianuarie).

„Cei bolnavi veneau în locurile pe unde avea să treacă El, ca să-I poată solicita ajutorul. Tot aici veneau, de asemenea, multe persoane nerăbdătoare să asculte cuvintele Lui și să primească atingerea mâinii Lui. Astfel El mergea din cetate în cetate, din sat în sat, predicând Evanghelia și vindecându-i pe cei bolnavi – Regele slavei în veșmântul umil al umanității.” – Divina vindecare, p. 22 (cap. Exemplul nostru).

„Tandru, compătimitor, înțelegător, având întotdeauna considerație pentru alții, [Hristos] reprezenta caracterul lui Dumnezeu și era implicat constant în slujirea pentru Dumnezeu și pentru om.” – Ibid., p. 423 (Cap. Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos).


Marți 14 mai

3. LUCRAREA LUI HRISTOS TREBUIE SĂ FIE LUCRAREA NOASTRĂ

a. Cât de cuprinzătoare a fost lucrarea lui Hristos sub inspirația Duhului Sfânt? Isaia 61:1-3.

Isaia 61:1-3: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

„Misiunea descrisă de profet este misiunea oricărui ucenic al lui Hristos. Trebuie să aplicăm cuvintele lui Hristos și să prezentăm înaintea altora legământul harului, neprihănirii lui Hristos. Trebuie să dovedim înaintea lumii că avem untdelemnul harului în vasele lămpilor noastre. Lucrarea fiecărui reprezentant al lui Hristos, atât în rândul slujbașilor, cât și în rândul membrilor laici, este de a spune despre mântuirea măreață care le-a fost adusă prin darul fără plată al lui Dumnezeu.” – The Review and Herald, 27 martie 1894.

b. Ce suntem chemați să facem în calitate de urmași ai lui Hristos? Isaia 58:6, 7.

Isaia 58:6, 7: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău!”

„Toți cei ce sunt membri ai împărăției lui Hristos Îl vor reprezenta în caracter și dispoziție.” – Harul uimitor, p. 14 (6 ianuarie).

„Prin supunerea față de păcat, omul și-a pus voința sub controlul lui Satan. El a devenit un captiv neajutorat al puterii ispititorului. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lumea noastră ca să zdrobească puterea lui Satan și să elibereze voința omului. El L-a trimis pentru a proclama libertatea captivilor, pentru a dezlega poverile grele și a-i elibera pe cei oprimați.” – Înalta noastră chemare, p. 104 (8 aprilie).

„Aflați care sunt nevoile celor săraci și suferinzi și apoi, cu dragoste și tandrețe, ajutați-i să prindă curaj, speranță și încredere împărțind cu ei bunurile pe care vi le-a oferit Dumnezeu.” – The Medical Missionary, 1 iunie 1891.

„Lucrarea lui Hristos trebuie să fie exemplul nostru. În mod constant El era gata să facă bine. În templu și în sinagogi, pe străzile orașului, în piețe și în ateliere, pe țărmul mării și printre dealuri, El predica Evanghelia și vindeca pe cei bolnavi. Viața Lui a fost una de slujire neegoistă și aceasta trebuie să fie manualul nostru. Dragostea Lui tandră, compătimitoare, mustră egoismul și cruzimea noastră.” – Mărturii, vol. 9, p. 31 (cap. Exemplul nostru).

c. Ce făgăduință a făcut Hristos ucenicilor Săi, cu privire la puterea care avea să-i însoțească în răspândirea Evangheliei? Fapte 1:8.

Fapte 1:8: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”


Miercuri 15 mai

4. MARTORI AI ELIBERĂRII

a. Ce cuvinte încurajatoare trebuie să ne inspire în a merge pe urmele lui Isus pentru a ajunge la alții? Isaia 52:7; 61:6-9.

Isaia 52:7: „Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Isaia 61:6-9: „Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi mânca bogăţiile neamurilor şi vă veţi făli cu fala lor. În locul ocării voastre, veţi avea îndoită cinste; în locul ruşinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în ţara lor şi vor avea o bucurie veşnică.

„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic. Sămânţa lor va fi cunoscută între neamuri şi urmaşii lor, printre popoare; toţi cei ce-i vor vedea vor cunoaşte că sunt o sămânţă binecuvântată de Domnul.”

„[Dumnezeu] dorește să mergi în bisericile noastre pentru a lucra cu seriozitate pentru El. El dorește să organizezi întruniri pentru cei din afara bisericilor, pentru ca oamenii să poată învăța adevărurile acestei ultime solii de avertizare. Există locuri în care vei fi primit cu bucurie, în care sufletele îți vor mulțumi pentru că le vii în ajutor. Domnul să te ajute să preiei această lucrare într-un mod în care nu ai făcut-o niciodată până acum.” – Mărturii, vol. 9, p. 107 (cap. Pregătiți-vă!).

„A realiza neabătut lucrarea lui Dumnezeu va necesita curaj moral. Cei care fac acest lucru nu pot oferi niciun loc iubirii egoiste, stimei de sine, ambiției, iubirii de comoditate sau dorinței de a evita crucea.” – The Review and Herald, 7 februarie 1893.

b. Ce exemplu deosebit avem despre ce dorește Isus să realizeze cei care au fost eliberați din păcat? Matei 8:28; Marcu 5:6-8, 18-20.

Matei 8:28: „Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.”

Marcu 5:6-8, 18-20: „Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!” Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!” (18-20) Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.”

„Cei doi demonizați vindecați au fost primii misionari pe care Hristos i-a trimis să predice Evanghelia în ținutul Decapole. Acești bărbați avuseseră privilegiul de a asculta învățăturile lui Hristos doar pentru câteva momente. Nicio predică de pe buzele Lui nu ajunsese vreodată la urechile lor. Ei nu-i putea instrui pe oameni așa cum erau capabili să facă ucenicii care fuseseră zilnic alături de Hristos. Dar ei purtau în propria persoană dovada că Isus era Mesia. Ei puteau spune ce cunoșteau, ceea ce văzuseră, auziseră și simțiseră despre puterea lui Hristos. Aceasta este ceea ce poate face oricine a cărui inimă a fost atinsă de harul lui Dumnezeu. Ioan, ucenicul iubit, a scris: `Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții; ... deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă` (1 Ioan 1:1-3). Ca martori pentru Hristos, trebuie să spunem ce știm, ce am văzut, ce am auzit și am simțit. Dacă L-am urmat pe Isus pas cu pas, vom avea ceva direct la subiect de relatat cu privire la calea pe care El ne-a condus. Putem spune cum am probat făgăduința Lui și cum am găsit făgăduința adevărată. Aceasta este mărturia la care ne cheamă Domnul și din lipsa căreia lumea piere.” – Hristos, Lumina lumii, p. 340 (cap. 35: „Taci, fii liniștită!”).


Joi 16 mai

5. LUCRÂND ÎN UMILINȚĂ

a. Ce atitudine a avut Isus când a lucrat pentru alții și ce putem învăța din aceasta? Ioan 6:38; Iacov 4:6, 10.

Ioan 6:38: „căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”

Iacov 4:6, 10: „Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”... (10) Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.”

„Cea mai mare amabilitate și libertate posibile trebuie acordate celor ce sunt cumpărați prin sângele lui Hristos. Din nou și din nou, Hristos a prezentat prin învățăturile Lui valoarea umilinței adevărate, indicând cât de necesar este să manifestăm o atitudine de ajutorare, compasiune și iubire unul față de altul. ...

Nu se poate acorda nicio încredere în măreția omenească, în intelectul uman sau în planurile omenești. Trebuie să ne așezăm sub călăuzirea unei minți infinite, înțelegând că fără Isus nu putem face nimic.”The Review and Herald, 18 august 1896.

b. Cât de departe putem merge pentru a ajunge la cei care sunt în nevoie? Iov 29:15, 16; Matei 25:34-40.

Iov 29:15, 16: „Orbului îi eram ochi şi şchiopului, picior. Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.”

Matei 25:34-40: „Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut’.”

„Remarcați că nu trebuie să îi alinați doar pe cei câțiva pe care sunteți înclinați să îi priviți cu amabilitate, ci pe toți cei care suspină, pe toți cei care apelează la ajutor și mângâiere; și, mai mult, trebuie să-i căutați pe cei în nevoie. Iov spune: `Cercetam pricina celui necunoscut.` El nu aștepta să fie solicitat și nu se îndepărta apoi spunând: `Nu-l voi ajuta.`” – Ibid., 15 octombrie 1901.

„Lumea este plină de bărbați și femei care poartă o povară grea de întristare, suferință și păcat. Dumnezeu îi trimite pe copiii Lui pentru a-L revela pe El, Cel care îndepărtează povara și le oferă odihnă. Este misiunea slujitorilor lui Hristos aceea de a ajuta, a binecuvânta, a vindeca.” – Ibid., 29 octombrie1903.


Vineri 17 mai

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. În ce fel este diferită împărăția lui Hristos de împărățiile lumești?

2. Cum pot fi parte din misiunea lui Isus de restaurare a păcii pe care a distrus-o păcatul?

3. Când suntem eliberați din robia păcatului, care este datoria noastră?

4. Cum pot să-mi manifest mulțumirea pentru interesul neegoist al lui Dumnezeu față de mine?

5. Pe cine trebuie să ajut? Care trebuie să fie misiunea mea?