Lecția 8. Nevoia de a acorda atenţie

„Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30).

„Când în biserica de astăzi se observă că, prin puterea Duhului, membrii și-au îndepărtat sentimentele de la lucrurile lumii și că doresc să facă sacrificii pentru ca semenii lor să poată auzi Evanghelia, adevărurile proclamate vor avea o influență asupra ascultătorilor.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 71 (cap. 7, Un avertisment împotriva ipocriziei).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 70-76 (cap. 7, Un avertisment împotriva ipocriziei); Hristos, Lumina lumii, p. 321-327 (cap. 33, Cine sunt fraţii mei?).


Duminică 18 noiembrie

1. UN SPIRIT ADMIRABIL ÎN BISERICA PRIMARĂ

a. Ce caracteristică a distins biserica primară? Fapte 2:44, 45; 4:34-37.

Fapte 2:44, 45: „Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.”

Fapte 4:34-37: „Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

„Mulți din primii credincioși au fost rapid izolați de familie și prieteni din cauza bigotismului zelos al iudeilor și era necesar să li se asigure hrană și adăpost. Raportul declară: ‚Nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă,’ și relatează în ce mod erau satisfăcute nevoile. Aceia dintre credincioși, care aveau bani și proprietăți, le sacrificau cu bucurie pentru a ieși în întâmpinarea urgenței. Vânzându-și casele sau terenurile, ei aduceau banii și îi puneau la picioarele apostolilor, ‚apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie’. Această dărnicie din partea credincioșilor era rezultatul revărsării Duhului. Cei convertiți la Evanghelie erau ‚o inimă și un suflet’. Un interes comun îi stăpânea – succesul misiunii încredințate; și lăcomia nu avea niciun loc în viețile lor. Dragostea pentru frații lor și motivul care îi anima erau mai mari decât iubirea de bani și proprietăți. Faptele lor dovedeau că ei considerau sufletele oamenilor de o mai mare valoare decât bogăția pământească.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 70, 71 (cap. 7, Un avertisment împotriva ipocriziei).


Luni 19 noiembrie

2. IPOCRIZIA ȘI PEDEAPSA EI RAPIDĂ

a. În paralel cu spiritul neegoist al multora, ce problemă spirituală s-a ridicat în biserica primară? Fapte 5:1, 2.

Fapte 5:1, 2: „Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.”

„Convertirea profundă planase asupra tuturor celor prezenți și, sub influența directă a Duhului lui Dumnezeu, Anania și Safira făcuseră un angajament de a da Domnului câștigul obținut din vinderea unei anume proprietăți. După aceea, Anania și Safira au întristat Duhul Sfânt prin cedarea în fața sentimentului lăcomiei. Ei au început să regrete făgăduința lor și curând au pierdut influența dulce a binecuvântării care încălzise inimile lor cu o dorință de a face lucruri mari în dreptul cauzei lui Hristos. Ei gândeau că fuseseră prea grăbiți, şi că ar trebui să reconsidere decizia lor. Au discutat problema și au decis să nu își împlinească angajamentul.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 71, 72 (cap. 7, Un avertisment împotriva lăcomiei).

b. Ce a detectat Petru, sub îndrumarea Duhului Sfânt? Care a fost păcatul real al lui Anania? Fapte 5:3, 4.

Fapte 5: 3, 4: „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

„Nicio influență nepotrivită nu fusese exercitată asupra lui Anania pentru a-l constrânge să sacrifice proprietățile lui în interesul comun. El acționase deliberat. Dar prin încercarea de a-i înșela pe ucenici, el mințise faţă de Cel Atotputernic.” – Ibid., p. 73 (cap. 7, Un avertisment contra ipocriziei).

c. Ce s-a întâmplat când păcatul lui Anania a devenit evident? Fapte 5:5, 6.

Fapte 5:5, 6: „Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.”

„Înțelepciunea divină a știut că această manifestare remarcabilă a mâniei lui Dumnezeu era necesară pentru a proteja biserica tânără de a deveni coruptă. Numărul lor creștea rapid. Biserica ar fi fost periclitată dacă, prin creșterea rapidă a numărului celor convertiți, s-ar fi alăturat ei bărbați și femei care, în timp ce pretindeau că slujesc lui Dumnezeu, se închinau mamonei. Această judecată a demonstrat faptul că oamenii nu-L pot înșela pe Dumnezeu, că El descoperă păcatul ascuns al inimii și că nu se va lăsa batjocorit. A fost menită ca o avertizare pentru biserică, pentru a-i determina să se ferească de prefăcătorie și ipocrizie și pentru a-i atenționa cu privire la jefuirea lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 73, 74 (cap. 7, Un avertisment contra ipocriziei).


Marți 20 noiembrie

3. OPINIA LUI DUMNEZEU DESPRE IPOCRIZIE

a. Ce întrebare a fost adresată ulterior soției lui Anania și cum a răspuns ea? Fapte 5:7, 8.

Fapte 5:7, 8: „Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”

„Nu doar pentru biserica timpurie, ci pentru toate generațiile, acest exemplu despre ura lui Dumnezeu față de lăcomie, fraudă și ipocrizie a fost dat ca semnal de alarmă. Anania și Safira nutriseră inițial lăcomia. Dorința de a reține pentru ei înşişi o parte din ce promiseseră Domnului i-a condus la fraudă și ipocrizie.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 74 (cap. Un avertisment împotriva ipocriziei).

b. Ce păcat a adus Petru în atenția lui Safira și care a fost rezultatul tragic? Fapte 5:9, 10.

Fapte 5:9, 10: „Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.”

„Dumnezeu urăște ipocrizia și falsitatea. Anania și Safira au recurs la fraudăîn comportamentul lor față de Dumnezeu; ei au mințit Duhul Sfânt și păcatul lor a fost sancționat printr-o judecată rapidă și teribilă.” – Ibid., p. 72.

c. Cum privește Dumnezeu toată falsitatea? Proverbele 12:22; Apocalipsa 21:27.

Proverbele 12:22: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi.”

Apocalipsa 21:27: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.”

„Exagerarea, frauda și falsitatea sunt în mare măsură practicate în lume; dar vor săvârşi nelegiuire cei care mărturisesc a crede adevărul? Vor strânge ei corupţia care există pretutindeni și se vor identifica ei cu acei care, deși sunt numiți oameni drepți, sunt făcători de rele? Cel care privește asupra inimii și nu poate privi păcatul sub nicio formă, nu va încuviința ipocrizia în cei care pretind a fi copiii Lui.” – The Review and Herald, 19 decembrie 1893.

„Cel care rostește lucruri neadevărate își vinde sufletul pe o piață ieftină. Falsitatea lui poate părea că-i este de folos în urgențe; poate părea, astfel, că are un succes în afaceri pe care nu l-ar putea câștiga printr-un procedeu echitabil; dar, într-un final, ajunge în situația în care nu poate avea încredere în nimeni. Fiind el însuși un falsificator, nu are încredere în cuvântul altora.... Același păcat [al lui Anania și Safira] a fost frecvent repetat în istoria ulterioară a bisericii de mulți din timpul nostru. Dar deși poate să nu fie tratat prin manifestarea vizibilă a dezaprobării lui Dumnezeu, acesta nu este cu nimic mai puțin atroce acum în ochii Lui decât a fost în timpul apostolilor.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 76 (cap. 7, Un avertisment împotriva ipocriziei).


Miercuri 21 noiembrie

4. PĂCATUL ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

a. Ce este implicat, în general, în păcatul împotriva Duhului Sfânt? Ieremia 29:19; Luca 13:34.

Ieremia 29:19: „pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei prorocii; dar n-aţi vrut să ascultaţi,

zice Domnul.”

Luca 13:34: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”

„Nu există nimeni atât de împietrit cum sunt cei care au desconsiderat invitația harului și au acționat împotriva Duhului harului. Cea mai comună manifestare a păcatului împotriva Duhului Sfânt constă în desconsiderarea persistentă a invitației Cerului la pocăință. Fiecare pas în respingerea lui Hristos este un pas în direcția respingerii mântuirii și în direcția păcatului împotriva Duhului Sfânt.” – Hristos, Lumina lumii, p. 324 (cap. 33, Cine sunt fraţii Mei?).

b. Ce alte păcate pot duce la păcatul împotriva Duhului Sfânt? Matei 12:34-37.

Matei 12:34-37: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

„În legătură strânsă cu avertizarea lui Hristos în privința păcatului împotriva Duhului Sfânt este o avertizare împotriva cuvintelor inutile și rele. Cuvintele sunt un indiciu a ceea ce este în inimă. ... Este periculos a rosti un cuvânt de îndoială, este periculos a pune la îndoială sau a critica lumina divină. Obiceiul criticii ușuratice și ireverențioase reacționează asupra caracterului prin promovarea lipsei de reverență și a necredinței. Mulți oameni care și-au permis acest obicei au continuat inconștienți de pericol, până când au fost gata să critice și să respingă lucrarea Duhului Sfânt.” – Ibid., p. 323 (cap. 33, Cine sunt fraţii Mei?).

c. Ce trebuie să ne amintim în lupta împotriva păcatului? Matei 6:24.

Matei 6:24: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

„Inevitabil trebuie să fim sub controlul uneia sau celeilalte din cele două mari puteri care luptă pentru supremația în lume. Nu e necesar să alegem deliberat slujirea pentru împărăția întunericului pentru a ajunge sub dominația ei. Trebuie doar să neglijăm a ne alia cu împărăția luminii. Dacă nu cooperăm cu agenții cerului, Satan va lua în stăpânire inima și va face din aceasta locul lui permanent. Singura apărare împotriva răului constă în locuirea lui Hristos în inimă prin credința în neprihănirea Lui. ... Poate renunțăm la multe obiceiuri rele, pentru timp poate ne despărțim de compania lui Satan; dar fără o conexiune vitală cu Dumnezeu, prin predarea față de El clipă de clipă, vom fi înfrânți.” – Ibid., p. 324 (cap. 33, Cine sunt fraţii Mei?).


Joi 22 noiembrie

5. CULTIVÂND DUHUL ADEVĂRULUI

a. Ce calitate a caracterului este prețuită de Dumnezeu și în ce circumstanțe? 2 Corinteni 8:21; Evrei 13:18.

2 Corinteni 8:21: „Căci căutăm să lucrăm cinstit, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.”

Evrei 13:18: „Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.”

„Veridicitatea și sinceritatea trebuie să fie nutrite de toți cei care pretind a fi urmași ai lui Hristos. Dumnezeu și dreptatea trebuie să fie motto-ul. Acționați onest și drept în această lume contemporană rea. Unii vor fi onești dacă vor constata că onestitatea nu le va pune în pericol interesele lor vremelnice, dar toți cei care acționează din acest principiu vor avea numele lor șterse din cartea vieții. Trebuie cultivată onestitate strictă. Putem trece prin lume, dar o singură dată; nu putem reveni să rectificăm vreo greșeală; de aceea, fiecare mișcare trebuie făcută cu teamă evlavioasă și considerație atentă.” – Comentarii biblice ale Noului Testament [Comentarii ale E.G. White], vol. 6, p. 1081 (cap. referitor la Romani 12).

b. Cum ne ajută Duhul Sfânt când căutăm adevărul? Ioan 16:13.

Ioan 16:13: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”

„Adevărații căutători ai adevărului nu au cum să greșească; întrucât Cuvântul lui Dumnezeu nu doar că este clar și simplu în descoperirea căii vieții, ci Duhul Sfânt este dat ca ghid pentru înțelegerea căii spre viață descoperite în acesta.” – Experienţe şi viziuni, p. 221 (cap. Moarte nu viaţă veşnică în nenorocire).

„Duhul Sfânt este numit atât Mângâietor, cât și Duhul adevărului, pentru că există mângâiere și speranță în adevăr. Falsitatea nu poate oferi pace adevărată; dar prin adevăr devenim părtași ai păcii care depășește înțelegerea.” – Slujitorii Evangheliei (1892), p. 310 (subcap. Hristos, Sursa noastră de putere).


Vineri 23 noiembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce efect a avut revărsarea Duhului Sfânt asupra modului în care credincioșii se priveau unul pe celălalt?

2. Cum au întristat Anania și Safira Duhul Sfânt?

3. La ce a condus lăcomia lor și cum este aceasta o avertizare pentru noi astăzi?

4. Cum pot critica și îndoiala să ducă la păcatul împotriva Duhului Sfânt?

5. Cum putem fi strict onești în această viață și care va fi rezultatul?