Lecţie 8. O relaţie personală cu Isus

„De aceea, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; lucrurile vechi au trecut; iată, toate lucrurile sunt noi.” (2 Corinteni 5:17).

„Când ne întoarcem spre Soarele Neprihănirii, când ajungem în legătură cu Hristos, întregul suflet arde de strălucirea prezenţei divine.”—Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 40 (cap. 2, Fericirile).

Recomandare pentru studiu: Pe urmele Marelui Medic, p. 81-85 (cap. 5, Vindecarea sufletului); Solii alese, vol. 1, p. 40-48 (cap. 3, Atitudinea faţă de mărturii).

 

Duminică 13 august

1. LUMINA STRĂLUCEŞTE ÎN ÎNTUNERIC

a. Cum prezintă Scriptura starea noastră lipsită de speranţă? Iov 14:4; Romani 3:23; 8:7.

  Iov 14:4 Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.

Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

„Este imposibil pentru noi, prin noi înşine, să scăpăm din groapa de păcat în care ne-am scufundat. Inimile noastre sunt rele şi noi nu le putem schimba.”—Calea către Hristos, p. 18 (cap. 2, Nevoia de Hristos a păcătosului).

„Mulţi sunt nefericiţi pentru că nu sunt sfinţi. Puritatea inimii, inocenţa minţii—doar ele pot fi binecuvântate de Dumnezeu. Când se nutreşte păcatul, el nu poate produce nimic altceva decât nefericire.”—Mărturii, vol. 6, p. 53 (cap. 4, subcap. Nevoile bisericii).

b. În marea Sa dragoste şi îndurare, ce ne-a revelat Dumnezeu în ultimele zile, şi cum ne va afecta acest lucru viaţa într-un mod practic? Romani 3:24-26; 8:1-4.

 Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. 25 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; 26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Romani 8:1 Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. 3 Căci  lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere  Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

„Domnul şi Mântuitorul nostru a dat la o parte stăpânirea Sa, bogăţiile şi slava Sa, şi ne-a căutat, ca să ne poată salva din mizerie şi să ne facă asemenea cu El. El S-a umilit şi a luat natura noastră ca noi să putem fi în stare să învăţăm de la El şi, imitând viaţa Sa de dăruire şi tăgăduire de sine, să Îl urmăm pas cu pas spre cer.”—Ibid., vol. 2, p. 170 (cap. 26, Purtătorii de poveri).

 

Luni 14 august

2. DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI

a. Explicaţi cât de deplin este planul de mântuire. 1 Corinteni 1:30; 2 Corinteni 5:19-21.

1Corinteni 1:30 Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

2Corinteni 5:19 că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20 Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

„Hristos S-a dat pe Sine însuşi, o jertfă de ispăşire, pentru salvarea unei lumi pierdute. El a fost tratat cum merităm noi, pentru ca noi să putem fi trataţi cum merită El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, de care El nu era părtaş, ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Sa, de care noi nu suntem părtaşi. El a suferit moartea, care era a noastră, ca noi să putem primi viaţa, care era a Lui. ‘Prin rănile lui suntem vindecaţi’ (Isaia 53:5). Hristos a fost ispitit în toate punctele cum suntem şi noi, de către cel care a fost cândva loial de partea Sa în curţile cereşti. Priviţi-L pe Fiul lui Dumnezeu în pustia ispitirii, în timpul celei mai mari slăbiciuni, asaltat de cele mai aprinse ispite. Priviţi-L în timpul anilor Săi de slujire, atacat de fiecare parte de forţele răului. Priviţi-L în agonie pe cruce. Toate acestea, El le-a suferit pentru noi.”—Mărturii, vol. 8, p. 208, 209 (cap. 34, Hristos, Exemplul nostru).

b. Cine poate experimenta binecuvântările iubirii lui Dumnezeu? Matei 11:28; Ioan 6:37.

 Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Ioan 6:37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.

„A veni la Hristos nu cere efort mental sever şi agonie; înseamnă pur şi simplu acceptarea condiţiilor de salvare pe care Dumnezeu le-a explicat clar în cuvântul Său. Binecuvântarea este gratuită pentru toţi… În Numele care este mai presus de orice nume, singurul nume dat oamenilor, prin care oamenii pot fi mântuiţi, cereţi promisiunea lui Dumnezeu, spunând: ‘Doamne, iartă-mi păcatul; îmi pun mâinile în Mâna Ta pentru ajutor, şi trebuie să îl obţin, altfel pier. Acum eu cred.’ ”—Solii alese, vol. 1, p. 333, 334 (cap. 50, Veniţi şi căutaţi şi găsiţi).

„Rugăciunile noastre trebuie să fie caracterizate de un sentiment adânc al nevoii noastre şi de o mare dorinţă după lucrurile pe care le cerem, altfel nu vor fi ascultate. Însă nu trebuie să obosim şi să încetăm cu cererile noastre pentru că nu primim imediat răspuns. ‘Împărăţia cerului se ia cu năvală şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea’ (Matei 11:12). Năvala descrisă aici se referă la o seriozitate sfântă, aşa cum a manifestat Iacov. Nu avem nevoie să încercăm să ne creăm noi un sentiment intens, ci în mod calm, persistent, trebuie să ne aducem cu îndrăzneală cererile către tronul harului.”—That I May Know Him, p. 272.

 

Marţi 15 august

3. O VIAŢĂ NOUĂ ÎN HRISTOS

a. Ce nouă atitudine şi comportament devin evidente când ne încredem în Isus? 2 Corinteni 5:17; Galateni 5:6; Filipeni 2:12, 13.

 2Corinteni 5:17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Galateni 5:6 Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Filipeni 2:12 Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. 

„Credinţa care reuşeşte să ne aducă în legătură vitală cu Hristos exprimă din partea noastră o preferinţă supremă, o încredere perfectă, o consacrare deplină. Această credinţă lucrează prin dragoste şi curăţă sufletul. Ea lucrează în viaţa urmaşului lui Hristos adevărată ascultare de poruncile lui Dumnezeu; pentru că rezultatele legăturii vitale cu Hristos vor fi dragostea de Dumnezeu şi dragostea de oameni.”—Solii alese, vol. 1, p. 334 (cap. 50, Veniţi şi căutaţi şi găsiţi).

„Nimic în afară de puterea divină nu poate regenera inima umană şi nu poate îmbiba în sufletele umane dragostea pentru Hristos, care se va manifesta întotdeauna prin dragoste pentru cei pentru care a murit El… Când un om este convertit la Dumnezeu, el primeşte un gust moral nou, îi este dată o nouă putere motivatoare, şi el iubeşte lucrurile pe care le iubeşte Dumnezeu… Însă cei care aşteaptă să observe o schimbare magică în caracterele lor fără un efort hotărât din partea lor de a birui păcatul, vor fi dezamăgiţi. Nu avem niciun motiv să ne temem când privim la Isus, niciun motiv de a ne îndoi că El este în stare să salveze complet pe cei care vin la El; dar putem să ne temem permanent ca nu cumva vechea noastră natură să ob- ţină din nou supremaţia, să ne temem că vrăjmaşul va inventa vreo cursă prin care să devenim din nou captivii săi.”—Ibid., p. 336, 337.

b. Ce dorinţă adâncă trebuie să umple continuu inima fiecărui credincios, şi cum trebuie să ne afecteze aceasta într-un mod permanent? Ioan 15:4, 5, 10; Romani 6:6, 10, 11.

 Ioan 15:4 Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. 5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. 10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.

Romani 6:6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

„Unirea cu Hristos, odată formată, trebuie menţinută... Aceasta nu este o atingere ocazională, nu o legătură intermitent pornită şi oprită… A rămâne în Hristos înseamnă o primire constantă a Duhului Său, o viaţă de predare fără rezerve în serviciul Său.”—Hristos, Lumina lumii, p. 676 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

„Prin exercitarea corectă a voinţei poate fi îndeplinită o schimbare completă în viaţa ta. Supunându-ţi voinţa lui Hristos, tu te aliezi cu o putere care este mai presus de toate stăpânirile şi puterile. Tu vei avea tărie de sus pentru a te ţine statornic, şi astfel, prin supunere constantă lui Dumnezeu, tu vei fi făcut în stare să trăieşti noua viaţă, chiar viaţa de credinţă.”—Calea către Hristos, p. 48 (cap. 5, Consacrarea).

 

Miercuri 16 august

4. CREŞTERE ÎN HAR

a. Când inima este supusă lui Hristos, cerând în rugăciune înţelepciunea şi lumina Sa, ce schimbare are loc în caracter? Galateni 5:22, 23; Psalmii 119:18.

 Galateni 5:22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Psalmii 119:18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!

„Privind, trebuie să devenim schimbaţi; şi când medităm asupra perfecţiunii Modelului divin, vom dori să devenim cu totul transformaţi şi reînnoiţi după chipul purităţii Sale. Prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu are loc transformarea în caracter, şi copilul mâniei devine copilul lui Dumnezeu. El trece de la moarte la viaţă; el devine spiritual şi discerne lucrurile spirituale. Înţelepciunea lui Dumnezeu îi iluminează mintea, şi el contemplă lucrurile minunate din legea Sa. Atunci când un om este convertit de adevăr, lucrarea de transformare a caracterului continuă. El are o măsură sporită de înţelegere. Devenind un om ascultător de Dumnezeu, el are mintea (gândul) lui Hristos, şi voinţa lui Dumnezeu devine voinţa sa.”—Solii alese, vol. 1, p. 338.

b. De ce sunt studiul cu o inimă deschisă şi meditarea la Cuvântul Bibliei şi al Spiritului Profetic o cheie esenţială în acest proces? Psalmii 119:24-27.

 Psalmii 119:24 Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. 25 Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! 26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale! 27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.

„Nu doar cei care resping în mod deschis Mărturiile sau care nutresc îndoială cu privire la ele se află pe un teren periculos. A desconsidera lumina înseamnă a o respinge.”—Mărturii,vol. 5, p. 680 (cap. 81, subcap. Respingerea mustrării).

„Psalmistul spune: ‘Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea’ (Psalmii 119:105). Însă nu aşa stau lucrurile când acesta este lăsat nedeschis şi necitit.”—The Review and Herald, 4 ianuarie 1881.

„Privind în mod constant spre Isus cu ochiul credinţei, noi vom fi întăriţi. Dumnezeu va face cele mai preţioase descoperiri poporului Său flămând şi însetat. Ei vor descoperi că Hristos este un Mântuitor personal. Când se hrănesc cu cuvântul Său, ei descoperă că acesta este duh şi viaţă. Cuvântul distruge natura firească, pământească, şi împarte o nouă viaţă în Isus Hristos. Prin agentul transformator al harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic; el devine o creatură nouă. Dragostea ia locul urii, şi inima primeşte asemănarea divină. Aceasta înseamnă ‘a trăi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’ (Matei 4:4). Aceasta înseamnă a mânca din Pâinea care se coboară din cer.”—Hristos, Lumina lumii, p. 391 (cap. 41, Criza din Galileea).

 

Joi 17 august

5. REFLECTÂND LUMINA

a. Care este cea mai presantă nevoie a acestei lumi întunecate? Matei 5:14-16.

 Matei 5:14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

„Este privilegiul fiecărui suflet de a fi un canal viu prin care Dumnezeu poate comunica lumii comorile harului Său, bogăţiile de neepuizat ale lui Hristos. Nu există niciun lucru pe care Hristos să şi-L dorească atât de mult, ca agenţii care vor reprezenta lumii Spiritul şi caracterul Său. Nu există nimic de care să aibă lumea atât de multă nevoie, ca de manifestarea prin oameni, a iubirii Salvatorului. Tot cerul aşteaptă canale prin care să poată fi turnat uleiul sfânt pentru a fi o bucurie şi o binecuvântare pentru inimile omeneşti.”—Parabolele Domnului, p. 419 (cap. 29, În întâmpinarea Mirelui).

b. Care trebuie să fie centrul vieţii noastre, şi ce rezultate se vor obţine ca urmare? Galateni 2:20; Isaia 60:1-3.

 Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Isaia 60:1 Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. 2 Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. 3 Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.

„ ‘A rămâne în Hristos înseamnă a alege doar dispoziţia lui Hristos, aşa încât interesele Sale se identifică cu ale noastre. A rămâne în El, a fi şi a face doar ceea ce doreşte El. Acestea sunt condiţiile uceniciei, şi dacă nu te conformezi lor, nu poţi găsi niciodată odihnă.’ ”—Solii alese, vol. 1, p. 110 (cap. 13, Importanţa primirii Duhului Sfânt).

„Prin Duhul Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu este o lumină, pe mă- sură ce devine o putere transformatoare în viaţa primitorului. Implantând în inimile lor principiile cuvântului Său, Duhul Sfânt dezvoltă în oameni atributele lui Dumnezeu. Lumina slavei Sale—caracterul Său—trebuie să strălucească în urmaşii Săi.”—Parabolele Domnului, p. 414 (cap. 29, În întâmpinarea Mirelui).

 

Vineri 18 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicaţi situaţia dificilă a rasei omeneşti, şi ce se poate face cu privire la ea.

2. De ce este insuficientă o legătură ocazională cu Hristos?

3. Ce i-ai spune unei persoane care este dezamăgită de evanghelie?

4. Ce rol au Biblia şi Spiritul Profetic în sfinţirea noastră?

5. Explicaţi cum poate influenţa voastră să devină o sursă de înviorare pentru alţii.