Lecţia 9. Efectuând pregătirea

„Urmăriţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără de care nici un om nu va vedea pe Dumnezeu.” (Evrei 12:14, engl.).

„Arătăm noi celor din jurul nostru, prin vieţile noastre şi vorbirea noastră sfinţită, că aşteptăm glorioasa revenire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos?”—Experienţe şi viziuni, p. 111 (cap. Pregă- tire pentru revenirea lui Hristos).

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 5, p. 217-228 (cap. 24, Un apel), 743- 746 (cap. 89, Caracterul lui Dumnezeu revelat în Hristos).

 

Duminică 20 august

1. EVITÂND O CURSĂ OBIŞNUITĂ

a. Ce minciună periculoasă este susţinută din ce în ce mai mult în lumea, care pretinde astăzi că e religioasă, şi cum o respinge Scriptura? Iacov 2:14, 20-22, 24.

  Iacov 2:14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?  20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.  24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

„De la amvoanele de astăzi se rostesc cuvintele: ‘Crede, doar crede. Ai credinţă în Hristos; nu ai nimic de a face cu vechea lege, încrede-te doar în Hristos.’ Cât de diferite de acestea sunt cuvintele apostolului, care declară că fără fapte, credinţa este moartă.”—Credinţa şi faptele, p. 89 (cap. 11, Ascultarea şi sfinţirea).

„Dorinţa după o religie uşoară care nu cere luptă, nici tăgăduire de sine, nici despărţire de nebuniile lumii, a făcut doctrina credinţei, şi doar a credinţei, o doctrină populară; dar ce spune cuvântul lui Dumnezeu? ... [Iacov 2:14, 21, 22, 24 citat]. Mărturia cuvântului lui Dumnezeu este împotriva acestei doctrine a credinţei fără fapte. Nu este credinţă cea care pretinde favorurile Cerului, fără a se conforma cu condiţiile cu care este garantată îndurarea; aceasta este încumetare; căci credinţa autentică îşi are temelia în promisiunile şi prevederile Scripturilor. Nimeni să nu se amăgească în credinţa că poate deveni sfânt, în timp ce încalcă în mod voit una dintre cerinţele lui Dumnezeu. Comiterea unui păcat reduce la tăcere vocea care dă mărturie, a Spiritului, şi separă sufletul de Dumnezeu. ‘Păcatul este călcarea legii.’ Şi ‘oricine păcătuieşte [încalcă legea] nu L-a văzut, nici nu Îl cunoaşte’ (1 Ioan 3:4, 6).”—Marea luptă, p. 472 (cap. 27, Redeşteptări moderne).

 

Luni 21 august

2. ACCEPTÂND ÎNTR-ADEVĂR PLANUL DE MÂNTUIRE

a. Care sunt primii paşi spre mântuirea autentică? Fapte 2:37, 38; Romani 5:1.

  Fapte 2:37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Fraţilor, ce să facem? 38 Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Romani 5:1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

„Când privim Mielul lui Dumnezeu pe crucea Calvarului, taina mântuirii începe să se desfăşoare în faţa minţilor noastre şi bunătatea lui Dumnezeu ne conduce la căinţă. Murind pentru păcătoşi, Hristos a manifestat o dragoste care nu poate fi înţeleasă întru totul; şi când păcă- tosul priveşte această dragoste, ea supune inima, impresionează mintea şi inspiră în suflet căinţă.”—Calea către Hristos, p. 26, 27 (cap. 3, Pocăinţa).

„Căinţa include părerea de rău pentru păcat şi o îndepărtare de acesta. Noi nu vom renunţa la păcat dacă nu vedem cât este de păcătos; până când nu ne îndepărtăm de el în inimă, nu va exista nicio schimbare reală în viaţă.”—Ibid., p. 23.

b. Pentru urmaşii lui Hristos, ce adevăr însemnat are importanţa supremă? Evrei 12:14; 1 Petru 1:13-16. „Sfinţire înseamnă armonie cu Dumnezeu.”—Mărturii, vol. 5, p. 743.

  Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

1Petru 1:13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. 14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. 15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 16 Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.

„Când, prin convertire, păcătosul găseşte pace cu Dumnezeu prin sângele ispăşirii, viaţa creştină abia a început. Acum, el trebuie să ‘înainteze spre desăvârşire;’ să crească până la ‘măsura staturii plinătăţii lui Hristos.’ ”—Marea luptă, p. 470 (cap. 27, Redeşteptări moderne).

„Prin meritele lui Hristos, prin neprihănirea Sa, care ne este atribuită prin credinţă, noi trebuie să ajungem la desăvârşirea caracterului creştin. Lucrarea noastră zilnică şi de fiecare ceas este prezentată în cuvintele apostolului: ‘Privind spre Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre’ (Evrei 12:2). Manifestarea dragostei lui Dumnezeu, a îndurării şi bunătăţii Sale, şi lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii pentru a o ilumina şi reînnoi, ne aşază, prin credinţă, într-o legătură atât de strânsă cu Hristos încât, având o concepţie clară a caracterului Său, noi suntem în stare să discernem înşelăciunile meșteșugite ale lui Satan… Fraţilor şi surorilor, privind, noi suntem schimbaţi. Ocupându-ne cu dragostea lui Dumnezeu şi a Salvatorului nostru, contemplând perfecţiunea caracterului divin şi pretinzând neprihănirea lui Hristos pentru noi, prin credinţă, vom deveni schimbaţi în acelaşi chip.”—Mărturii, vol. 5, p. 744 (cap. 89, Caracterul lui Dumnezeu revelat în Hristos). 48 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2017

 

Marţi 22 august

3. O ŢINTĂ CE POATE FI ATINSĂ

a. Care este planul lui Dumnezeu pentru noi în pregătirea noastră de a-L întâlni pe Domnul nostru în pace? Matei 5:48; Psalmii 101:2.

Matei 5:48 Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Psalmii 101:2 Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită.  Când vei veni la mine?  Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele. 

„În timp ce Hristos curăţă sanctuarul, închinătorii de pe pământ ar trebui să îşi revizuiască în mod atent viaţa, să compare caracterul lor cu standardul neprihănirii. Când îşi văd defectele, ei ar trebui să caute ajutorul Duhului lui Dumnezeu, ca să îi facă în stare să aibă tăria morală de a rezista ispitelor lui Satan şi de a ajunge la desăvârşirea standardului. Ei pot fi victorioşi tocmai asupra ispitelor care păreau prea puternice pentru a fi suportate de natura umană; pentru că puterea divină va fi combinată cu efortul lor omenesc.”—Asemenea lui Hristos, p. 296 (9 octombrie).

„Păcatele care tulbură trebuie înfruntate şi biruite. Trăsăturile de caracter nedorite, fie moştenite, sau cultivate, ar trebui luate individual şi comparate cu marea regulă de neprihănire; şi, în lumina reflectată din cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să le rezistăm în mod ferm şi să le biruim, prin tăria lui Hristos.”—Christian Education, p. 113.

b. De ce ar trebui să luptăm pentru desăvârşire, umblând în lumina voinței descoperite a lui Dumnezeu? 1 Corinteni 9:24, 25; Filipeni 3:12-14.

 1Corinteni 9:24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! 25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

Filipeni 3:12 Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

„A umbla în lumină înseamnă a decide, a exersa gândul, a exercita puterea voinţei, într-o încercare serioasă de a-L reprezenta pe Hristos în farmecul caracterului. Înseamnă a da deoparte tot întunericul. Nu trebuie să te odihneşti liniştit spunând doar: ‘Sunt un copil al lui Dumnezeu.’ Îl contemplaţi voi pe Isus şi, contemplându-L, deveniţi schimbaţi după asemănarea Lui? A umbla în lumină înseamnă înaintare şi progres în realizări spirituale.”—Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 200 (12 iulie).

„Oricare ar fi greşelile şi eşecurile trecutului, putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne ridicăm deasupra lor.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 516 (cap. 43, O experienţă mai înaltă).

c. Ce este promis celor care tânjesc după o neprihănire morală veritabilă? Efeseni 3:16; Matei 5:6.

Efeseni 3:16 şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,
Matei 5:6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

 

 

Miercuri 23 august

4. TĂRIE SERIOASĂ PENTRU NEVOIA NOASTRĂ URGENTĂ

a. Doar cum putem fi echipaţi pentru a rezista în conflictul final? Ieremia 15:16.

  Ieremia 15:16 Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

„Nimeni în afară de cei care şi-au întărit mintea cu adevărurile Bibliei nu va rezista în ultimul mare conflict.”—Marea luptă, p. 593, 594 (cap. 37, Scripturile, o apărare sigură).

b. Ce beneficiu avem prin dedicarea sporită în obiceiurile noastre devoţionale, pentru a cunoaşte mai bine voia lui Dumnezeu? 1 Ioan 5:14; Psalmii 119:129-131.

  1Ioan 5:14 Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

Psalmii 119:129 Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. 130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. 131 Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.

„Mărturiile sunt necitite şi neapreciate. Dumnezeu v-a vorbit. Lumina a strălucit din cuvântul Său şi din mărturii, şi ambele au fost trecute cu vederea şi desconsiderate. Rezultatul este evident în lipsa de puritate, devoţiune şi credinţă serioasă între noi. Fiecare să se întrebe în inima lui: ‘Cum am decăzut în această stare de slăbiciune spirituală şi disensiune? Nu am adus noi asupra noastră neplăcerea lui Dumnezeu, pentru că acţiunile noastre nu corespund cu credinţa noastră?’ ”—Mărturii, vol. 5, p. 217 (cap. 24, Un apel).

„Aveţi grijă cum neglijaţi rugăciunea în taină şi studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea sunt armele voastre împotriva celui care luptă să împiedice progresul vostru înspre cer. Prima neglijare a rugăciunii şi a studiului Biblic fac a doua să fie mai uşoară.”—Solii pentru tineret, p. 96 (cap. 24, Înainte şi în sus).

c. De ce este absolut important să oferi ascultare din toată inima, 100%, faţă de voia lui Dumnezeu, aşa cum e aceasta revelată în mod clar în forma scrisă de către Inspiraţie? Iacov 1:21-25.

 Iacov 1:21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23 Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 24 şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

„Satan îi conduce pe mulţi să creadă că Dumnezeu va trece cu vederea necredincioşia lor în chestiunile minore ale vieţii; însă Domnul arată în modul Său de procedare… că El nu va aproba în niciun caz, nici nu va tolera răul. Toţi cei care încearcă să scuze sau să tăinuiască păcatele lor, şi le permit să rămână în cărţile din ceruri, nemărturisite şi neiertate, vor fi biruiţi de Satan.”—Marea luptă, p. 620 (cap. 39, Timpul de strâmtorare). „Dumnezeu lucrează cu putere pentru un popor credincios, care ascultă de cuvântul Său, fără să pună întrebări şi fără îndoieli.”—Mărturii, vol. 4, p. 164 (cap. 16, Cucerirea Ierihonului). 

 

Joi 24 august

5. SUPUNÂNDU-NE CURĂŢIRII

a. Explicaţi procesul de sfinţire. 1 Ioan 3:1-3; Evrei 5:12-14; 6:1.

 1Ioan 3:1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat.

Evrei 5:12 În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. 13 Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. 14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

Evrei 6:1 De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu.

„Ascultarea poate fi făcută desăvârşită doar prin tămâia neprihănirii lui Hristos, care umple cu parfum divin fiecare act de ascultare. Partea creştinului este de a persevera în biruirea fiecărei greşeli… Zi după zi, Dumnezeu lucrează pentru sfinţirea omului, şi omul trebuie să coopereze cu El, depunând eforturi perseverente pentru cultivarea obiceiurilor corecte… Salvatorul nostru este întotdeauna gata să asculte şi să răspundă la rugăciunea inimii zdrobite, şi harul şi pacea sunt înmulţite pentru cei credincioşi ai Săi. El le oferă bucuros binecuvântările de care au ei nevoie în lupta lor împotriva relelor care îi asaltează.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 532 (cap. 52, Statornic până la sfârşit).

b. De ce este absolut necesar să nu ne împotrivim cu încăpăţânare acestui proces? Efeseni 4:30.

 Efeseni 4:30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

„Prima împotrivire faţă de apelurile Duhului pregăteşte a doua împotrivire. Astfel inima este împietrită şi conştiinţa este înfierată. Pe de altă parte, fiecare ocazie când se opune rezistenţă ispitei face ca următoarea împotrivire să fie mai uşoară. Fiecare tăgăduire de sine face ca tăgăduirea de sine să fie mai uşoară. Fiecare victorie câştigată pregăteşte calea pentru o nouă victorie. Fiecare împotrivire contra ispitei, fiecare tăgăduire de sine şi fiecare triumf asupra păcatului sunt o sămânţă semănată spre viaţa veşnică.”—Solii pentru tineret, p. 96, 97 (cap. 24, Înainte şi în sus).

 

Vineri 25 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce idee falsă îi conduce pe mulţi aşa-zişi creştini la încumetare?

2. Cum pot să discern dacă nivelul meu de căinţă a fost prea superficial?

3. Cum pot fi eu sigur că Dumnezeu într-adevăr este dispus să mă ajute să îmi biruiesc defectele?

4. Cât de mult timp petrec eu cu Mărturiile, în comparaţie cu alte cărţi?

5. Explicaţi metoda prin care Dumnezeu ne motivează să semănăm seminţe pentru viaţa veşnică.