Lecţia 8. Discernământul

„Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi!” (Isaia 5:20, 21).

„Poporul lui Dumnezeu să se roage Lui ca să primească discernământ spiritual, ca să poată face deosebirea între teoriile oamenilor şi Cuvântul viului Dumnezeu. Să studieze Scripturile.” – Manuscript Releases, vol. 18, pag. 151.

Duminică 16 august
1. Hotărâţi să asculte

a. Cum putem fi siguri că auzim glasul lui Dumnezeu? Ioan 10:27; Matei 7:16-20, 24-27; Galateni 5:22, 23.

Ioan 10:27
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

Mat 7:16-20
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Mat 7:24-27
24 De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. 25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. 27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Gal 5:22-23
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

„Pomul bun va produce roade bune. Dacă roadele nu pot fi mâncate şi sunt fără valoare, pomul este rău. Aşa că roadele aduse în viaţă mărturisesc despre starea inimii şi excelenţa caracterului. Faptele bune nu pot niciodată cumpăra mântuirea, însă ele sunt o dovadă a credinţei care acţionează din dragoste şi curăţă sufletul. Şi deşi răsplata veşnică nu este revărsată datorită meritului nostru, totuşi va fi proporţională cu lucrarea care s-a făcut prin harul lui Dumnezeu.
În felul acesta Hristos a prezentat principiile împărăţiei Sale şi le-a arătat ca fiind marea regulă a vieţii. Pentru a face ca lecţia să se imprime, El a adăugat o ilustrare. Nu este de ajuns, spune El, ca să auziţi cuvintele Mele.
Prin ascultare trebuie să faceţi din ele temelia caracterului vostru. Eul nu este decât nisip mişcător. În cazul în care clădiţi pe teorii şi invenţii omeneşti, casa voastră va cădea.” – Hristos lumina lumii, pag. 314 engl. (cap. 31).

b. Ce arată că Isus a ascultat întocmai de Tatăl Său? Cum ar trebui ca această descriere a lui Isus să ni se aplice şi nouă? Ioan 5:19, 20, 36.

Ioan 5:19-20
19 Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

Ioan 5:36
36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.

Luni 17 august
2. Privind în istorie

a. Care a fost istoria schimbătoare a bisericii lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor în ce priveşte ascultarea de glasul Domnului? 2 Regi 22:13; 23:3; Zaharia 7:11-13; Ieremia 29:17-19.

2Imp 22:13
13 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

2Imp 23:3
3 Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

Zah 7:11-13
11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele şi şi-au astupat urechile ca să n-audă. 12 Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie. 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte: „De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, când au chemat ei, zice Domnul oştirilor.

Ier 29:17-19
17 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca nişte smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca. 18 Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, 19 pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei prorocii; dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.

b. Ce mărturie personală au dat Ieremia şi David cu privire la ascultarea lor de glasul lui Dumnezeu? Ieremia 15:16; Psalmii 119:57-60.

Ier 15:16
16 Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!

Ps 119:57-60
57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. 58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! 59 Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

c. Ce putem învăţa din experienţa ucenicilor lui Isus în ce priveşte
ascultarea de glasul lui Dumnezeu? Marcu 7:5-8; Matei 28:19, 20.

Mar 7:5-8
5 Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”

Mat 28:19-20
19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

„A fost nespus de greu pentru [ucenicii lui Isus] să separe lecţiile Sale de tradiţiile şi preceptele cărturarilor şi ale fariseilor. Ei fuseseră educaţi să primească învăţătura rabinilor ca pe glasul lui Dumnezeu şi acestea încă aveau putere asupra minţilor lor şi le modelau simţămintele. Ideile pământeşti, lucrurile vremelnice încă ocupau multe din gândurile lor. Ei nu înţelegeau natura spirituală a împărăţiei lui Dumnezeu, deşi El le-o explicase atât de des. Minţile lor erau confuze. Ei nu înţelegeau valoarea versetelor biblice prezentate de Hristos. Multe din lecţiile Sale păreau aproape pierdute în dreptul lor.” – Hristos lumina lumii, pag. 670 engl. (cap. 73).

„În însărcinarea dată ucenicilor, Hristos nu le-a arătat doar lucrarea lor, ci le-a dat şi solia lor. Învăţaţi-i pe oameni, a spus El ‚să păzească tot ceea ce v-am poruncit.’ (Matei 28:20). Ucenicii trebuia să înveţe pe alţii ceea ce îi învăţase Hristos. Aici se include ceea ce El spusese nu numai în persoană, ci prin toţi profeţii şi învăţătorii Vechiului Testament. Învăţătura umană este exclusă. Nu este loc pentru tradiţie, pentru teoriile şi concluziile omului sau pentru legislaţia bisericii. Nici o lege dată de autoritatea eclesiastică nu este inclusă în această însărcinare. Nici una din acestea nu trebuie învăţate de slujitorii lui Hristos. ‚Legea şi profeţii’ împreună cu raportul propriilor Sale cuvinte şi fapte, sunt comoara încredinţată ucenicilor pentru a fi dată lumii. Numele lui Hristos este lozinca lor, semnul lor distinctiv, legătura care îi ţine laolaltă, autoritatea din spatele faptelor lor şi sursa succesului lor. Nimic din ceea ce nu poartă inscripţia Sa nu va fi recunoscut în împărăţia Sa.” – Idem., pag. 826 engl. (cap. 86).

Marţi 18 august
3. Ascultând de glasul conştiinţei

a. Din experienţa apostolului Pavel, cât de important este să ascultăm de glasul propriei conştiinţe? Faptele Apostolilor 24:16; 1 Timotei 1:19; 1 Ioan 3:21.

Fapte 24:16
16 De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

1Tim 1:19
19 şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.

1Ioan 3:21
21 Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

b. Ce se va întâmpla în cele din urmă dacă neglijăm să urmăm glasul
conştiinţei? Matei 6:22, 23; Tit 1:15; 1 Timotei 4:2.

Mat 6:22
22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

Tit 1:15
15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.

1Tim 4:2
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

„Atunci când o persoană neglijează să asculte de invitaţiile, mustrările şi avertismentele Duhului lui Dumnezeu, conştiinţa ei se toceşte şi următoarea dată când este mustrată va fi mai greu să dea ascultare decât înainte. La fel se întâmplă de fiecare dată. Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu, care se aude în mijlocul luptei pasiunilor omeneşti; atunci când i se opune rezistenţă, Duhul lui Dumnezeu este mâhnit.” – Testimonies, vol. 5, pag. 120 engl. (cap. 10).

„Sinceritatea intenţiei, consacrarea din toată inima lui Dumnezeu este condiţia despre care vorbeşte Mântuitorul. Scopul de a deosebi adevărul şi a asculta de el oricare ar fi preţul, să fie sincer şi neşovăielnic şi atunci veţi primi iluminare divină. Adevărata pietate începe atunci când orice compromis cu păcatul ia sfârşit…
Dar când ochiul este orbit de dragostea faţă de sine, nu este decât întuneric. ‚Dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău e plin de întuneric.’ (Matei 6:23). Acest întuneric înfricoşător i-a învăluit pe evrei în necredinţă încăpăţânată, astfel încât le-a fost imposibil să aprecieze caracterul şi misiunea Celui ce a venit ca să-i mântuiască de păcatele lor.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 91, 92 engl. (cap. 4).

c. Ce ar trebui să facem cu fiecare impresie sau idee pe care o avem cu privire la ceea ce ne spune Dumnezeu? Ioan 5:39; Evrei 4:12.

Ioan 5:39
39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Evr 4:12
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

„Impresiile şi sentimentele nu sunt o dovadă sigură că suntem conduşi de Domnul. Satan, dacă nu este suspectat, va da sentimente şi impresii. Acestea nu sunt o călăuza sigură. Toţi ar trebui să se familiarizeze temeinic cu dovezile credinţei noastre şi preocuparea lor de căpătâi trebuie să fie aceea de a face mărturisirea lor de credinţă să fie mai fructuoasă şi să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu.” – Testimonies, vol. 1, pag. 413 engl. (cap. 75). „Dacă ai îndoială cu privire la un subiect, trebuie ca mai întâi să consulţi Scripturile.” – Idem., vol. 5, pag. 512 engl. (cap. 58).

Miercuri 19 august
4. Cinstea

a. Care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de orice necinste? Proverbele 19:5; Faptele Apostolilor 5:3-5.

Prov 19:5
5 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –

Fapte 5:3-5
3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.

„Dumnezeu urăşte ipocrizia şi falsitatea. Anania şi Safira s-au folosit de înşelăciune în purtarea lor faţă de Dumnezeu; ei l-au minţit pe Duhul Sfânt iar păcatul lor a fost pedepsit cu o judecată rapidă şi aspră.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 72 engl. (cap. 7).

„Din pedeapsa aspră pe care au primit-o aceşti oameni care au jurat fals, Dumnezeu doreşte să învăţăm şi cât de adâncă este ura şi dispreţul Său faţă de orice fel de ipocrizie şi înşelăciune.” – Idem., pag. 75 engl.
„În mare parte din serviciul care se pretinde că se face pentru Dumnezeu, există înălţare de sine. Dumnezeu urăşte prefăcătoria. Atunci când bărbaţii şi femeile primesc botezul Duhului Sfânt, ei îşi mărturisesc păcatele şi le este acordată iertarea, care înseamnă îndreptăţire. Însă nu ne putem baza pe înţelepciunea agenţilor omeneşti care nu se căiesc, nu se umilesc, pentru că ei sunt orbi cu privire la însemnătatea neprihănirii şi a sfinţirii prin adevăr. Atunci când oamenii sunt goliţi de îndreptăţirea de sine, îşi văd sărăcia spirituală. Ei vor da pe faţă acea amabilitate frăţească ce va arăta că ei sunt în rezonanţă cu Hristos.” – This Day With God, pag. 326.

b. Ce se poate întâmpla atunci când nu suntem sinceri cu noi înşine în studiul Scripturii? Ezechiel 14:3, 4. Ce putem face în legătură cu aceasta? Ezechiel 14:6.

Ezec 14:3-4
3 „Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? 4 De aceea vorbeşte-le şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Orice om din casa lui Israel care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească prorocului – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui,

Ezec 14:6
6 De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

„Abordaţi Biblia fără prejudecată şi într-un spirit umil şi care se lasă învăţat şi, cu înţelegerea deschisă la impresiile Duhului lui Dumnezeu, lăsaţi ca puterea ei convingătoare să vă modeleze viaţa şi conştiinţa.” – The Bible Echo, 2 septembrie 1895.

„Nu ar trebui să cercetaţi cu scopul de a găsi texte în Scriptură care să le puteţi interpreta ca să vă dovediţi teoriile; deoarece cuvântul lui Dumnezeu declară că aceasta este o răstălmăcire a Scripturii spre pierzarea voastră. Trebuie să vă goliţi de orice prejudecată şi să veniţi în spiritul rugăciunii la cercetarea cuvântului lui Dumnezeu.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 308 engl. (cap. 55).

Joi 20 august
5. Blândeţe şi umilinţă

a. Ce calitate a caracterului trebuie să învăţăm fiecare de la Isus? Matei 11:29; Psalmii 22:26; 25:9.

Mat 11:29
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Ps 22:26
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

Ps 25:9
9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

„Blândeţea şi umilinţa îi vor caracteriza pe toţi cei care sunt ascultători de legea lui Dumnezeu.” – The Signs of the Times, 27 iulie 1897.

„Dacă voinţa noastră nu este în armonie cu cerinţele divine, trebuie să renunţăm la înclinaţiile noastre, să ne lepădăm dorinţele dragi şi să călcăm pe urmele paşilor lui Hristos.” – The Review and Herald, 22 octombrie 1900.

„Fiecare trebuie să aibă o experienţă personală şi să depună eforturi personale ca să ajungă la suflete. Dumnezeu cere ca toţi să-şi pună puterile la lucru şi, prin efort continuu, să se educe să facă acea lucrare în mod acceptabil… Toţi lucrătorii trebuie să folosească tactul şi să-şi aducă facultăţile sub influenţa conducătoare a Duhului lui Dumnezeu. Trebuie să studieze continuu cuvântul Sau şi să asculte glasul lui Dumnezeu care le vorbeşte prin scrierile Sale vii, prin mustrări, învăţătură sau încurajare iar Duhul Său îi va întări ca ei, ca lucrători ai lui Dumnezeu, să înainteze în experienţa religioasă. În felul acesta, ei vor fi conduşi pas cu pas pe înălţimi mai mari, iar bucuria lor va fi deplină.” – Testimonies, vol. 5, pag. 576, 577 engl. (cap. 70).

„Dacă sunteţi gata să învăţaţi blândeţea şi umilinţa în şcoala lui Hristos, El vă va da cu siguranţă odihnă şi pace. A renunţa la propria voinţă şi la propria cale presupune o luptă grozav de grea. Dar după ce această lecţie este învăţată, veţi găsi linişte şi pace. Mândria,egoismul şi ambiţia trebuie biruite; trebuie să fiţi absorbiţi de voinţa lui Hristos.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1091 engl.

Vineri 21 august
Întrebări recapitulative personale

1. Ce dovadă arată că am auzit glasul lui Dumnezeu?
2. Ce l-a împiedicat pe poporul lui Dumnezeu să-L audă în trecut?
3. Cum putem să menţinem o conştiinţă bună?
4. Cum putem şti dacă suntem sinceri în relaţia cu Dumnezeu?
5. Ce ar trebui să facem dacă ne dăm seama că voinţa noastră nu este
în armonie cu cerinţele lui Dumnezeu?