Lecţia 10. Samariteanul milos

 „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” (Matei 5:7).

„În relatarea despre samariteanul milos, Hristos ilustrează natura adevă­ratei religii. El arată că aceasta nu constă din sisteme, crezuri sau ritualuri, ci din îndeplinirea faptelor de iubire, din a face cât mai mult bine altora, dintr-o bunătate adevărată.” – Hristos, Lumina lumii, pag. 497 (cap. 54, Samariteanul milos).

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 376-389 (cap. 27, Cine este aproapele meu?); Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 21-24 (cap. 2, Fericirile)


Duminică 3 iunie

1. CONDIȚII PENTRU A PRIMI VIAȚA VEȘNICĂ

a. Cum a răspuns Isus întrebării puse de un învățător al Legii pri­vind moștenirea vieții veșnice?

Luca 10:25, 26: „Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”

„Condițiile mântuirii sunt mereu aceleași. Viața, viața veșnică, este pentru toți cei care se vor supune Legii lui Dumnezeu. Ascultarea desăvârșită, manifestată în gând, cuvânt și faptă, este în aceeași măsură esențială acum, ca atunci când învățătorul Legii l-a întrebat pe Hristos: ‘Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?’” – That I May Know Him, pag. 299.

b. Ce lege a menționat învățătorul și cum i-a răspuns Isus?

Luca 10:27, 28: „El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”

„Învățătorul Legii nu era mulțumit cu poziția și cu lucrările Fariseilor. El studiase Scripturile cu dorința de a găsi adevărata lor însemnătate. El era interesat în mod vital de această problemă și, de aceea, întreba cu sinceritate: ‘Ce să fac?’ (Luca 10:25). În răspunsul său cu privire la cerințele Legii, el a trecut dincolo de toate preceptele ceremoniale și rituale. El n-a acordat nici o valoare acestora, ci a prezentat două mari principii în care sunt cuprinse întreaga Lege și profeții.” - Parabolele Domnului Hris­tos, pag. 377 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)

 

Luni 4 iunie

2. NEGLIJÂND PE APROAPELE NOSTRU

a. Ce întrebare a fost ulterior pusă de învățător, care l-a determinat pe Isus să spună o parabolă?

Luca 10:29: „Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”

Cine este aproapele nostru astăzi?

„Aproapele nostru este orice persoană care are nevoie de ajutorul nostru. Aproapele nostru este fiecare suflet care este rănit și zdrobit de vrăjmaș. Orice om, ca proprietate a lui Dumnezeu, este aproapele nostru…

Aproapele nostru nu sunt doar persoanele cu care ne asociem și prietenii noștri apropiați; nu sunt pur și simplu cei care aparțin bisericii noastre sau care gândesc la fel ca noi. Aproapele nostru este întreaga familie omenească. Noi trebuie să fa­cem bine tuturor oamenilor și în special celor din familia credinței. Noi trebuie să oferim lumii o demonstrație a ceea ce înseamnă să împlinești legea lui Dumnezeu. Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu în mod suprem și pe aproapele nostru ca pe noi înșine.” – My Life Today, pag. 232.

b. Ce atitudine au mulți astăzi, care arată că nu își iubesc aproape­le? Pe cine copiază ei?

Geneza 4:9: „Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răs­puns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

„A existat prea mult din spiritul de a întreba: ‘Sunt eu păzitorul fratelui meu?’ Îngerul a spus: ‘Da, tu ești păzitorul fratelui tău. Tu trebuie să veghezi cu grijă asupra lui, să fii interesat să-i meargă bine și să nutrești sentimente de bunătate și iubire față de el. Fiți uniți, fiți uniți.’ Dumnezeu l-a proiectat pe om să fie cu inima deschisă și cinstit, fără prefăcătorie, blând, umil, modest. Acesta este principiul cerului; Dumnezeu a rânduit să fie așa. Dar bietul și neajutoratul om a căutat ceva cu totul diferit — să urmeze propria sa cale, să-și vadă cu grijă doar de interesele lui.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 113 (cap. 15, Păzitorul fratelui tău).

c. De unde știm că aceasta nu este o atitudine după voia lui Dumnezeu?

Romani 14:7: „În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.”

„Fiecare faptă a vieții noastre îi influențează pe alții fie în bine, fie în rău. Influența noastră tinde fie în sus, fie în jos; ea este simțită, acționează și, într-o măsură mai mare sau mai mică, este reprodusă de alții.” – Ibid., vol. 2, pag. 133 (Despărțirea de lume).

„Fără să ne dăm seama, prin influența noastră, alții pot fi încurajați și întăriți sau pot fi descurajați și îndepărtați de la Hristos și adevăr.” – Calea către Hristos, pag. 120 (cap. 13, Bucuria în Domnul).


Marţi 5 iunie

3. ADEVĂRATUL APROAPE ESTE DEZVĂLUIT

a. În ce zonă a căzut pradă hoților omul din parabolă? Cine a trecut pe marginea drumului, lăsându-l pe om să zacă, pe jumătate mort?

Luca 10:30-32: „Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au je­fuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâm­plare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.”

„Mergând de la Ierusalim la Ierihon, călătorul a trebuit să treacă printr-o parte a pustiului Iudeii. Drumul trecea printr-un defileu sălbatic și stâncos, care era plin de hoți, și în care aveau loc adesea scene de violență. În acest loc a fost atacat călătorul, fiind jefuit de tot ceea ce avea de valoare și lăsat aproape mort la marginea drumului. Pe când se afla acolo, un preot a trecut prin acel loc; el a văzut pe omul acela zăcând acolo rănit și zdrobit, tăvălit în propriul său sânge; dar l-a lăsat acolo, fără să-i dea vreun ajutor. El ‘a trecut înainte pe alături’. Apoi a apărut un Levit. Curios să știe ce s-a întâmplat, el s-a oprit și a privit la suferind. El era conștient de ceea ce trebuia să facă, dar aceasta nu era o datorie plăcută. Ar fi dorit mai degrabă să nu fi venit pe acel drum, ca să nu fi văzut pe cel rănit. A căutat să se convingă de faptul că acel caz nu-l privea, așa că și el ‘a trecut înainte pe alături.’” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 379 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)

b. Cine a avut milă de omul rănit și ce a făcut pentru el?

Luca 10:33-35: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”

„Atât preotul, cât și Levitul pretindeau că sunt oameni pioși, dar samariteanul a dovedit că era în adevăr convertit. Pentru el nu era mai plăcut să facă această lucrare, de cum era pentru preot și Levit, dar în spirit și în fapte el s-a dovedit a fi în armonie cu Dumnezeu…

Preotul și Levitul au neglijat chiar lucrarea pe care Domnul le-a dat-o s-o facă, lăsând ca tocmai un samaritean, urât și disprețuit, să facă un așa bine unuia dintre concetățenii lor.” – Ibid., pag. 379, 380 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)

c. Pe cine a recunoscut învățătorul ca fiind, cu adevărat, aproapele noastru? Cum a răspuns el?

Luca 10:36, 37: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

„În această lecție, învățătorul Legii n-a mai găsit nimic ce ar fi putut el să fie criticat. Dar el n-a putut birui în totalitate antipatia sa națională, pentru a recunoaște meritul samariteanului rostindu-i numele.” – Ibid., pag. 380 (cap. 27, Cine este aproapele meu?).


Miercuri 6 iunie

4. DEPĂȘIND PREJUDECĂȚILE

a. De ce a răspuns învățătorul în felul în care a răspuns? Ce atitu­dine aveau iudeii față de samariteni?

Ioan 4:9: „Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.”

Ioan 8:48, 49: „Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?” „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.”

„Marea deosebirea dintre iudei și samariteni era o diferență în ceea ce privește credința religioasă, și anume, o întrebare cu privire la ceea ce constituie adevărata închinare. Fariseii nu ar fi spus nimic bun despre samariteni, ci aruncau asupra lor cele mai amare blesteme. Așa de puternică era antipatia dintre iudei și samariteni, încât femeii samaritene i s-a părut un lucru foarte straniu ca Hristos să îi ceară ei apă ca să bea.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 380 (cap. 27, Cine este aproa­pele meu?)

b. Care a fost exemplul lui Isus în slujirea celor ce aveau naționalități diferite?

Faptele Apostolilor 10:38: „cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu pute­re pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”

Ce putem învăța din această lecție?

Matei 23:8 (u.p.): „Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

„În timpul lucrării Sale pe pământ, Hristos a început să dărâme zidul de despărțire dintre iudei și neamuri și să predice întregii omeniri mântuirea. Deși era iudeu, El se amesteca totuși fără reținere printre samariteni, făcând inutile obiceiurile fariseice ale iudeilor cu privire la acești oameni disprețuiți. El a dormit sub acoperișurile lor, a mâncat la mesele lor și a învățat pe străzile lor.” – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 19 (cap. 2, Instruirea celor doisprezece).

„Înaintea lui Dumnezeu nu este recunoscută nici o deosebire de naționalitate, de rasă sau de castă. El este Creatorul întregii omeniri. Toți oamenii aparțin — prin creațiune — unei singure familii, și toți sunt una prin răscumpărare.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 386 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)

c. Cum au arătat mai târziu ucenicii că și-au depășit prejudecățile împotriva altor națiuni?

Faptele Apostolilor 8:25: „După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.”

Faptele Apostolilor 17:24-27: „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

„Hristos căuta să-i învețe pe ucenici adevărul că, în Împărăția lui Dumnezeu, nu există nici granițe, nici caste și nici aristocrație; că ei trebuie să meargă la toate nea­murile, ducându-le solia iubirii unui Mântuitor. Dar de abia mai târziu au înțeles ei pe deplin că Dumnezeu ‘a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi’ (Faptele Apostolilor 17:26, 27).” - Istoria Faptele Apostolilor, pag. 20 (cap. 2, Instruirea celor doisprezece).


Joi 7 iunie

5. AJUNGÂND LA CEI ÎN NEVOIE

a. Ce dorește Isus să învățăm din parabola Samariteanului milos?

Luca 10:36, 37: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.”

Romani 12:20, 21: „Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămă­di cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.”

„Noi putem pretinde a fi urmași ai Domnului Hristos, putem susține a crede tot adevărul cuprins în Cuvântul lui Dumnezeu; dar faptul acesta nu va aduce nici un bine aproapelui nostru, dacă în viața noastră zilnică nu este adusă credința. Mărturisirea noastră poate fi la fel de înaltă precum e cerul, dar ea nu ne va mântui nici pe noi și nici pe aproapele nostru, dacă nu suntem cu adevărat creștini. Un exemplu bun va face mai mult pentru binele omenirii decât toate mărturisirile noastre.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 383 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)

b. Cum ar vrea El să-i ajutăm pe cei din jurul nostru?

Matei 7:12: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.”

Matei 10:8: „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoa­teţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.”

„Noi ar trebui să anticipăm durerile, necazurile și grijile altora. Ar trebui să fim părtași la bucuriile și la necazurile atât ale celor de sus, cât și ale celor de jos, bogați și săraci. ‘Fără plată ați primit’, spunea Domnul Hristos, ‘fără plată să dați’ (Matei 10:8). De jur împrejurul nostru sunt săraci, suflete încercate, care au nevoie de cuvinte de simpatie și de fapte de ajutorare.” – Ibid., pag. 386 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)

„Niciodată n-ar trebui să trecem pe lângă un suflet suferind, fără a căuta să-l mângâiem, după cum și noi suntem mângâiați de Dumnezeu…

De credincioșia noastră în această lucrare depinde nu numai binele altora, ci și destinul nostru veșnic.” – Ibid., pag. 387, 388 (cap. 27, Cine este aproapele meu?)


Vineri 8 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cât de cuprinzătoare ar trebui să fie ascultarea noastră față de legea lui Dumnezeu?

2. Cine este aproapele nostru? Care este obligația noastră față de el sau ea?

3. Preotul și Levitul făcuseră o mărturisire înaltă a credinței lor. Ce avea Samariteanul, lucru pe care Preotul și Levitul nu au reușit să-l aibă?

4. Cum a început Isus, în zilele Lui, să dărâme zidurile prejudecății?

5. Dacă suntem cu adevărat 73