Lecția 1. Semãnãtorul

„Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: `Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini!`” (Ieremia 4:3).

„Grădina inimii trebuie cultivată. Ogorul trebuie arat adânc printr-o pro­fundă pocăință și întoarcere de la păcat. Plantele otrăvitoare, satanice, trebuie smulse din rădăcină. Ogorul cândva năpădit de mărăcini poate fi curățit numai printr-o muncă susținută. La fel, tendințele rele ale inimii firești pot fi biruite decât printr-un efort stăruitor, în numele și în puterea lui Isus.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 56 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene)

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 33-61 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

 

Duminică 1 aprilie

1. ÎNVĂȚÂND PRIN PARABOLE

a. În timpul lucrării Domnului Hristos, ce fel de împrejurări exis­tente în așa numitul popor al lui Dumnezeu au făcut necesară folosirea parabolelor?

Matei 13:10-13: „Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi taine­le Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.”

„Evanghelia lui Hristos era [pentru poporul evreu] o piatră de poticnire, pentru că ei cereau un semn, în loc de a cere un Mântuitor. Ei așteptau ca Mesia să dove­dească mesianitatea Sa prin acțiuni războinice de cuceriri, să întemeieze imperiul Său pe ruinele împărățiilor pământești. Acestei așteptări Domnul Hristos i-a răs­puns prin parabola semănătorului. Nu prin forța armelor, nu prin intervenții violen­te avea să biruiască Împărăția lui Dumnezeu, ci prin implantarea unui principiu nou în inima oamenilor.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 35 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

 

b. La ce profeție a raportat Domnul Isus învățăturile Sale din parabole?

Isaia 6:9: El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”

Matei 13:14, 15: Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice:„Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţe­leagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

„Pentru mințile care erau deschise Duhului Sfânt, însemnătatea învă-țăturilor Mântuitorului se descoperea din ce în ce mai mult. Tainele începeau să se clarifice, iar ceea ce fusese până atunci greu de priceput, devenea evident.” – Ibid., pag. 21.

 

Luni 2 aprilie

2. PARABOLA SEMĂNĂTORULUI

a. Despre ce trata parabola semănătorului?

Matei 13:3-8: „El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.”

„Parabola semănătorului se ocupă în principal cu efectele produse de creșterea seminței în pământul în care a fost aruncată… Întrebarea de cea mai mare importanță pentru voi este: cum primiți solia Mea? Căci de primirea sau respinge­rea ei depinde destinul vostru veșnic.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 43, 44 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

b. Ce se înțelege prin sămânța semănată la marginea drumului?

Matei 13:19: „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţe­lege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămân­ţa căzută lângă drum.”

„Sămânța căzută lângă drum reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu care cade în inima unui ascultător neatent. Asemenea cărării bătătorite, călcate în picioare de oameni și animale, tot așa este și inima care devine ca un drum bătătorit, pe care să circule lumea cu plăcerile și păcatele ei. Absorbit de scopuri egoiste și practici păcătoase, sufletul ajunge „să se împietrească prin înșelăciunea păcatului” (Evrei 3:13). Facultățile spirituale sunt paralizate. Oamenii aud Cuvântul, dar nu-l înțeleg. 

Ei nu ajung să înțeleagă faptul că învățătura li se aplică lor. Ei nu sunt conștienți de nevoia sau de primejdia lor. Ei nu percep iubirea lui Hristos și trec pe lângă solia harului Său, ca pe lângă ceva care nu-i privește.” – Ibid., pag. 44

c. Cum îi consideră Dumnezeu pe cei care seamănă discordie în biserică?

Proverbele 6:16-19: Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul minci­nos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.

Cum îl ajută pe diavol, în lucrarea sa, practica aceasta?

Luca 8:11, 12: „Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dum­nezeu. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine dia­volul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.”

„Mulți dintre cei care mărturisesc că sunt creștini, îl ajută pe ispititor să smulgă sămânța adevărului din inimile altora. Mulți dintre cei care ascultă predicarea Cu­vântului lui Dumnezeu, fac din el subiect de critică, acasă… Solia, care ar trebui să fie privită ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat lor, este discutată în comentarii banale sau sarcastice. Caracterul, motivele și acțiunile slujitorului lui Dumnezeu și comportamentul fraților lor, membri ai comunității, formează adesea subiectul discuțiilor lor. Ei rostesc judecăți aspre și nu încetează cu bârfelile și clevetirile, și aceasta în auzul celor neconvertiți. Adesea, aceste lucruri sunt rostite de părinți în auzul propriilor lor copii. În felul acesta, sunt distruse respectul față de slujitorii lui Dumnezeu și reverența pentru solia lor. Și mulți sunt învățați să privească în mod ușuratic chiar Cuvântul lui Dumnezeu.” – Ibid., pag. 45, 46.

 

Marţi 3 aprilie

3. NEDISPUȘI SĂ SACRIFICE

a. Ce s-a întâmplat cu sămânța care a căzut pe pământ stâncos?

Matei 13:20, 21: „Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cu­vântul şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.”

„Mulți dintre cei care mărturisesc a fi creștini sunt niște ascultători stâncoși. Asemenea stâncii de sub stratul de pământ, egoismul inimii firești stă la baza te­renului dorințelor și aspirațiilor lor bune. Iubirea de sine nu este supusă. Ei nu au văzut grozăvia nespusă a păcatului, și nu și-au umilit inima sub povara vinovăției lui. Această categorie de oameni poate fi convinsă ușor, și par a fi cu adevărat convertiți, dar ei au numai o religie superficială.

Unii cad de la credință nu pentru că primesc imediat Cuvântul și nici pentru că se bucură de el… [Ei] nu calculează costurile. Ei nu iau în considerare ce anume cere Cuvântul lui Dumnezeu de la ei. Unii ca aceștia n-au confruntat Cuvântul primit cu toate obiceiurile vieții lor, și nu s-au supus pe deplin controlului său.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 46, 47 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

b. Cum s-a dovedit tânărul bogat a fi un ascultător dintr-un teren pietros?

Matei 19:22: „Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.”

Cum putem arăta aceeași atitudine?

Ioan 6:60: Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

„Mulți primesc Evanghelia mai mult ca o cale de a scăpa de suferință, decât ca o eliberare de păcat. Ei se bucură pentru un timp, pentru că gândesc că religia îi va scuti de dificultăți și încercări. În timp ce viața acestora se desfășoară liniștit, fără probleme, ei pot trece drept creștini de nădejde. Dar sub apriga încercare a ispitei, ei cedează și cad. Ei nu pot suporta batjocura pentru Hristos. Când Cuvântul lui Dumnezeu le arată unele păcate favorite, nutrite de ei, sau când cere din partea lor renunțare la sine sau sacrificiu, se simt lezați. Le-ar trebui un efort prea mare pentru a face o schimbare radicală în viața lor. Ei privesc la greutățile și necazurile prezente și dau uitării realitățile veșnice.” – Ibid., pag. 47, 48 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

c. Ce pretinde Dumnezeu de la noi și cum a oferit Isus un exemplu pentru noi?

Luca 9:23: „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”

Romani 12:1: Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceas­ta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Romani 5:6-8: Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

„Hristos a dat totul pentru noi, iar aceia care-L primesc pe El vor fi gata să sacrifice totul pentru Mântuitorul lor. Gândul la onoarea și slava Lui, va fi prioritar față de orice altceva.” – Ibid., pag. 49.

 

Miercuri 4 aprilie

4. ÎNĂBUȘIȚI DE SPINII SPIRITULUI LUMESC

a. Ce se înțelege prin spinii care înăbușă sămânța cea bună?

Marcu 4:18, 19: „Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel nerodi­tor.”

Luca 8:14: „Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.”

b. Ce ar trebui să ne amintim, pentru a putea împiedica grijile aces­tei vieți să înăbușe sămânța bună a adevărului?

Matei 6:25-32: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gân­dindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamă­nă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înăl­ţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamu­rile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.”

Psalmii 55:22: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va spri­jini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.”

„Credincioșii trebuie să muncească, ei trebuie să se angajeze în meserii, ocupații sau tranzacții de afaceri, și pot face aceasta fără să păcătuiască. Dar mulți devin atât de absorbiți, atât de prinși în afacerile lor, încât nu mai au timp pentru rugăciune, nu mai au timp pentru studierea Sfintelor Scripturi, nu mai au timp să-L caute pe Dumnezeu și să-I slujească. Uneori, sufletul lor simte năzuința după sfințire și după cer, dar n-au timp să se smulgă din zgomotul lumii și să as­culte cuvântul maiestos și plin de autoritate al Duhului lui Dumnezeu. Lucru­rile veșnice sunt așezate pe un plan secundar, în timp ce lucrurile firești au în­tâietate. În aceste condiții, este imposibil ca sămânța Cuvântului să aducă rod pentru că viața sufletului este oferită să hrănească mărăcinii deșertăciunii lumești.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 51, 52 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

c. Ce atitudine arată că sămânța cea bună este înăbușită de bogățiile lumești?

Deuteronom 8:17: „Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”

„Iubirea de averi are o putere fascinantă și înșelătoare. Prea adesea, aceia care au averi pământești uită că Dumnezeu este Acela care le-a dat putere să le câștige… În loc de a considera bogăția ca un talant care să fie folosit spre slava lui Dumnezeu și pentru ridicarea omenirii, ei privesc la ea ca un mijloc pentru satisfacții egoiste.” – Ibid., pag. 52 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

d. Cum putem împiedica „poftele altor lucruri” ca să înăbușe Cuvântul?

Marcu 4:19: „dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi pof­tele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.”

Matei 6:33, 34: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”

„`Și poftele altor lucruri.` Acestea nu sunt neapărat lucruri păcătoase în sine, ci ceva căruia i se acordă prioritate în locul împărăției lui Dumnezeu. Tot ceea ce ne distrage mintea de la Dumnezeu, tot ceea ce ne îndepărtează afecțiunile de la Hristos, reprezintă un vrăjmaș al sufletelor noastre.” – Ibid., pag. 53.

 

Joi 5 aprilie

5. SĂMÂNȚA SEMĂNATĂ ÎN PĂMÂNTUL BUN

a. Dacă inimile noastre sunt precum un pământ bun, cum vom primi Cuvântul lui Dumnezeu?

1 Tesaloniceni 2:13: „De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.”

Ieremia 15:16: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!”

„Numai acela care primește Cuvântul Scripturilor ca voce a lui Dumnezeu, vorbindu-i personal, numai acela este un adevărat învățăcel…

Adesea, Cuvântul lui Dumnezeu vine în conflict cu trăsăturile de caracter, moștenite sau cultivate, ale omului și cu obiceiurile vieții lui. Dar ascultătorul asemănat cu pământul cel bun, când primește Cuvântul, acceptă toate condițiile și cerințele lui. Obiceiurile și practicile lui sunt atunci aduse în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru el poruncile omului mărginit și greșit nu au nicio valoare, în fața Cuvântului Dumnezeului cel veșnic.” – Parabolele Domnului Hris­tos, pag. 59, 60 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene)

b. Cât de importantă este cultivarea personală a inimii?

Ieremia 4:3, 4: „Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ie­rusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini! Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locu­itori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!”

„În toată parabola semănătorului, Hristos înfățișează diferitele rezultate ale semănatului, ca depinzând de pământul în care a căzut sămânța. În toate cazuri­le, semănătorul și sămânța sunt aceleași. Astfel, El ne învață că, în cazul în care Cuvântul lui Dumnezeu dă greș în îndeplinirea lucrării Sale în inimile și-n viața noastră, motivul eșecului trebuie găsit în noi înșine. Dar rezultatul nu este în afara controlului nostru. Este adevărat că noi nu ne putem schimba singuri, dar puterea alegerii ne aparține și noi suntem cei care hotărâm ce vom deveni. Nu este necesar ca ascultătorii asemănați cu drumul, cu locul stâncos sau cu spinii și mărăcinii, să rămână așa. Duhul lui Dumnezeu caută tot mereu să rupă vraja nebuniei, care-i ține pe oameni absorbiți de plăcerile lumești, și să trezească în ei dorința după comoara nepieritoare.” – Ibid., pag. 56.

 

Vineri 6 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Doar cine este capabil să înțeleagă învățăturile Domnului Hristos?

2. Cum putem ajuta ascultătorul simbolizat prin sămânța de la marginea drumului?

3. Mulți acceptă rapid adevărul, dar eșuează, neluând în calcul prețul. Care este acest preț?

4. Cum se poate ca ceva bun să înăbușe semințele prețioase ale adevărului?

5. Pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ce vom observa în legătură cu unele obiceiuri și trăsături de caracter? Ce ar trebui să facem cu acestea?