Lecția 1. Ce este rugăciunea?

„Ascultă glasul strigătului meu, Împăratul meu și Dumnezeul meu: căci către Tine mă voi ruga” (Psalmii 5:1, 2).

„Rugăciunea este deschiderea inimii către Dumnezeu ca și către un prieten.”—Calea către Hristos, p. 93 (engl.) (rom. cap. 11, Privilegiul rugăciunii).

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, p. 93-104 (engl.) (rom. cap. Privilegiul rugăciunii).


Duminică 1 iulie
1. VORBIND CU DUMNEZEU

a. Cum vorbeau primii noștri părinți cu Dumnezeu, și cum a întrerupt păcatul această comunicare? Geneza 1:27-30; 3:8-10; 1 Timotei 2:5.

Geneza 1:27-30: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi
pământul și supuneţi-l; și stăpâniţi peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vieţuitoare care se mișcă pe pământ.” Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă și care este pe faţa întregului pă-
mânt și orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului și tuturor vietăţilor care se mișcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi așa a fost.”

Geneza 3:8-10: „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”

1 Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”

„După căderea lui Adam, Domnul nu a mai vorbit direct cu omul; rasa umană a fost dată în mâinile lui Hristos, și toată comunicarea se realiza prin El spre omenire.”—Principiile fundamentale ale educaţiei creștine, p. 237
(engl.) (rom. cap. 31, Hristos ca Învăţător).

 

b. Ce privilegiu a furnizat Dumnezeu așa încât noi, care suntem păcătoși, să mai putem totuși comunica liber cu El, în mod individual? Ioan 16:23 (ultima parte), 24; Matei 7:7, 8.

Ioan 16:23 u.p. „Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, și veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”

Matei 7:7, 8: „Cereţi, și vi se va da; căutaţi și veţi găsi; bateţi, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide.”

„Rugăciunea este respirația sufletului. Ea este secretul puterii spirituale. Nu poate fi substituită cu niciun alt mijloc al harului, și totuși să fie menținută sănătatea spirituală. Rugăciunea aduce inima în contact imediat cu Izvorul de viață, și întărește tendoanele și mușchii experienței religioase. Neglijați exercițiul rugăciunii, sau angajați-vă în rugăciune în mod spasmodic, din când în când, după cum pare convenabil, și veți pierde sprijinul vostru în Dumnezeu. Facultățile spirituale își pierd vitalitatea, experienței religioase îi lipsesc sănătatea și vigoarea...

Doar pe măsură ce Îl contemplăm pe Isus, ne dorim să fim ca El; doar pe măsură ce vedem neprihănirea Sa, flămânzim și însetăm pentru a o poseda; și doar pe măsură ce cerem cu rugăciune serioasă, ne va acorda Dumnezeu dorința inimii noastre.

Solii lui Dumnezeu trebuie să petreacă mult timp cu El, dacă vor să aibă succes în lucrarea lor.”—Slujitorii evangheliei, p. 254, 255 (engl.) (rom. cap. 7, subcap. Rugăciunea în taină).


Luni 2 iulie
2. COMUNICAREA ESENŢIALĂ PENTRU PRIETENIE

a. Dumnezeu vrea ca tu să fii prietenul Său. Care trei aspecte sunt fundamentul pentru această relație? Ioan 15:13-15.

Ioan 15:13-15: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.”

„Fiecare tovărășie pe care o formăm, oricât de limitată, exercită o oarecare influență asupra noastră. Măsura în care cedăm acelei influențe va fi determinată de gradul de intimitate, de constanța relațiilor și de dragostea
și venerarea pentru persoana cu care ne asociem. Astfel, prin familiarizare și asociere cu Hristos noi putem deveni ca El, singurul Exemplu fără greșeală.

Comunicarea cu Hristos—cât de inexprimabil de prețioasă! Este privilegiul nostru să ne bucurăm de o astfel de comuniune, dacă o vom căuta, dacă vom face orice sacrificiu pentru a ne-o asigura.”—Mărturii, vol. 5, p. 222, 223.

b. La cât de mulți oameni le oferă Dumnezeu această relație? Ioan 3:16. Numiți o persoană care a acceptat oferta de prietenie a lui Dumnezeu. Iacov 2:23.

Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică.”

Iacov 2:23: „Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

c. Cum încep în general prieteniile? Proverbe 18:24. În timp ce ascultarea de Dumnezeu va fi dovada prieteniei noastre cu El (Ioan 15:14), ce acțiune este necesară pentru a clădi prietenia noastră cu El? Filipeni 4:16.

Proverbe 18:24 (engl. KJV, rom. BTF): „Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și există un prieten care se lipește mai aproape decât un frate”.

Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulţumiri.”

„Tatăl nostru ceresc așteaptă să reverse asupra noastră plinătatea binecuvântării Sale. Este privilegiul nostru să bem din belșug la fântâna iubirii fără țărm. Ce uimitor este că ne rugăm atât de puțin! Dumnezeu este gata
și dispus să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, și totuși există din partea noastră multă reticență vădită de a face cunoscute lui Dumnezeu nevoile noastre. Ce pot gândi îngerii cerului despre sărmanele ființe umane neajutorate, care sunt supuse ispitei, când inima iubirii infinite a lui Dumnezeu tânjește după ei, gata să le dea mult mai mult decât pot cere sau gândi ei, și totuși ei se roagă atât de puțin și au atât de puțină credință? Îngerii din ceruri iubesc să se plece înaintea lui Dumnezeu; ei iubesc să fie aproape de El. Ei privesc comunicarea cu Dumnezeu drept cea mai mare bucurie a lor; și totuși, fiii acestui pământ, care au nevoie atât de mult de ajutorul pe care doar Dumnezeu îl poate da, par să fie mulțumiți să umble fără lumina Spiritului Său, tovărășia prezenței Sale.”—Calea către Hristos, p. 94 (engl.) (rom. cap. 11, Privilegiul rugăciunii).
 

Marți 3 iulie
3. SUPUNÂNDU-NE ÎN MOD COMPLET

a. De câte ori S-a rugat Isus în Ghetsimani pentru aceeași problemă? S-au schimbat cuvintele rugăciunii Sale? Matei 26:39, 42, 44.

Matei 26:39, 42, 44 „Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu... S-a depărtat a
doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!”... I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte.”

„De trei ori a rostit El acea rugăciune. De trei ori natura umană s-a dat înapoi din fața ultimului sacrificiu, care încorona lucrarea Lui. Însă acum istoria rasei umane trece prin fața Răscumpărătorului lumii. El vede că, dacă sunt lăsați în seama lor înșiși, călcătorii legii trebuie să piară. El vede neajutorarea omului. El vede puterea păcatului. Vaiurile și plângerile unei lumi blestemate răsar în fața Lui. El privește soarta ei iminentă, și decide. Va salva omul, oricare ar fi prețul pentru Sine. El acceptă pentru Sine botezul de sânge, pentru ca prin El milioanele care pier să câștige viața veșnică. El a părăsit curțile cerului, unde totul este puritate, fericire și slavă, pentru a salva oaia pierdută, acea lume care a căzut prin păcătuire. Şi El nu se va abate de la misiunea Sa. El va deveni ispășirea pentru o rasă care a păcătuit de bună voie. Rugăciunea Sa acum exprimă doar supunere: ‘Dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!’ ”—Hristos, Lumina lumii, p. 690, 693 (engl.) (rom. cap. 74, Ghetsimani).

b. Cum S-a supus Însuși Isus Tatălui? Matei 26:39 (ultima parte). A răspuns Tatăl rugăciunii lui Isus de a-L salva de la cruce? Versetele 45, 46; Romani 8:32 (prima parte).

Matei 26:39 u.p. „Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.”

Matei 26: 45, 46: „Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Romani 8:32 p.p. „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi.”

c. Ce putem învăța din rugăciunea de supunere înălțată de Isus? Iacov 4:6-8.

 

Iacov 4:6-8: Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la
voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoșilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”

„Este greu pentru noi să ne supunem crucificării eului; însă când lucrarea este pe de-a-ntregul supusă lui Dumnezeu, Celui care cunoaște slăbiciunile și păcătoșenia noastră, El ia cea mai bună cale pentru a face să apară rezultatele dorite. Prin conflict constant și credință simplă a umblat Enoh cu Dumnezeu. Noi toți putem face același lucru.”—The Review and Herald, 22 iunie 1886.

„Domnul își va îndeplini partea, dacă agentul uman se va supune controlului Spiritului Sfânt. Dacă ne consacrăm lui Dumnezeu trup, suflet, și spirit, El va face exact cum a spus—El va fi găsit de toți cei care Îl caută în mod serios.”—Manuscript Releases, vol. 10, p. 96, 97.


Miercuri 4 iulie
4. IMPLORARE STĂRUITOARE ÎN DIFICULTĂŢI

a. Pentru ce s-a rugat Iacov atunci când a auzit că fratele său, Esau, venea să îl întâmpine cu 400 de oameni, pe când el se întorcea la casa tatălui său, în Palestina? Geneza 32:9-11.

Geneza 32:9-11: „Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!” Eu sunt prea mic
pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna
lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii.”

b. După ce i-a trimis un dar lui Esau, ca să îi potolească mânia, cum și-a așternut Iacov din nou temerile și grijile înaintea lui Dumnezeu? Osea 12:4. Câtă persistență și determinare a demonstrat Iacov? Geneza 32:24-31.

Osea 12:4 (engl. KJV, rom. BTF): „A avut putere asupra îngerului și a învins; el a plâns și i-a făcut cerere; l-a găsit în Betel și acolo a vorbit cu noi.”

Geneza 32:24-31: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.” Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă și totuși am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.”

„Iacov și-a trecut familia dincolo de valea râului, în timp ce el a rămas singur în urmă. El decisese să petreacă noaptea în rugăciune, și dorea să fie singur cu Dumnezeu. Dumnezeu putea să înmoaie inima lui Esau. În El era singura speranță a patriarhului.”—Patriarhi și profeţi, p. 196 (engl.) (rom. cap. 18, Noaptea luptei).

c. Ca răspuns la rugăciunea lui Iacov, cum i-a schimbat Dumnezeu, atât pe Iacov cât și pe Esau? Geneza 32:31; 33:4.

Geneza 32:31: „Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.”

Geneza 33:4: „Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Şi au plâns.”

„Greșeala care condusese la păcatul lui Iacov de a obține prin fraudă dreptul de întâi născut a fost acum în mod clar pusă înaintea lui. El nu se încrezuse în promisiunile lui Dumnezeu, ci căutase prin propriile sale eforturi să aducă la îndeplinire ceea ce Dumnezeu ar fi îndeplinit la timpul și în modul Său. Ca o dovadă că fusese iertat, numele lui a fost schimbat din unul care amintea de păcatul său, în unul care comemora victoria sa. ‘Numele Tău,’ spuse îngerul, ‘nu va mai fi Iacov [uzurpator], ci Israel: pentru că asemenea unui prinț tu ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii, și ai biruit.’

Iacov primise binecuvântarea după care tânjise sufletul său... În timp ce Iacov se lupta cu Îngerul, un alt mesager ceresc a fost trimis la Esau. Într-un vis, Esau și-a văzut fratele plecat timp de douăzeci de ani în exil de la casa tatălui său; el a fost martor al mâhnirii sale la aflarea faptului că mama sa era moartă; el l-a văzut înconjurat de oștirile lui Dumnezeu. Acest vis a fost relatat de Esau soldaților săi, împreună cu mandatul de a nu-l vătăma pe Iacov, pentru că Dumnezeul tatălui său era cu el.”—Ibid., p. 197, 198.

 

Joi 5 iulie
5. ADEVĂRATA COMUNICARE SCHIMBĂ VIEŢI


a. Ce știe Dumnezeu despre noi? Matei 6:8 (ultima parte). Care este cea mai mare nevoie a noastră? Ezechiel 36:26, 27.

Matei 6:8 u.p.: „căci Tatăl vostru știe de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.”

Ezechiel 36:26, 27: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmaţi poruncile Mele, și să păziţi,și să împliniţi legile Mele.”

„Schimbarea de care avem nevoie este o schimbare a inimii, și aceasta poate fi obținută doar căutându-L pe Dumnezeu în mod individual, prin rugăciune serioasă ca harul Său să poată veni asupra noastră, și caracterele noastre să fie schimbate. Aceasta este schimbarea de care avem nevoie astăzi, și pentru obținerea acestei experiențe ar trebui să depunem energie perseverentă și să manifestăm o seriozitate sinceră.”—Solii alese, vol. 1, p.187 (engl.) (rom. cap. 23, Feriţi-vă de fixarea unui timp).

b. Ce asigurare avem că Dumnezeu are un răspuns pregătit înainte ca noi să ne rugăm? Isaia 65:24; Matei 6:8. Care este scopul lui Dumnezeu prin rugăciune? Ioan 14:13, 14.

Isaia 65:24: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”

Matei 6:8: „Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.”

Ioan 14:13, 14: „și orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.”

„Rugăciunea este deschiderea inimii înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Nu pentru că ea e necesară ca noi să Îi facem cunoscut lui Dumnezeu ceea ce suntem noi, ci pentru ca ea să ne facă în stare să Îl primim. Rugăciunea nu Îl coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne ridică pe noi la El.”—Calea către Hristos, p. 93 (engl.) (rom. cap. Privilegiul rugăciunii).

„Rugăciunea nu este menită să îndeplinească vreo schimbare în Dumnezeu; ea ne aduce pe noi în armonie cu Dumnezeu. Ea nu ține locul datoriei.”—The Youth’s Instructor, 18 august 1898.


Vineri 6 iulie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când nu menținem o comuniune regulată cu Dumnezeu prin rugăciune, ce se întâmplă cu noi?
2. De ce este esențială rugăciunea pentru dezvoltarea unei prietenii cu Dumnezeu?
3. Descrieți experiența lui Isus în grădina Ghetsimani, pe măsură ce El S-a supus voinței Tatălui Său.
4. Pentru cine se ruga Iacov când s-a luptat cu Îngerul?
5. De ce avem nevoie atât de mult să ne rugăm, când Dumnezeu știe deja totul despre noi?