Lecția 7. Rugăciunea publică

„Ci voi, când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați” (Matei 6:7).

„Cererile lungi, obositoare, să fie lăsate pentru cămăruță, dacă cineva are vreunele de acest fel de făcut. Lăsați ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă în inimile voastre, și acesta va înlătura toată formalitatea uscată.”—Mărturii, vol. 4, p. 171 (engl.) (rom. cap. 17, Ieremia mustră pe Israel).

Recomandare pentru studiu: Slujitorii evangheliei, p. 175-179 (engl.) (rom. cap. 5, subcap. Rugăciunea publicăReverenţa la rugăciuneAtitudinea noastră în rugăciune).

 

Duminică 12 august
1. RUGĂCIUNEA ÎN ÎNCHINARE ŞI SLUJIRE

a. Ce atitudine ar trebui să caracterizeze închinarea noastră publică și modul în care ne adresăm lui Dumnezeu? Psalmii 96:9.

Psalmii 96:9: „Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!”

„Umilința și reverența ar trebui să caracterizeze comportamentul tuturor celor care vin în prezența lui Dumnezeu. În numele lui Isus putem să venim înaintea Lui cu încredere, însă nu trebuie să ne apropiem de El cu îndrăzneala încumetării, ca și când El ar fi pe același nivel cu noi. Există unii care se adresează mărețului și atot-puternicului și sfântului Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de neapropiat, ca și cum s-ar adresa unuia egal cu ei, sau chiar inferior.”—Patriarhi și profeţi, p. 252 (engl.) (rom. cap. 22, Moise).

b. Ce poziție în rugăciunea publică reflectă în mod adecvat aceastăatitudine? Psalmii 95:6; Fapte 20:36; 21:5.

Psalmii 95:6: „veniţi să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!”

Fapte 20:36: „După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toţi.” Fapte 21:5: „Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toţi, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat.”

„Am primit scrisori care mă întrebau cu privire la atitudinea corectă ce trebuie luată de o persoană care aduce o rugăciune Suveranului universului. De unde au luat frații noștri ideea că ar trebui să stea în picioare atunci când se roagă lui Dumnezeu? O persoană care a fost educată cam cinci ani la Battle Creek a fost rugată să conducă în rugăciune înainte ca Sora White să vorbească oamenilor. Însă când l-am văzut stând drept, în picioare, în timp ce buzele sale erau pe punctul de a se deschide pentru a se ruga lui Dumnezeu, sufletul meu a fost mișcat înăuntrul meu să îl mustru deschis. Strigându-l pe nume, i-am spus: ‘Pune-te pe genunchi.’ Aceasta este întotdeauna poziția adecvată.”—Solii alese, vol. 2, p. 311 (engl.) (rom.cap. 32, Atitudinea cuvenită la rugăciune).


Luni 13 august
2. SCURT ŞI LA SUBIECT

a. Ce exemplu ne-a lăsat Isus despre modul cum să ne rugăm în public? Matei 6:9-13.

Matei 6:9-13: „Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiţilor noștri; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia și puterea și slava în veci. Amin!” „Rugăciunea Domnului nu a fost menită să fie repetată doar ca o simplă formă, ci este o ilustrație cu privire la cum ar trebui să fie rugăciunile noastre—simple, serioase, și cuprinzătoare. Într-o simplă cerere spuneți-I Domnului toate nevoile voastre și exprimați-I recunoștința pentru toate îndurările Sale.”—Mărturii, vol. 6, p. 357 (engl.) (secțiunea 6, Avertizări și sfaturi, subcap. Sabatul în cămin).

„Hristos a imprimat ucenicilor ideea că rugăciunile lor trebuie să fie scurte, exprimând exact ceea ce doreau, și nimic mai mult. El prezintă lungimea și esența rugăciunilor lor, exprimând dorințele lor pentru binecuvântări temporare și spirituale, și recunoștința lor pentru acestea. Cât de cuprinzătoare este această rugăciune model! Ea cuprinde nevoia reală a tuturor. Unul sau două minute sunt suficiente pentru orice rugăciune obișnuită.”—Ibid., vol. 2, p. 581 (engl.) (rom. cap. 70, Întâlnirile sociale).

b. Ce principiu despre cum ar trebui să vorbim se poate aplica de asemenea și rugăciunilor publice? Proverbe 10:19. De ce sunt unele rugăciuni publice atât de lungi?

 

Proverbe 10:19: „Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-și ţine buzele, este un om chibzuit.”

„Discursurile lungi, prozaice (banale), sunt nelalocul lor oriunde, și în mod special în adunările sociale. Celor care sunt băgăcioși, și întotdeauna gata să vorbească, li se permite să restrângă mărturia celor timizi și retrași. Cei care sunt cei mai superficiali au în general cel mai mult de spus. Rugăciunile lor sunt lungi și mecanice. Ei îi obosesc pe îngeri și pe oamenii care îi ascultă. Rugăciunile noastre ar trebui să fie scurte și la subiect. Cererile lungi, obositoare, să fie lăsate pentru cămăruță, dacă cineva are vreunele de acest fel de făcut. Lăsați ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă în inimile voastre, și acesta va înlătura toată formalitatea uscată.”—Mărturii, vol. 4, p. 171 (engl.) (rom. cap. 17, Ieremia mustră pe Israel).

„Tocmai pentru că rugăciunea în taină este neglijată, se întâmplă adesea că se spun în public rugăciuni lungi, plictisitoare. Predicatorii să nu revizuiască în cererile lor o săptămână de datorii neglijate, sperând să ispășească neglijența lor și să își liniștească conștiința. Astfel de rugăciuni au adesea ca rezultat faptul că îi coboară pe alții la un nivel scăzut de spiritualitate.”— Slujitorii evangheliei, p. 176 (engl.) (rom. cap. 5, subcap. Rugăciunea publică).

„Rugăciunile prozaice, asemănătoare predicilor, sunt nebinevenite și nelalocul lor în public. O rugăciune scurtă, oferită cu fervoare și credință, va înmuia inimile ascultătorilor; însă în timpul rugăciunilor lungi ei așteaptă cu nerăbdare, ca și când ar dori ca fiecare cuvânt să o încheie.”— Ibid., p. 179 (engl.) (rom. cap. 5, subcap. Atitudinea noastră în rugăciune).


Marți 14 august
3. RUGÂNDU-NE ÎN UMILINŢĂ

a. Ce atitudine ar trebui să evităm în rugăciune? Matei 6:5, 7, 8.

Matei 6:5, 7, 8: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata... Când vă rugaţi,
să nu bolborosiţi aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.”

„Mulți se roagă într-un mod sec, ca și când ar ține o predică. Aceștia se roagă oamenilor, nu lui Dumnezeu. Dacă s-ar ruga lui Dumnezeu, și ar înțelege cu adevărat ce fac, ar fi alarmați de cutezanța lor; pentru că ei Îi prezintă lui Dumnezeu un discurs în modul rugăciunii, ca și când Creatorul universului ar avea nevoie de informații speciale cu privire la chestiunile generale ce au legătură cu lucrurile care se întâmplă în lume. Toate aceste rugăciuni sunt ca o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor. În ceruri nu se ține cont de ele. Îngerii lui Dumnezeu sunt sătui de ele, așa cum sunt și muritorii care sunt obligați să le asculte.”—Mărturii, vol. 2, p. 581, 582 (engl.) (rom. cap. 70, Întâlnirile sociale).

„Când vă rugați, fiți scurți, și direct la subiect. Nu-I țineți Domnului o predică în rugăciunile voastre lungi. Cereți-I pâinea vieții, la fel cum un copil flămând îi cere pâine tatălui său pământesc. Dumnezeu va revărsa asupra noastră orice binecuvântare necesară, dacă I-o cerem în simplitate și credință.”—Ibid., vol. 5, p. 201 (engl.) (rom. cap. 22, Privind spre Isus).

b. Ce este de valoare în ochii lui Dumnezeu? 1 Petru 3:4; Iacov 4:6. Atunci, cum să ne rugăm?

1 Petru 3:4: „ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

Iacov 4:6: „Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”

„Rugăciunea este cel mai sfânt exercițiu al sufletului. Ea ar trebui să fie sinceră, umilă, serioasă—dorințele unei inimi reînnoite șoptite în prezența unui Dumnezeu sfânt. Când petiționarul simte că este în prezența divină, eul va fi uitat. El nu va avea nicio dorință de a etala talentul uman; el nu va căuta să placă urechilor omului, ci să obțină binecuvântarea după care tânjește sufletul.”—Ibid.

c. Când nu va asculta Dumnezeu o rugăciune oferită în public? Psalmii 66:18.

Psalmii 66:18: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.”

„Dacă vom cugeta nelegiuire în inimile noastre, dacă ne agățăm de un păcat cunoscut, Domnul nu ne va asculta; însă rugăciunea sufletului pocăit, zdrobit, este întotdeauna acceptată. Când toate greșelile noastre sunt îndreptate, putem crede că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. Propriul nostru merit nu ne va recomanda niciodată favorii lui Dumnezeu; demnitatea lui Hristos este cea care ne va salva, sângele Său cel care ne va curăți; totuși noi avem o lucrare de făcut, de a ne conforma cu condițiile acceptării.”—Calea către Hristos, p. 95 (engl.) (rom. cap. 11, Privilegiul rugăciunii).


Miercuri 15 august
4. CONDUCĂTORII DEDICAŢI LUI DUMNEZEU SE ROAGĂ

a. Ce exemplu de rugăciune publică ne-a lăsat Regele Solomon la dedicarea templului? 2 Cronici 6:12, 13.

2 Cronici 6:12, 13: „Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, și a întins mâinile. Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă și o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de
cinci coţi și înaltă de trei coţi; a șezut pe ea, s-a așezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel și a întins mâinile spre cer.”

„La dedicarea templului, Solomon a stat cu fața spre altar. În curtea templului era o treaptă sau o platformă de aramă, și după ce a urcat pe aceasta, el a stat pe ea și și-a ridicat mâinile spre cer, și a binecuvântat imensa adunare a lui Israel, și întreaga adunare a lui Israel a stat în picioare.... Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă... și o pusese în mijlocul curții... A șezut pe ea, s-a așezat în genunchi în fața întregii adunări a lui Israel și a întins mâinile spre cer. ”—Solii alese, vol. 2, p. 312, 313 (engl.) (rom. cap. 32, Atitudinea cuvenită în rugăciune).

b. Ce putem învăța din această rugăciune? 2 Cronici 6:14-42.

2 Cronici 6:14-42: „Şi a zis:„Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri și pe pământ: Tu ţii legământul și îndurarea Ta faţă de robii Tăi care umblă înaintea Ta cu toată inima lor! Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu; și ce ai spus cu gura Ta împlinești astăzi prin puterea Ta. Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.” Împlinească-se, dar, Doamne Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David! Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cât mai puţin această Casă pe care am zidito eu! Totuși, Doamne Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău. Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși peste Casa aceasta, peste locul despre care
ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta! Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă și iartă! Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și se va pune peste el un jurământ, ca să-l facă să jure, și dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în Casa aceasta – ascultă-l din ceruri, lucrează și judecă pe robiiTăi: osândește pe cel vinovat și fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat și răsplătește-i după nevinovăţia lui! Când poporul Tău, Israel, va fi bătut de vrăjmaș, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni și cereri în Casa aceasta – ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, și adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor și părinţilor lor. Când cerul va fi închis și nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se vor ruga în acest loc și vor da slavă Numelui Tău, și dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit), ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău, Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă și trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! Când vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în grâu și mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel: dacă un om, dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni și cereri, și fiecare își va cunoaște rana și durerea și va întinde mâinile spre Casa aceasta – ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, și iartă-l; răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoști inima fiecăruia – căci numai Tu cunoști inima copiilor oamenilor – ca să se teamă de Tine și să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noștri! Când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari și din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în Casa acesta –ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine ca poporul Tău, Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o! Când va ieși poporul Tău la luptă împotriva vrăjmașilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze: dacă Îţi vor face rugăciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o și spre Casa pe care am zidit-o în Numele Tău – ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și când vei fi mâniat împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată: dacă își vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și Îţi vor face cereri în ţara robiei lor și vor zice: „Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău!”, dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în ţara robiei lor, unde au fost duși robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre Casa pe care am zidit-o Numelui Tău – ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate: iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta! Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschiși, și urechile să-Ţi fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta! Acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu și chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, și preaiubiţii Tăi să se bucure de fericire! Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”

„Rugăciunea lungă pe care a făcut-o atunci [Solomon] era adecvată pentru acea ocazie. Ea era inspirată de Dumnezeu, exprimând sentimente de cea mai nobilă pietate contopită cu cea mai adâncă umilință.”—Ibid., p. 313 (engl.) (rom. cap. 32, Atitudinea cuvenită în rugăciune).

c. Cum a răspuns Dumnezeu la rugăciunea publică, umilă, pentru eliberare, a lui Iosafat (2 Cronici 20:5-12), și care a fost răspunsul lui Iosafat? 2 Cronici 20:14-19.

2 Cronici 20:14-19: „Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf. Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda și locuitorii din
Ierusalim, și tu, împărate Iosafat! Așa vă vorbește Domnul: „Nu vă temeţi și nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. Mâine coborâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, și-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiului Ieruel. Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: așezaţi-vă, staţi acolo și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda și Ierusalim, nu vă temeţi și nu vă înspăimântaţi; mâine, ieșiţi-le înainte, și Domnul va fi cu voi!” Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. Leviţii dintre fiii chehatiţilor și dintre fiii coreiţilor s-au sculat și au lăudat cu glas tare și puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel.”

„Stând în curtea templului în fața poporului său, Iosafat și-a revărsat inima în rugăciune, implorând promisiunile lui Dumnezeu, și mărturisind neajutorarea lui Israel... Cu încredere, Iosafat putea să Îi spună Domnului: ‘Ochii noștri sunt asupra ta’ (Versetele 3-12). Timp de mulți ani el îi învățase pe oameni să se încreadă în Cel care în secolele trecute intervenise atât de des pentru a-i salva pe aleșii Săi de la distrugere completă; și acum, când împărăția era în pericol, Iosafat nu era singur; ‘Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor.’ (Versetul 13). Uniți, ei au postit și se rugau; uniți ei Îl căutaseră pe Dumnezeu pentru ca El să îi încurce pe vrăjmașii lor, ca numele lui Iehova să poată fi glorificat.”—Profeţi și regi, p. 199, 200 (engl.) (rom. cap. 15, Iosafat).


Joi 16 august
5. EXEMPLUL LUI ISUS DE RUGĂCIUNE PUBLICĂ

a. Care era scopul lui Isus în una din puținele rugăciuni publice consemnate ale Sale? Ioan 11:41-43.

 

Ioan 11:41-43: „Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca
să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 

„Ridicându-și ochii, Mântuitorul S-a rugat: ‘Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel, pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.’ Murmurul care a urmat după rugăciunea aceasta a fost întrerupt de Isus, care a strigat cu o voce tare: ‘Lazăre, vino afară.’ ”—The Spirit of Prophecy , vol. 2, p.365.

b. Care a fost rezultatul acestei rugăciuni a credinței? Ioan 11:44.

Ioan 11:44: „Şi mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu faţa înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l și lăsaţi-l să meargă.”

„Această minune care a încununat activitatea lui Isus, a făcut pe mulți să creadă în El. Însă unii dintre cei care erau în mulțimea din jurul mormântului, și care au auzit și au văzut minunatele lucrări făcute de Isus, nu erau convertiți, ci își oțeleau inimile împotriva dovezilor propriilor lor ochi și urechi. Această demonstrație de putere a lui Hristos a fost manifestarea supremă oferită de Dumnezeu omului ca o dovadă că El trimisese pe Fiul Său în lume pentru salvarea rasei umane. Dacă fariseii respingeau această dovadă puternică, nicio putere din Cer și de pe pământ nu putea să smulgă de la ei necredința lor satanică.”—Ibid., p.366.


Vineri 17 august
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care ar trebui să fie poziția noastră când ne rugăm în public? Cum afectează aceasta vocea noastră în rugăciune?
2. Ce putem învăța din rugăciunea pe care Isus i-a învățat pe ucenicii Săi?
3. Cum s-ar putea ca rugăciunile noastre să ajungă ca arama sunătoare și ca un chimval zăngănitor?
4. Cum a primit răspuns într-un mod atât de uimitor rugăciunea lui Iosafat?
5. Care a fost scopul scurtei rugăciuni publice a lui Isus în fața mormântului lui Lazăr?