Lecția 8. Rugându-ne pentru alții

„Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).

„Începeți să vă rugați pentru suflete, veniți aproape de Hristos, aproape de coasta Sa sângerândă. Faceți ca un spirit blând și liniștit să împodobească viețile voastre, și lăsați ca cererile voastre serioase, zdrobite, umile, să se înalțe la El pentru înțelepciune, ca să puteți avea succes în salvarea nu doar a propriului suflet, ci a sufletelor altora.”—Solii pentru tineret, p. 207 (engl.) (rom. cap. 62, Tinerii ca și câștigători de suflete).

Recomandare pentru studiu: Profeţi și regi, p. 119-137, 155-158 (cap. 9, Ilie, Tișbitul; cap. 10, Vocea unei mustrări aspre; cap. 12, De la Izreel la Horeb).

 

Duminică 19 august
1. RUGÂNDU-TE PENTRU CEI CE TE RĂNESC

a. Cât de mult a suferit Iov? Iov 1:13-22; 2:7-10.

Iov 1:13-22: Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut, a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgăriţele pășteau lângă ei. Şi s-au aruncat niște Sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuţișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre. Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște Haldei, înșiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuţișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu și a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbușit peste tineri, și au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de știre.” Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncânduse la pământ, s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.”

Iov 2:7-10: „Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creștetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, și mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, și să nu primim și răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.”

b. Când s-a încheiat suferința lui Iov? Iov 42:7-10.

Iov 42:7-10: „După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. Luaţi acum șapte viţei și șapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov și aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit așa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, și Ţofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.”

„Domnul a întors robia lui Iov când el s-a rugat, nu doar pentru sine însuși, ci pentru cei care i se împotriveau. Când a simțit că dorea ca sufletele care îi greșiseră să fie ajutate, el însuși a primit ajutor. Să ne rugăm, nu doar pentru noi înșine, ci pentru cei care ne-au rănit, și care continuă să ne rănească. Rugați-vă, rugați-vă, în special în mintea voastră. Nu dați odihnă Domnului; pentru că urechile Sale sunt deschise să audă rugăciunile sincere, stăruitoare, când sufletul se umilește înaintea Lui.”—Comentarii Biblice [SDA Comments E.G.White], vol. 3, p. 1141 (cap. referitor la Iov 38).

c. Cum a fost răsplătit Iov pentru faptul că s-a gândit la alții în loc să se gândească la propria sa suferință intensă? Iov 42:11-13.

Iov 42:11-13: „Fraţii, surorile și vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă și au mâncat cu el în casă. L-au plâns și l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, și fiecare i-a dat un chesita și un inel de aur. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgăriţe. A avut șapte fii și trei fete.”

 

Luni 20 august
2. RUGÂNDU-SE PENTRU O CETATE ÎNTREAGĂ

a. După ce a eliberat orașul Sodoma, împreună cu nepotul său, care a fost reacția lui Avraam față de planul Domnului de a distruge Sodoma? Geneza 18:20-25.

Geneza 18:20-25: „Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit, și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști.” Bărbaţii aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. Avraam s-a apropiat și a zis: „Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău? Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”

„Dumnezeu îi acordase o mare onoare lui Avraam. Îngeri din cer umblau și conversau cu el, cum vorbesc între ei prietenii. Când judecățile stăteau să fie revărsate asupra Sodomei, faptul acesta nu a fost ascuns de el, și el a devenit un mijlocitor pe lângă Dumnezeu pentru păcătoși... 

‘Taina Domnului este cu cei ce se tem de El’ (Psalmii 25:14 engl. KJV). Avraam Îl onorase pe Dumnezeu, și Domnul îl onorase pe el, luându-l în sfatul Său și făcându-i cunoscute scopurile Sale.”—Patriarhi și profeţi, p. 138, 139 (engl.) (rom. cap. 12, Avraam în Canaan).

b. Cum a pledat Avraam pe lângă Dumnezeu pentru Sodoma, recunoscând faptul că nu cunoștea adevărata stare a cetății? Geneza 18:26-33.

Geneza 18:26-33: „Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf și cenușă. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.” Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.”

„Deși Lot devenise un locuitor al Sodomei, el nu participase la nelegiuirea locuitorilor ei. Avraam crezuse că în acel oraș intens populat trebuie să existe și alți închinători la adevăratul Dumnezeu... Avraam nu a întrebat doar o dată, ci de mai multe ori. Devenind mai cutezător pe măsură ce cerințele sale erau ascultate, el a continuat până a obținut asigurarea că și dacă ar fi în ea doar zece oameni neprihăniți, orașul ar fi salvat. 

Dragostea pentru sufletele care piereau a inspirat rugăciunea lui Avraam. În timp ce el ura păcatele acelei cetăți corupte, el dorea ca păcătoșii să fie salvați. Interesul său profund pentru Sodoma dovedește neliniștea pe care ar trebui să o simțim noi pentru cel necăit. Noi ar trebui să urâm păcatul, dar să avem milă și dragoste pentru păcătos. Peste tot în jurul nostru sunt suflete care coboară spre o ruină la fel de lipsită de speranță, la fel de îngrozitoare ca cea care a căzut asupra Sodomei.... Unde sunt cei care, cu umilință și credință perseverentă, pledează pe lângă Dumnezeu pentru păcătos?”—Patriarhi și profeţi, p. 139, 140 (engl.) (rom. cap. 12, Avraam în Canaan).

c. În cele din urmă, câte persoane a putut Dumnezeu să salveze din Sodoma? Geneza 19:30.

Geneza 19:30: „Lot a ieșit din Ţoar și a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peșteră, cu cele două fete ale lui.”

 

Marți 21 august
3. RUGÂNDU-NE PENTRU CEL NECĂIT

a. Ce a fost promis lui Israel, ca disciplină, dacă ei nu ascultau de Dumnezeu în mod continuu? Deuteronom 28:15, 16, 23, 24.

Deuteronom 28:15, 16, 23, 24: „Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi și nu vei împlini toate poruncile Lui și toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine și de care vei avea parte. Vei fi blestemat în cetate și vei fi blestemat pe câmp... (23) Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, și pământul sub tine va fi de fier. Domnul va trimite ţării tale, în loc de ploaie, praf și pulbere care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.”

b. Bazându-se pe acea promisiune, care a fost rugăciunea lui Ilie pentru Israel în timpul unei perioade de neascultare față de Dumnezeu strigătoare la cer? Iacov 5:17.

Iacov 5:17: „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi; și s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, și n-a plouat deloc în ţară trei ani și șase luni.”

„În agonia sufletului [Ilie] l-a rugat pe Dumnezeu să oprească din cursul său rău poporul cândva favorizat, să îi viziteze cu judecățile sale, dacă va fi nevoie, ca ei să poată vedea în adevărata ei lumină îndepărtarea lor de cer. El tânjea să îi vadă aduși la căință înainte ca ei să meargă atât de departe în răutatea lor, încât să Îl provoace pe Domnul să îi distrugă cu totul. 

Rugăciunea lui Ilie a primit răspuns. Apeluri frecvent repetate, mustrări și avertizări nu reușiseră să aducă pe Israel la pocăință. Timpul sosise când Dumnezeu trebuia să le vorbească prin mijlocul judecăților. Întrucât închinătorii lui Baal pretindeau că bogățiile cerului, roua și ploaia, nu veneau de la Iehova, ci de la forțele stăpânitoare ale naturii, și că prin energia creatoare a soarelui pământul era îmbogățit și făcut să dea rod bogat, blestemul lui Dumnezeu avea să cadă greu asupra țării stricate... Până când [Israel] nu urma să se întoarcă la Dumnezeu cu căință și să Îl recunoască pe El ca sursă a tuturor binecuvântărilor, asupra țării nu avea să cadă nici rouă, nici ploaie.”—Profeţi și regi, p. 120 (engl.) (rom. cap. 9, Ilie, Tișbitul).

c. Odată ce Israel L-a recunoscut pe Dumnezeu ca fiind suprem, care a fost rugăciunea lui Ilie, și care a fost rezultatul? Iacov 5:18; 1 Regi 18:42-45.

Iacov 5:18: „Apoi s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pământul și-a dat rodul.”

1 Regi 18:42-45: „Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se la pământ, s-a așezat cu faţa între genunchi și a zis slujitorului său: „Suite-te și uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși.” A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: „Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.” Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel.”

„Când pe Muntele Carmel [Ilie] s-a rugat pentru ploaie (1 Regi 18:41-45), credința sa a fost testată, dar el a perseverat, făcându-și cunoscută cererea sa lui Dumnezeu... Dumnezeu nu răspunde întotdeauna rugăciunilor noastre de prima dată când Îl rugăm; pentru că dacă ar face aceasta, noi am putea considera ca de la sine înțeles faptul că am avea un drept la toate binecuvântările și favorurile pe care El le revarsă asupra noastră. În loc de a cerceta inimile noastre pentru a vedea dacă am nutrit vreun rău, sau dacă am îngăduit vreun păcat, noi am deveni neglijenți, și nu am recunoaște dependența noastră de El și nevoia noastră de ajutorul Său.”—Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 88 (engl.) (rom. cap. 80, Exemplul lui Ilie).

 

Miercuri 22 august
4. RUGÂNDU-NE PENTRU CEI CARE SUNT ÎN CIRCUMSTANŢE CUMPLITE

a. Ce s-a întâmplat cu Petru, și cum a răspuns biserica? Fapte 12:1-5.

Fapte 12:1-5: „Cam în aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască; și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. – După ce l-a prins și l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paști să-l scoată înaintea norodului. Deci Petru era păzit în temniţă, și biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

„La moartea lui Iacov a fost mâhnire și consternare. Când Petru a fost de asemenea închis, întreaga biserică s-a angajat în post și rugăciune.... În timp ce executarea lui Petru a fost amânată, sub diferite pretexte, până după Paște, biserica lui Hristos a avut un timp de cercetare adâncă a inimii, și de rugăciune serioasă. Cereri puternice, lacrimi, și post se amestecau laolaltă. Ei se rugau fără încetare pentru Petru; ei simțeau că el nu putea să fie pierdut pentru lucrarea creștină; și simțeau că ajunseseră întrun punct în care, fără ajutorul special al lui Dumnezeu, biserica lui Hristos
urma să dispară.”—The Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 335, 336.

b. Cum a răspuns Dumnezeu rugăciunilor poporului Său credincios? Fapte 12:6-12.

Fapte 12:6-12: „În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanţuri; și niște păzitori păzeau temniţa la ușă. Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.” Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, și ea li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.” După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă și se rugau.”

c. Care sunt unele dintre promisiunile care ne asigură că Dumnezeu va fi cu noi în timpuri dificile? Psalmii 28:7; 91:14-15.

Psalmii 28:7: „Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat.”

Psalmii 91:14, 15: „Fiindcă Mă iubește – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi.”

„Adesea se solicită rugăciune pentru cei în probleme, care suferă și sunt descurajați; și este drept așa. Ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să reverse lumină în mintea întunecată și să mângâie inimile pline de durere. Însă Dumnezeu răspunde rugăciunii celor care se așază pe calea binecuvântărilor Sale. În timp ce ne rugăm pentru cei întristați, ar trebui să îi încurajăm să încerce să îi ajute pe cei care sunt mai nevoiași decât ei înșiși. Întunericul va fi îndepărtat din propriile lor inimi, pe măsură ce ei încearcă să îi ajute pe alții. Pe când încercăm să îi mângâiem pe alții cu mângâierea cu care noi suntem mângâiați, binecuvântarea se întoarce la noi.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 256 (engl.) (rom. cap. 18, Vindecarea minţii).

„Să privim la stâlpii monumentali, la amintirile despre ceea ce a făcut Domnul ca să ne mângâie și să ne scape din mâna distrugătorului. Să păstrăm proaspete în mintea noastră toate îndurările gingașe pe care ni le-a arătat Dumnezeu—lacrimile pe care El le-a șters, durerile pe care le-a alinat, temerile pe care le-a îndepărtat, frica pe care a risipit-o, lipsurile pe care le-a împlinit, binecuvântările pe care le-a revărsat—întărindu-ne astfel pentru tot ceea ce ne stă în față în timpul cât ne-a mai rămas din peregrinajul nostru.”—Calea către Hristos, p. 125 (engl.) (rom. cap. 13, Bucurându-ne în Domnul).

Joi 23 august
5. DUMNEZEU ÎŞI ADUCE AMINTE CÂND ALŢII NU SE ROAGĂ

a. Ce s-a întâmplat cu Pavel în timp ce era protejat de romani, pe când aceștia investigau cazul său? Fapte 23:12-15.

Fapte 23:12-15: „La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. Acum, dar, voi, împreună cu soborul, daţi de știre căpitanului și rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; și, până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”

b. Cum a intervenit Dumnezeu pentru a-l salva pe Pavel? Fapte 23:16-22.

Fapte 23:16-22: „Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie și a spus lui Pavel. Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.” Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. Tu să nu-I asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduinţa ta.” Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.”

„Când Petru fusese întemnițat și condamnat la moarte, frații se rugaseră stăruitor lui Dumnezeu zi și noapte pentru eliberarea sa. Însă în favoarea lui [Pavel], care era privit ca un apostat în ce privește învățăturile primite de la Moise, un învățător ce predica învățături periculoase, nu s-a manifestat nici un astfel de interes. Nu bătrânilor, al căror sfat îl adusese în această poziție periculoasă, ci simpatiei grijulii a unei rude, îi datora Pavel salvarea de la o moarte violentă.”—Sketches from the Life of Paul, p. 226.

c. De unde știm că Dumnezeu își va aminti de copiii Săi credincioși de astăzi? Evrei 13:5 (ultima parte); Psalmii 37:28.

Evrei 13:5 u.p.: „El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Psalmii 37:28: „Căci Domnul iubește dreptatea și nu părăsește pe credincioșii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.”

 

Vineri 24 august
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce s-a întâmplat cu Iov, când s-a rugat pentru cei care i se împotriveau? Ce putem învăța din aceasta?
2. Ce l-a inspirat pe Avraam să se roage pentru Sodoma? Cum putem nutri același spirit astăzi?
3. De ce s-a rugat Ilie ca Dumnezeu să își viziteze poporul cu judecăți?
4. Ce tip de rugăciune a fost făcută pentru Petru, și care a fost rezultatul?
5. Cum și-a amintit Dumnezeu de Pavel când el a fost părăsit de frații săi?