Biserica si misiunea ei

Lecţia 9. Moartea ispăşitoare a lui Hristos (I)

„Mai mult, fraţilor, vă fac cunoscut Evanghelia pe care v-am predicat-o, ... prin care şi sunteţi salvaţi, ... cum Hristos a murit pentru păcatele noastre conform Scripturilor” (1 Corinteni 15:1-3).

„Atârnând pe cruce, Hristos era Evanghelia. Acum avem o solie: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii’ (Ioan 1:29) ... Aceasta este solia noastră, argumentul nostru, doctrina noastră, speranţa noastră pentru cel nepocăit, încurajarea noastră pentru cel îndurerat, speranţa noastră pentru fiecare credincios.”— Comentarii Biblice [E.G.White] ale Noului Testament, vol. 6, pg. 1113 (engl.) (rom. cap. referitor la Galateni 6).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 741-764 (engl.) (rom. cap. 78, „Calvarul” şi cap. 79, „S-a sfârşit”).

 

Duminică 22 mai
1. S-A GĂSIT O RĂSCUMPĂRARE

a. Ce măsuri a luat Dumnezeu în experienţa jertfirii lui Isaac, şi ce semnificaţie are aceasta în experienţa umană? Geneza 22:7-13; Iov 33:24.

Gen 22:7 Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: Tată! Ce este, fiule? i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 8 Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Şi au mers amândoi împreună înainte. 9 Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi Avraam a întins mâna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. 11 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: Avraame! Avraame! Iată-mă! a răspuns el. 12 Îngerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. 13 Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

Iov 33:24 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!

„Berbecul oferit în locul lui Isaac Îl reprezenta pe Fiul lui Dumnezeu, care urma să fie jertfit în locul nostru. Când omul a fost condamnat la moarte pentru încălcarea egii lui Dumnezeu, Tatăl, privind la Fiul Său, i-a spus păcătosu -lui: ‚Trăieşte, am găsit o răscumpărare.’ ”— Patriarhi şi profeţi, pg. 154 (engl.) (rom. cap. 13, „Testul credinţei”).

b. Când s-a luat măsura pentru salvarea rasei umane? Matei 25:34; Apocalipsa 13:8 (ultima parte) (engl. KJV, rom. BTF spune: „ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii”).

Matei 25:34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

Apoc 13:8 ... toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.

„În clipa în care omul... a făcut tocmai lucrurile pe care Dumnezeu a spus să nu le facă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a stat între cei vii şi cei morţi, spunând, ‚Lasă pedeapsa să cadă asupra Mea. Voi sta în locul omului. El va avea o altă şansă.’ ”—Comentarii Biblice [E.G.White] ale Vechiului Testament, vol. 1, pg. 1085 (engl.) (rom. cap. referitor la Geneza 3).

 

Luni 23 mai
2. SPERANŢA CENTRATĂ ÎNTR-UN MÂNTUITOR CE VA VENI

a. De la ce înălţime a venit Isus pentru a muri pentru păcatele omenirii? 1 Timotei 6:14, 16; Filipeni 2:6.

1Tim 6:14 să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, 16 singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.

Filipeni 2:6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu.

„[Isus] Se oferise să Îşi dea viaţa ca răscumpărare, să ia sentinţa de moarte asupra Sa, pentru ca prin El fiin ţele umane să poată găsi iertare; pentru ca prin meritele sângelui Său, şi ascultare de legea lui Dumnezeu, să poată avea favoarea lui Dumnezeu şi să fie aduse în frumoasa grădină, şi să mănânce din rodul pomului de viaţă...
El urma să părăsească toată gloria Sa din cer, să vină pe pământ ca om, să Se umilească ca un om... El urma să moară de moartea cea mai îngrozitoare, atârnat între cer şi pământ ca un păcătos vinovat.”— Experienţe şi viziuni, pg. 149, 150 (engl.) (rom. cap. „Planul de mântuire”).

b. Ce promisiune a fost dată lui Adam după ce păcătuise, şi ce sem-nificaţie avea acest angajament? Geneza 3:15.

 Gen 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

„[Geneza 3:15 citat.] Această propoziţie, rostită în auzul primilor noştri pă -rinţi, a fost pentru ei o promisiune... Îngerii cereşti au descris mai deplin în faţa primilor noştri părinţi planul care fusese făcut pentru mântuirea lor.... Fiul lui Dumnezeu se oferise să ispă-şească, cu propria Sa viaţă, fărădelegea lor. Urma să le fie oferită o perioadă de probă, şi prin căinţă şi credinţă în Hristos ei puteau deveni din nou copii ai lui Dumnezeu.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 65, 66 (engl.)(rom. cap. 4, „Planul de mântuire”).

c. După ce păcatul a intrat în lume, ce sistem a fost introdus pentru Adam şi descendenţii săi, şi care era scopul acestuia? Geneza 4:3-5; Evrei 9:13, 14, 28.

Gen 4:3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. 4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; 5 dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa.

Evrei 9:13 Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! 28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

„Omului căzut i-a fost revelat planul jertfei infinite prin care era oferită mântuirea. Nimic în afară de moartea iubitului Fiu al lui Dumnezeu nu putea ispăşi păcatul omului, şi Adam s-a mirat de bunătatea lui Dumnezeu în faptul că oferea o astfel de răscumpărare pentru păcătos... Prin instituirea sistemului de jertfe şi daruri, moartea lui Hristos urma să fie mereu menţinută în faţa omului vinovat, pentru ca el să poată înţelege mai bine natura păcatului, rezultatele fărădelegii, şi meritul darului divin.”— The Signs of the Times, 20 februarie 1893.

 

Marţi 24 mai
3. SALVATORUL ÎNTREGII OMENIRI

a. Când a venit vremea potrivită, ce a decis Tatăl să facă pentru a elibera omenirea din sclavia păcatului? Galateni 4:4, 5. Pentru salvarea cui a venit Hristos în lume? 1 Timotei 4:10; 1 Ioan 4:14.

Gal 4:4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5 ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

1Tim 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.

1Ioan 4:14 Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.

„[Hristos] a suferit moartea pentru fiecare om, şi din acest motiv el are un interes gingaş şi profund pentru fiecare.”— Mărturii, vol. 9, pg. 222 (engl.)(rom. secţiunea 6, subcap. „Între oamenii de culoare”).

„Samaritenii credeau că Mesia urma să vină ca Răscumpărătorul, nu doar al iudeilor, ci al lumii. Duhul Sfânt Îl prezisese prin Moise ca pe un profet trimis de Dumnezeu. Prin Iacov se declarase că la El se vor strânge toţi oamenii; prin Avraam, că în El vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului. Pe aceste pasaje biblice îşi bazau samaritenii credinţa în Mesia... Isus începuse să sfarme zidul de despărţire dintre iudei şi neamuri, şi să predice lumii mântuirea.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 193 (engl.) (rom. cap. 19, „La fântâna lui Iacov”).

b. Pentru a fi Mântuitorul lumii, în ce formă a venit Hristos jos pe pământ? Filipeni 2:7, 8.

 Filipeni 2:7 Ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

c. Când Hristos a murit pentru toată omenirea, care cuvinte ale lui Isus ne indică faptul că natura Sa umană a fost cea care a murit, nu divinitatea Sa? Ioan 10:17, 18.

 Ioan 10:17 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. 18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.

„Cel care a spus, ‚Eu îmi dau viaţa, ca să o iau din nou’ (Ioan 10:17), a ieşit din mormânt la viaţa care era în Sine Însuşi. Natura umană a murit; divinitatea nu a murit. În natura Sa divină, Hristos a posedat puterea de a sfărâma legă-turile morţii. El declară că are viaţa în Sine Însuşi pentru a învia pe cine vrea El.”— Solii alese, vol. 1, pg. 301 (engl.) (rom. cap. 44, „Mântuitorul înviat”).

„ ‚Eu sunt învierea şi viaţa’ (Ioan 11:2). Acest limbaj poate fi folosit doar de Dumnezeire. Toate fiinţele create trăiesc prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. Ele sunt primitoare dependente ale vieţii Fiului lui Dumnezeu... Ele sunt umplute cu viaţă de la Sursa a toată viaţa. Doar Cel care are nemurirea, care locuieşte în lumină şi viaţă, putea să spună: ‚Am puterea să îmi dau viaţa şi am puterea să o iau iarăşi.’ ”— Comentarii Biblice [E.G.White] ale Noului Testament, vol. 5, pg. 1113 (engl.) (rom. cap. referitor la Marcu 16).

 

Miercuri 25 mai
4. MOARTEA A DOUA ABOLITĂ PENTRU CEI CREDINCIOŞI

a. Când pedeapsa morţii veşnice va fi dată celor care L-au respins pe Hristos ca Mântuitor al lor, cum este numită aceasta, şi de ce? Apocalipsa 20:14; 21:8.

Apoc 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

Apoc 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

„‚Plata păcatului este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Hristos Domnul nostru’ (Romani 6:23). În timp ce viaţa este moştenirea celor drepţi, moartea este partea celor răi. Moise a declarat lui Israel: ‚Ţi-am pus înainte viaţa şi binele, moartea şi răul’ (Deuteronom 30:15). Moartea la care se face referire în aceste versete este ... ‚moartea a doua’, care este pusă în antiteză cu viaţa veşnică.”—Marea luptă, pg. 544 (engl.) (rom. cap. 33, „Prima mare amăgire”).

b. Cum a experimentat Hristos sentimentul de disperare al celor care suferă moartea a doua? Matei 27:46; Evrei 2:9.

Matei 27:46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Evrei 2:9 Dar pe Acela, care a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii, adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

„Hristos a simţit în mare parte ceea ce vor simţi cei răi când cupele mâniei lui Dumnezeu se vor revărsa peste ei. O disperare neagră, ca paloarea morţii, se va strânge împrejurul sufletelor lor vinovate, şi atunci ei vor realiza în cea mai mare măsură păcătoşenia păcatului... Dacă ei refuză beneficiul ceresc, ... alegerea este a lor, şi în final ei primesc plata lor, care este mânia lui Dumnezeu şi moartea veşnică. Ei vor fi separaţi pentru totdeauna de prezenţa lui Isus, al cărui sacrificiu ei l-au dispreţuit.”— Mărturii, vol. 2, pg. 210 (engl.)(rom. cap. 61, „Cuvânt către predicatori”).

c. Prin moarte, ce a nimicit Hristos pentru noi, şi ce a făcut El posi -bil? 2 Timotei 1:10; Ioan 5:24; Apocalipsa 2:11.

2Tim 1:10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Ioan 5:24 Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

Apoc 2:11 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.

„Nemurirea, promisă omului cu condiţia ascultării, fusese pierdută prin încălcarea legii... Nu putea exista speranţă pentru rasa căzută, dacă Dumnezeu nu ar fi pus nemurirea la dispoziţia lor prin jertfa Fiului Său... Fiecare om poate intra în posesia binecuvântării fără preţ, dacă se conformează condiţiilor. Toţi cei care ‚’prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea’, vor primi ‚viaţa veşnică’ (Romani 2:7).”— Marea luptă, pg. 533 (engl.) (rom. cap. 33, „Prima mare amăgire”).

 

Joi 26 mai
5. UN SCHIMB MINUNAT

a. De ce a suferit Hristos pedeapsa deplină pentru păcat, în timp ce El nu era deloc vinovat, de nici un păcat? 2 Corinteni 5:21; Tit 2:14.

2Cor 5:21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Tit 2:14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

„Isus a luat asupra Sa natura umană, şi ce onoare a acordat El rasei umane făcând astfel! El a suferit ca un om, El a fost ispitit cum sunt ispitiţi oamenii, totuşi fără păcat. El a fost făcut păcat pentru noi, deşi El nu a cunoscut nici un păcat, pentru ca noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu în El.”—The Review and Herald, 18 noiembrie 1890.

b. Ce ne oferă Hristos în schimbul păcatelor noastre? Romani 5:17.

 Rom 5:17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)

„Hristos a fost tratat a şa cum meritam noi, pentru ca noi să fim trataţi a şa cum merită El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care nu S-a făcut părtaş, ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Sa, la care noi nu am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, pentru ca noi să putem primi viaţa care era a Lui.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 25 (engl.) (rom. cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

„Noi nu suntem demni de iubirea lui Dumnezeu, însă Hristos, Garantul nostru, este demn, şi El este cu totul capabil să îi salveze pe toţi cei care vor veni la El. Oricare ar fi fost experienţa voastră din trecut, oricât de descurajatoare sunt circumstanţele prezente, dacă vii la Isus exact aşa cum eşti, slab, neajuto-rat, şi disperat, milosul nostru Salvator îţi va ieşi în întâmpinare de departe, şi Îşi va pune în jurul tău braţele iubirii Sale şi haina neprihănirii Sale... El pledea -ză înaintea lui Dumnezeu în favoarea noastră, spunând: Am luat locul păcă-tosului. Nu privi la acest copil rătăcit, ci priveşte la Mine. Dacă Satan pledea -ză tare împotriva sufletelor voastre, acuzându-vă de păcat, şi pretinzându-vă drept pradă a sa, sângele lui Hristos pledează cu şi mai mare putere.”—Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 8 (engl.) (rom. cap. 2, „Fericirile”).

 

Vineri 27 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care a fost scopul lui Dumnezeu când a dat omenirii o a doua perioadă de probă?
2. Când Adam a murit la vârsta de 930 de ani, a plătit el pedeapsa fărădelegii lui, menţionate în Geneza 2:17?
3. Pentru cine Şi-a dat Isus viaţa pe cruce?
4. Care este dovada că Isus nu a abrogat prima moarte?
5. Dacă dăm la schimb păcatele noastre pentru neprihănirea lui Hristos, ce trebuie să Îi dăm de asemenea, şi ce trebuie să acceptăm de la El?