Lecţia 10. Moartea ispăşitoare a lui Hristos (II)

„Dar noi propovăduim pe Hristos Cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie, dar pen-tru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:23, 24).

„Darul lui Hristos revelează inima Tatălui. El mărturiseşte că, luând asupra Sa sarcina răscumpărării noastre, El nu va cruţa nimic, ori-cât de drag, ce e necesar pentru încheierea lucrării Sale.”— Mărturii, vol. 9, pg. 254 (engl.) (rom. secţiunea 8, subcap. „Slava evangheliei”).

Recomandare pentru studiu: Solii alese, vol. 1, pg. 389-394 (engl.)(rom. cap. 61, „Hristos, Centrul soliei”).

 

Duminică 29 mai
1. ATÂT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA

a. Descrieţi adâncimea iubirii lui Dumnezeu? Ioan 3:16; Romani 5:6-8.

Ioan 3 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Romani 5 6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

„Moartea lui Hristos dovedeşte marea iubire a lui Dumnezeu pentru om. Ea este garanţia mântuirii noastre...Prin cruce noi învăţăm că Tatăl ceresc ne iubeşte cu o dragoste infinită.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 209, 210 (engl.) (rom. cap. 20, „Înălţând crucea”).

b. Ce poruncă nouă ar trebui să ne dorim să ascultăm noi, ce ne-ar separa de cei necredincioşi? Ioan 13:34, 35.

Ioan 13 34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.

„După cum îi iubise Hristos, tot astfel trebuia să se iubească ucenicii unii pe alţii. Ei trebuia să arate în afară dragostea care locuia în inimile lor pentru bărbaţi, femei şi copii, făcând tot ce stătea în puterea lor pentru salvarea lor. Însă ei trebuiau să arate o dragoste în mod special gingaşă faţă de cei de aceeaşi credinţă...
Este cea mai mare şi mai fatală înşelăciune să presupui că cineva poate avea credinţa care duce la viaţă veşnică, fără să posede dragoste asemenea lui Hristos pentru fraţii săi.”— Comentarii biblice [E.G.White] ale Noului Testament, vol. 5, pg. 1140, 1141 (engl.) (rom. cap. referitor la Ioan 13).

 

Luni 30 mai
2. TOATĂ OMENIREA BENEFICIAZĂ DE PE URMA MORŢII LUI HRISTOS

a. Ce lecţie a predat Isus cu privire la şarpele de aramă înălţat în pustie? Ioan 3:14, 15.

Ioan 3 14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, 15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

„Când poporul lui Israel murea de înţepătura şerpilor veninoşi, Dumnezeu l-a îndrumat pe Moise să facă un şarpe de aramă... Atunci cuvântul s-a răspândit în tabără, cum că toţi cei ce urma să privească la şarpe aveau să tră-iască.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 174 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).
„Spre crucea Calvarului, pe care e un Mântuitor muribund, trebuie să privim. Interesele noastre veşnice cer ca noi să arătăm credinţă în Hristos.”— Ibid., pg. 660 (engl.) (rom. cap. 72, „În amintirea Mea”).

b. Datorită morţii lui Hristos, ce binecuvântare zilnică revarsă Dumnezeu asupra tuturor bărbaţilor şi femeilor în această viaţă de probă? Matei 5:45.

Matei 5 45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

„Morţii lui Hristos îi datorăm chiar această viaţă pământească. Pâinea pe care o mâncăm este răscumpărată cu trupul Său frânt. Apa pe care o bem este cumpărată de sângele Său vărsat. Niciodată nu mănâncă cineva, sfânt sau pă-cătos, din pâinea sa zilnică, fără ca să se hrănească cu trupul şi sângele lui Hristos. Crucea Calvarului este imprimată pe fiecare bucată. Ea se reflectă în fiecare izvor de apă.”—Ibid.

c. În timp ce credincioşii şi necredincioşii se bucură în egală măsură de tot ce ţine de viaţa lor trecătoare în virtutea morţii lui Hristos, doar cine va primi viaţa veşnică? Matei 7:21; Ioan 3:16; Ro -mani 2:7; Apocalipsa 22:14.

Matei 7 21 Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Ioan 3 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Romani 2 7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

Apoc 22 14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

„[Matei 7:21 citat.] Testul sincerităţii nu stă în cuvinte, ci în fapte. Hristos nu spune nici unui om, Ce spui tu în plus faţă de alţii? Ci, ‚Ce faci tu în plus faţă de alţii?’ (Matei 5:47). Cuvintele Sale ‚Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi’ (Ioan 13:17) sunt pline de semnificaţie. Cuvintele nu au nici o valoare, dacă nu sunt însoţite de fapte corespunzătoare.”— Parabolele Domnului, pg. 272 (engl.) (rom. cap. 22, „A zice şi a face”).

„Cuvântul lui Dumnezeu spune în mod clar că puţini vor fi salvaţi, şi că marea parte a celor, chiar, care sunt chemaţi, se vor dovedi nevrednici de viaţa veşnică. Ei nu vor avea parte în cer, ci partea lor va fi cu Satan, şi vor experi-menta moartea a doua.”—Mărturii, vol. 2, pg. 293, 294 (engl.) (rom. cap.41, „Adevărata convertire”).

 

Marţi 31 mai
3. IERTARE COMPLETĂ DISPONIBILĂ

a. Sub sistemul de jertfe, ce cerea legea pentru iertarea păcatelor? Evrei 9:22. Ce a făcut Hristos ca iertarea să fie posibilă pentru toţi? Romani 5:8, 9.

Evrei 9 22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Romani 5 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

„Mulţi şi-au exprimat uimirea pentru faptul că Dumnezeu a cerut să fie ucise atâtea victime în sistemul de sacrificii al poporului iudeu; însă acesta trebuia să ancoreze în minţile lor marele adevăr că fără vărsare de sânge nu există iertare a păcatelor. O lecţie era întrupată în fiecare sacrificiu, imprimată in fiecare ceremonie, predicată în mod solemn de preot în slujba sa sfântă, şi inspirată de Dumnezeu Însuşi—că doar prin sângele lui Hristos există iertare de păcate. Cât de puţin simţim noi ca popor forţa acestui mare adevăr! Cât de rar aducem noi prin credinţă vie, activă, acest mare adevăr în vieţile noastre, că există iertare pentru cel mai mic păcat, iertare pentru cel mai mare păcat!”—The Review and Herald, 21 septembrie 1886.

b. Cum cuprinde jertfa lui Hristos întreaga omenire, şi ce obligaţie se află asupra noastră? 2 Corinteni 5:14, 15.

2Cor 5 14 Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. 15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

„Hristos a suferit în afara porţilor Ierusalimului, întrucât Calvarul era în afara zidurilor cetăţii. Aceasta urma să arate că El a murit, nu doar pentru evrei, ci pentru întreaga omenire.”—Comentarii Biblice [E.G.White] ale Noului Testament, vol. 7, pg. 934 (engl.) (rom. cap. referitor la Evrei 13).

c. Cu ce condiţie este iertat păcătosul, şi la ce va conduce aceasta?  1 Ioan 1:9; Coloseni 3:1-3.

1Ioan 1  9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

Coloseni 3 1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

„Cât de minunat este planul de mântuire în simplitatea şi deplinătatea sa. El nu doar că pune la dispoziţie iertarea deplină pentru păcătos, ci de asemenea restaurarea călcătorului legii, făcând o cale prin care el poate fi acceptat ca un fiu al lui Dumnezeu. Prin ascultare el poate fi posesor al dragostei, al păcii şi bucuriei. Credinţa îl poate uni în slăbiciunea sa cu Hristos, sursa tăriei divine; şi prin meritele lui Hristos el poate găsi aprobarea lui Dumnezeu, pentru că Hristos a satisfăcut cerinţele legii, şi El atribuie neprihănirea Sa sufletului căit, credincios.”—The Review and Herald, 10 martie 1891.

 

Miercuri 1 iunie
4. ÎNDREPTĂŢIRE PRIN CREDINŢĂ

a. Când Hristos a semnat cu propriul Său sânge actele de emanci-pare ale rasei umane, cine a devenit posesorul legal al întregii omeniri care până aici fusese „vândută sub păcat” (Romani 7:14)? 1 Petru 1:18-20.

1Petru 1  18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. 20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi.

„Prin revărsarea întregii vistierii a cerului în această lume, dându-ne tot cerul în Hristos, Dumnezeu a cumpărat voinţa, afecţiunile, mintea, sufletul, fiecărei fiinţe umane. Fie că sunt credincioşi sau necredincioşi, toţi sunt propri-etatea Domnului.Suntem ai Săi prin creaţiune şi prin răscumpărare. Chiar corpurile noastre nu ne aparţin.... Vieţile noastre şi toate facultăţile noastre Îi aparţin Lui.”—Ha-rul uimitor al lui Dumnezeu, pg. 173 (engl.) (rom. cap. 165, „Valoarea unui suflet”).

b. Întrucât Hristos a dobândit dreptul de proprietate, ce cere El acum de la fiecare persoană individuală pentru a finaliza proce -sul de adopţie ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu? Galateni 3:26-29.

Galateni 3 26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. 27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. 29 Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

„Mulţi... nu văd lucrarea care trebuie să fie realizată în ei de Duhul Sfânt înainte ca ei să poată fi transformaţi din supuşi ai lui Satan în fii ai lui Dumnezeu... ‚Dacă un om nu se naşte din nou’—dacă nu primeşte o inimă nouă, dorinţe, sco -puri şi motive noi, care să conducă la o nouă viaţă—’el nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu’ (Ioan 3:3)... El nu trebuie să mai fie un supus docil al vrăjmaşului lui Hristos. El trebuie să devină moştenitor al lui Dumnezeu prin credinţă, un fiu al lui Dumnezeu prin adopţie.”—The Signs of the Times, 9 martie 1882.

„Când păcătosul căit, zdrobit înaintea lui Dumnezeu, discerne ispăşirea lui Hristos în favoarea sa şi acceptă ispăşirea aceasta ca singura sa speranţă în viaţa aceasta şi în cea viitoare, păcatele sale sunt iertate...Iertarea şi îndreptăţirea sunt unul şi acelaşi lucru. Prin credinţă, credinciosul trece din poziţia de rebel, copil al păcatului şi al Satanei, la poziţia de supus loial al lui Isus Hristos, nu din cauza unei bunătăţi inerente, ci pentru că Hristos îl primeşte drept copil al Său prin adopţie. Păcătosul primeşte iertarea păcatelor sale, pentru că aceste păcate sunt purtate de Înlocuitorul şi Garantul său. Domnul vorbeşte Tatălui Său ceresc, spunându-i: ‚Acesta este copilul Meu. Eu îl graţiez de condamnarea la moarte, dându-i poliţa Mea de asigurare de viaţă—viaţa veşnică—pentru că Eu am luat locul său şi am suferit pentru păcatele sale. El este chiar fiul Meu iubit.’ Astfel omul, iertat, şi îmbrăcat cu hainele frumoase ale neprihănirii lui Hristos, stă fără vină înaintea lui Dumnezeu.”— Credinţa şi faptele, pg. 103 (engl.) (rom. cap. 15, „Aceasta este îndreptăţirea pri n credinţă”).

 

Joi 2 iunie
5. LEGEA LUI DUMNEZEU JUSTIFICATĂ

a. De ce regele Darius a fost incapabil să împiedice aruncarea lui Daniel în groapa cu lei pentru încălcarea decretului dat de el însuşi, deşi dorea să îl salveze pe Daniel? Daniel 6:7-9, 15, 16.

Daniel 6 7 Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată. 9 În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca şi oprirea. 15 Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, şi i-au zis: Să ştii, împărate, că, după legea Mezilor şi Perşilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba! 16 Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!

b. Într-un mod similar, ce a dovedit moartea lui Hristos pe cruce referitor la natura sfintei legi a lui Dumnezeu? Psalmul 111:7, 8. La cine şi-a avut originea ideea că moartea lui Hristos a abolit legea lui Dumnezeu?

Psalmul 111:7 Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, 8 întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.

„Scopul lui Satan este întotdeauna de a face fără valoare legea lui Dumnezeu şi de a perverti adevărata semnificaţie a planului de mântuire. De aceea el a născocit minciuna că jertfa lui Hristos pe crucea Calvarului a fost cu scopul de a-i elibera pe oameni de obligativitatea păzirii legilor lui Dumnezeu... Dacă legea ar fi putut fi abolită, şi guvernarea cerului şi a pământului şi a lumilor nenumărate ar mai fi putut fi menţinută, Hristos nu ar fi avut nevoie să moară. Moartea lui Hristos urma să clarifice pentru totdeauna chestiunea validităţii legii lui Iehova. Întrucât a suferit pedeapsa completă pentru o lume vinovată, Isus a devenit Mijlocitor între Dumnezeu şi om, pentru a restaura sufletul căit în favoarea lui Dumnezeu dându-i har să ţină legea Celui Prea Înalt. Hristos a venit nu să distrugă legea sau profeţii, ci să împlinească acestea la literă. Ispăşirea de pe Calvar a dovedit că Legea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă şi adevărată, nu doar în faţa lumii căzute, ci în faţa cerului şi a lumilor necăzute. Hristos a venit să mărească Legea şi să o facă onorabilă.”— Credinţa şi faptele, pg. 118, 119  (engl.) (rom. cap. 18, „Omul poate să fie la fel de pur în sfera lui, ca Dumnezeu în a Sa”). 

 

Vineri 3 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum ne vom revela dragostea noastră pentru Hristos într-un mod practic?
2. Doar când vor fi cuvintele noastre benefice pentru alţii?
3. Împreună cu iertarea pentru păcătos, ce altceva mai pune la dispo-ziţie planul de mântuire?
4. Ce trebuie să facem pentru a fi adoptaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu?
5. Care este cea mai puternică dovadă că legea lui Dumnezeu este imuabilă? De ce?