Lecţia 9. Mântuitorul lui Avraam

„Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8:56).

„Prin prefigurări şi promisiuni, Dumnezeu ‘i-a predicat evanghelia lui Avraam’ (Galateni 3:8 engl. KJV). Şi credinţa patriarhului era fixată asupra Răscumpărătorului care urma să vină.”—Patriarhi şi profeţi, p. 154 engl. (cap. 13, Încercarea credinţei).

Studiu recomandat: Hristos, Lumina lumii, p. 752-760, 785-787 engl. (cap. 78: Calvarul şi cap. 81: A înviat Domnul).

 

Duminică 26 februarie

1. UN PREÎNCHIPUITOR AL LUI HRISTOS

a. Pe cine preînchipuia Isaac? Geneza 22:7-9; Evrei 11:17-19.

Geneza 22: 7 Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: Tată! Ce este, fiule? i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 8 Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Şi au mers amândoi împreună înainte. 9 Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

Evrei 11: 17 Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18 El căruia i se spusese: În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele! 19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

„Isaac Îl preînchipuia pe Fiul lui Dumnezeu, care a fost dat ca jertfă pentru păcatele lumii. Dumnezeu dorea să impresioneze mintea lui Avraam cu evanghelia mântuirii omului. Pentru a face aceasta, şi pentru a face adevărul o realitate pentru el, precum şi pentru a-i testa credinţa, El i-a cerut să îl înjunghie pe iubitul său Isaac. Toată durerea şi agonia pe care Avraam a îndurat-o prin acea încercare întunecată şi îngrozitoare erau cu scopul de a imprima în mod profund în înţelegerea lui planul de răscumpărare a omului căzut. El a fost făcut să înţeleagă în propria sa experienţă cât de inexprimabilă era tăgăduirea de sine a infinitului Dumnezeu prin darea propriului Său Fiu să moară pentru salvarea omului din ruina totală.”—Mărturii, vol. 3, p. 369 engl. (cap. 32: Un apel către cei tineri).

b. Cum i-a revelat Dumnezeu lui Avraam ziua lui Hristos? Geneza 22:13; Ioan 1:29: Isaia 53:7.

Geneza 22: 13 Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

Ioan 1: 29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

Isaia 53: 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

„Lui Avraam… i-a fost arătat că dându-L pe singurul Său Fiu pentru a-i salva pe păcătoşi din ruina veşnică, Dumnezeu făcea un sacrificiu mai mare şi mai minunat decât ar fi putut vreodată omul să facă.”—Hristos, Lumina lumii, p. 469 engl. (cap. 51: Lumina lumii). 

 

Luni 27 februarie

2. SACRIFICIUL SUPREM

a. Descrieţi cum a încercat Dumnezeu să îi reveleze lui Avraam profunzimile marelui sacrificiu pe care Îl făcea El, dându-L pe singurul Său Fiu. Geneza 22:11, 12, 16; 1 Ioan 4:9, 10.

Geneza 22: 11 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: Avraame! Avraame! Iată-mă! a răspuns el. 12 Îngerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. 16 şi a zis: Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

1Ioan 4: 9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. 10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre

„Tatăl nostru ceresc L-a predat pe iubitul Său Fiu agoniilor răstignirii. Legiuni de îngeri erau martore la umilirea şi chinul sufletesc al Fiului lui Dumnezeu, însă nu li s-a permis să intervină, ca în cazul lui Isaac. Nicio voce nu s-a auzit, care să împiedice jertfa. Iubitul Fiu al lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii, a fost insultat, luat în derâdere şi torturat, până când Şi-a plecat capul în moarte. Ce dovadă mai puternică poate să ne dea Cel Infinit despre dragostea şi mila Sa divină?”— That I May Know Him, p. 20.

„Agonia pe care a suferit-o [Avraam] în timpul zilelor întunecate ale acelei încercări îngrozitoare a fost îngăduită pentru ca el să poată înţelege, din propria sa experienţă, ceva din măreţia sacrificiului fă- cut de Dumnezeul infinit pentru răscumpărarea omului.”—Patriarhi şi profeţi, p. 154 engl. (cap. 13: Încercarea credinţei).

b. Explicaţi cum a ştiut Isus, la fel cum a ştiut şi Isaac, faptul că Tatăl Său era Cel care Îl oferea ca jertfă pentru întreaga lume. Geneza 22:10; Matei 26:38, 39; Filipeni 2:8.

Geneza 22: 10 Apoi Avraam a întins mâna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

Matei 26: 38 Isus le-a zis atunci: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine. 39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.

Filipeni 2: 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

„Isus şi-a părăsit căminul din cer şi a venit în această lume întunecată pentru a ajunge în chiar adâncimile mizeriei umane, pentru a-i salva pe cei care sunt gata să piară.”—The Bible Echo, 1 ianuarie 1893.

c. Care a fost cea mai mare durere pe care a suferit-o Isus în timpul sacrificiului Său suprem? Psalmii 69:18-21; Isaia 53:4, 10, 12.

Psalmii 69: 18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei! 19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta. 20 Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc nici unul. 21 Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

Isaia 53: 4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. 10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

„Agonia separării de favoarea Tatălui Său a fost cea care a făcut suferinţele lui Hristos atât de acute… Chinul său teribil, cauzat de gândul că în acest ceas de nevoie Dumnezeu Îl părăsise, ilustrează agonia pe care o va simţi păcătosul atunci când, prea târziu, realizează că Duhul lui Dumnezeu este retras de la el.”—Minte, caracter şi personalitate, vol. 2, p. 464, 465 engl. (cap. 49: Întristarea).

 

Marţi 28 februarie

3. PĂRĂSIT DIN CAUZA PĂCATULUI

a. De ce Hristos a fost părăsit şi Isaac nu? Geneza 22:12; Matei 27:42, 43, 46; Ioan 3:17; 12:27; 2 Corinteni 5:21.

Geneza 22: 12 Îngerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

Matei 27: 42 Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Ioan 3: 17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Ioan 12: 27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

2Corinteni 5: 21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

„Îngerii cerului simpatizau cu iubitul lor Comandant. Ei s-ar fi desprins cu bucurie din rândurile lor şi ar fi mers să Îl ajute. Însă acesta nu era planul lui Dumnezeu.”—The Upward Look, p. 223.

„În mod voluntar, Înlocuitorul nostru divin şi-a expus sufletul sabiei justiţiei, pentru ca noi să nu pierim, ci să avem viaţa veşnică.”— Solii alese, vol. 1, p. 322 engl. (cap. 48: Standardul divin).

b. Ce este semnificativ cu privire la faptul că slujitorii lui Avraam au rămas în urmă, şi doar tatăl şi fiul au mers împreună la altar? Geneza 22:3-5, 8; Ioan 16:32.

Geneza 22: 3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe. 5 Şi Avraam a zis slugilor sale: Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi. 8 Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Şi au mers amândoi împreună înainte.

Ioan 16: 32 Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

„Cu uimire, îngerii au fost martori la agonia disperată a Salvatorului. Oştile cerului îşi acopereau feţele din faţa priveliştii îngrozitoare. Natura neînsufleţită îşi exprima simpatia cu Autorul ei insultat şi muribund. Soarele refuza să privească la scena oribilă. Razele sale ample, strălucitoare iluminau pământul în miezul zilei, când deodată părea că a fost şters. Întunericul complet, ca un giulgiu al morţii, a învăluit crucea… În acel întuneric gros era ascunsă prezenţa lui Dumnezeu… Tatăl era cu Fiul Său. Totuşi, prezenţa Sa nu era revelată. Dacă slava Sa ar fi răzbătut din nor, fiecare fiinţă umană care ar fi privit-o ar fi fost distrusă. Şi în acea oră îngrozitoare, Hristos nu urma să fie mângâiat de prezenţa Tatălui.”—Hristos, Lumina lumii, p. 753, 754 engl. (cap. 78: Calvarul).

c. De unde ştim că Isus a fost părăsit, dar nu pierdut? Isaia 54:7, 8; Fapte 2:22-24, 27; 1 Corinteni 15:55-57.

Isaia 54: 7 Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. 8 Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.

Fapte 2: 22 Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; 23 pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. 24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. 27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

1Corinteni 15: 55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? 56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.

„Isus a fost pus în mormânt. El a mers în întunericul mormântului şi a gustat moartea pentru fiecare om. Însă El nu a rămas mult timp sub puterea vrăjmaşului. Un înger puternic a venit din cer şi a dat la o parte piatra de pe mormânt… Hristos a ieşit din mormânt un biruitor triumfător şi a condus afară din mormintele lor o mulţime de captivi.”—The Signs of the Times, 25 noiembrie 1889.

 

Miercuri 1 martie

4. UN MÂNTUITOR ÎNVIAT

a. Descrieţi cum a crezut Avraam în puterea învierii. Geneza 22:5; Evrei 11:19.

Geneza 22: 5 Şi Avraam a zis slugilor sale: Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.

Evrei 11: 19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

„Acest fiu [Isaac] fusese dat în mod neaşteptat; şi nu avea oare, Cel care dăduse acest dar preţios, un drept de a retrage ceea ce era al Său? Atunci credinţa a repetat promisiunea ‘În Isaac se va numi sămânţa ta’—o sămânţa la fel de numeroasă ca grăunţele de nisip de pe ţărm (Geneza 21:12). Isaac era copilul unui miracol, şi nu era în stare puterea care i-a dat viaţa să i-o dea din nou? Privind dincolo de cele ce se vedeau, Avraam s-a prins de cuvântul divin, ‘socotind că Dumnezeu era în stare să îl învie, chiar din morţi’ (Evrei 11:19).”—Patriahi şi profeţi, p. 151 engl. (cap. 13: Încercarea credinţei).

b. Explicaţi ce înseamnă pentru omenire moartea şi învierea lui Hristos. Evrei 2:14, 15; 2 Timotei 1:10; Romani 6:5.

Evrei 2: 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15 şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

2Timotei 1: 10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Romani 6: 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

„Satan nu poate să ţină pe cineva în strânsoarea sa atunci când Fiul lui Dumnezeu îi porunceşte să trăiască. El nu poate ţine în moarte spirituală un suflet care în credinţă primeşte cuvântul plin de putere al lui Hristos. Dumnezeu le spune tuturor celor care sunt morţi în păcat ‘Trezeşte-te, tu care dormi, şi scoală-te din morţi’ (Efeseni 5:14). Acel cuvânt este viaţă veşnică.”—Hristos, Lumina lumii, p. 320 engl. (cap. 32: Sutaşul).

c. Cât de importantă este pentru credincios victoria lui Hristos asupra morţii? 1 Corinteni 15:12-19; 1 Petru 1:3; Ioan 11:25, 26.

1Corinteni 15: 12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor? 13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. 14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră. 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. 17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, 18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

1Petru 1: 3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vieю

Ioan 11: 25 Isus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26 Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

„Captivii scoşi din mormintele lor la timpul învierii lui Isus au fost trofeele Sale ca Prinţ victorios. Astfel a atestat El victoria Sa asupra morţii şi a mormântului; astfel a oferit el o garanţie şi o arvună a învierii tuturor drepţilor morţi.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament, vol. 5, p. 1109 engl. (cap. referitor la Matei 27).

„El singur... care este capabil… să îi învie pe sfinţii Săi din mormânt şi să îi îmbrace cu nemurire, dându-le victorie veşnică asupra morţii şi a mormântului, este acum în stare să ţină sufletele tuturor celor care le-au încredinţat Lui până în acea zi şi să îi elibereze din toate nedumeririle lor.”—Manuscript Releases, vol. 21, p. 273. 

 

Joi 2 martie

5. BUCURIA SALVĂRII

a. Cum s-a simţit Avraam când Dumnezeu I l-a revelat pe Hristos ca Salvator din păcat şi moarte? Ioan 8:56; De ce ar trebui să fie creştinii cei mai bucuroşi oameni din lume? Filipeni 4:4; Fapte 2:25-27; 1 Tesaloniceni 5:16.

Ioan 8: 56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.

Filipeni 4: 4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!

Fapte 2: 25 Căci David zice despre El: Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. 26 De aceea, mi se bucură inima, şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: 27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

1Tesaloniceni 5: 16 Bucuraţi-vă întotdeauna.

„Când se afla în cele mai descurajatoare circumstanţe, care ar fi avut o influenţă deprimantă asupra creştinilor cu inima împărţită, [Pavel] avea o inimă fermă, plină de curaj şi speranţă şi bucurie, exclamând: ‘Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul, şi iarăşi zic, Bucuraţi-vă’ (Filipeni 4:4). Aceeaşi speranţă şi voioşie se văd atunci când el se află pe puntea corăbiei, furtuna loveşte în jurul lui, corabia se sfarmă în bucăţi. El dă porunci comandantului corăbiei şi păstrează vieţile tuturor celor de la bord. Deşi un prizonier, el este cu adevărat stăpânul coră- biei, cel mai liber şi mai fericit om de la bord.”—My Life Today, p. 334.

b. De ce cântecul şi lauda Domnului sunt o parte esenţială a credinţei noastre? Psalmii 98:1-6; 95:1-8; Apocalipsa 15:2-4.

Psalmii 98: 1 Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor. 2 Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor. 3 Şi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru. 4 Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului! Chiuiţi, strigaţi, şi cântaţi laude! 5 Cântaţi Domnului cu harfa, cu harfa şi cu cântece din gură! 6 Cu trâmbiţe şi sunete din corn, strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!

Psalmii 95: 1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.2 Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! 3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. 4 El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. 5 A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmi uscatul: 6 veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! 7 Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma, pe care o povăţuieşte mâna Lui O! de aţi asculta azi glasul Lui! 8 Nu vă împietriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

Apocalipsa 15: 2 Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei. 3 Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! 4 Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!

„Pe când poporul [Israel] călătorea prin pustie, multe lecţii preţioase erau fixate în minţile lor prin intermediul cântării… Astfel gândurile lor erau înălţate de la încercări şi dificultăţi pe cale, spiritul neliniştit, turbulent, era alinat şi calmat, principiile adevărului erau implantate în memorie, şi credinţa era întărită.”—Educaţia, p. 39 engl. (cap. Educaţia poporului Israel).

„Dacă am fi mai mult angajaţi în a-L lăuda pe Dumnezeu acum, speranţa, curajul şi credinţa ar creşte constant.”—Profeţi şi regi, p. 202 engl. (cap. 15: Iosafat).

 

Vineri 3 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce moduri Îl preînchipuie Isaac pe Hristos?

2. Cum revelează experienţa lui Avraam profunzimile sacrificiului lui Dumnezeu?

3. Explicaţi de ce a trebuit să experimenteze Hristos sentimentul că este părăsit.

4. Ce înseamnă pentru creştin învierea?

5. Care este cel mai bun remediu pentru depresie?