Lecția 10. Cerut de la Domnul

„Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), căci, a zis ea, de la Domnul l-am cerut.” (1 Samuel 1:20).

„Influența zilnică a mamei asupra copiilor ei îi pregătește pentru viață veșnică sau pentru moarte veșnică. Ea exercită în căminul ei o putere mai de­cisivă decât cea a predicatorului de la amvon, sau chiar a regelui pe tronul lui. Ziua lui Dumnezeu va descoperi cât de mult datorează lumea mamelor evlavioase pentru bărbații care au susținut neclintiți adevărul și reforma.” - Reflectându-L pe Hristos, p. 195.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 569–574, cap. 55: Copilul Samuel.

 

Duminică 4 martie

1. STEARPĂ ȘI TRĂDATĂ

a. Ce a adus tristețe Anei, soția lui Elcana? 1 Samuel 1:1, 2.

 1 Samuel 1:1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit. 2 El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.

„Dragostea lui Elcana pentru tovarășa pe care și-a ales-o era profundă și neschimbătoare; totuși un nor umbrea fericirea căsniciei lor. Căminul nu era făcut fericit de vocea copiilor. În cele din urmă, dorința puternică de a-și per­petua numele l-a condus pe soț, așa cum făceau mulți alții, de a adopta o cale pe care Dumnezeu nu o sfințise – aceea de a introduce în familie o a doua soție, care să îi fie subordonată primei. Acest fapt a fost determinat de lipsa de credință în Dumnezeu și a avut ca urmare rezultate rele. Pacea familiei, până atunci unită și armonioasă, a fost distrusă. Asupra Anei lovitura a căzut cu o greutate copleșitoare. Toată fericirea părea să fi zburat pentru totdeauna din viața ei. Ea își purta încercările fără să se plângă, totuși durerea ei nu era mai puțin ascuțită sau amară.

„Penina, noua soție, era o femeie cu o gândire inferioară și cu o atitudine invidioasă și geloasă. Pe măsură ce anii treceau și fii și fiice erau adăugate fami­liei, ea devenea mândră și încrezută și își trata rivala cu dispreț și obrăznicie.” - Semnele timpului, 27 octombrie, 1881.

 

Luni 5 martie

2. JUDECATĂ GREŞIT ȘI ÎNȚELEASĂ GREȘIT

a. Explicați scena tipică din familia lui Elcana în perioada sărbăto­rilor de la Șilo. 1 Samuel 1:3–5.

 1 Samuel 1:3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. 4 În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.

„Chiar în timpul sărbătorilor sacre asociate cu închinarea la Dumnezeu, spiritul cel rău, care blestemase căminul lui [Elcana], îşi găsea intrare. După ce fuseseră aduse celelalte jertfe, era obiceiul ca să fie adusă jertfa de ispășire. O parte specifică a acesteia era dată preotului și apoi cel care aducea jertfa, după ce împărțea fiecărui membru al familiei sale o parte din cele rămase, se alătura lor într-o sărbătoare solemnă, totuși plină de bucurie. Cu aceste ocazii, Elcana dădea mamei copiilor săi o parte pentru ea și pentru fiecare fiu și fiică a ei și apoi, ca un semn de considerație pentru Ana, prima și cea mai iubită soție, îi dădea o porție dublă. Aceasta a stârnit invidia și gelozia celei de-a doua soții și ea îşi arăta cu îndrăzneală pretențiile de superioritate ca una mult mai favo­rizată de Dumnezeu; ea indica plină de insinuări spre faptul că Ana nu avea copii, ca dovadă a faptului că nu Îi era plăcută Domnului.” - Semnele timpului, 27 octombrie, 1881.

b. Descrieți amploarea amărăciunii îndurate de Ana. 1 Samuel 1:6, 7.

 1 Samuel 1:6 Potrivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca.

„Această scenă se repeta din nou și din nou, nu doar la adunările anuale, ci ori de câte ori împrejurările ofereau vreo ocazie pentru Penina să se înal­ţe înjosind-o pe rivala ei. Comportarea acestei femei îi părea Anei o încercare aproape dincolo de suportabil. Satan o angajase ca agent al lui pentru a o necăji și, dacă era posibil, a o irita, și a distruge pe unul din copiii credincioși ai lui Dumnezeu. În cele din urmă, când batjocurile dușmanei ei se repetau la una din sărbătorile anuale, curajul și tăria de caracter ale Anei au cedat. Incapabilă de a-și mai ascunde sentimentele, ea plânse fără să se abțină. Expresiile de bucuriei de orice fel îi păreau o bătaie de joc. Ea nu putea să mai ia parte la sărbătoare.” - Ibid.

c. Cum a încercat în zadar Elcana să își mângâie soția lui dragă? 1 Samuel 1:8.

1 Samuel 1:8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: Ano, pentru ce plângi, şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?

„Era imposibil pentru Elcana să înțeleagă pe deplin sentimentele [Anei] sau să aprecieze situația.” - Ibid.53

 

Marți 6 martie

3. CREDINCIOASĂ ȘI AMABILĂ

a. Ce ar trebui să învățăm din caracterul Anei și din soluția pe care a căutat-o pentru problema ei? 1 Samuel 1:9–11; Psalmi 50:15.

 1 Samuel 1:9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşiorii Templului Domnului. 10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea! 11 Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui. 

Psalmi 50:15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

„Umilința, conștiinciozitatea și o încredere fermă în Dumnezeu, erau trăsă­turile principale ale caracterului [Anei]” - Semnele timpului, 27 octombrie, 1881.

„Ana nu i-a adus niciun reproș soțului ei pentru căsătoria sa neînțeleaptă. Mâhnirea pe care nu o putea împărtăși cu niciun prieten pământesc, o ducea înaintea Tatălui ei ceresc și căuta mângâiere doar de la El... Există o mare pu­tere în rugăciune. Marele nostru vrăjmaș caută în mod constant să țină sufle­tul îngrijorat departe de Dumnezeu. Un apel către Cer din partea celui mai umil sfânt este mai de temut de către Satan decât decretele guvernului sau dispozițiile date de împărați.

Rugăciunea Anei nu era auzită de urechea muritoare, dar a pătruns ure­chea Domnului oștirilor.” - Ibid.

b. După ce a fost judecată greșit prin invidia rivalei ei, cum a fost Ana judecată greșit de marele preot din casa lui Dumnezeu? 1 Samuel 1:12–14.

 1 Samuel 1:12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată, 14 şi i-a zis: Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.

Petrecerea de la sărbători aproape că înlocuise adevărata evlavie din po­porul Israel. Exemplele de necumpătare, chiar printre femei, se petreceau în mod frecvent, și acum Eli s-a hotărât să aplice ceea ce el considera o mustrare bine-meritată.” - Ibid.

c. Cum a descoperit răspunsul nobil al Anei o mare măsură din harul caracterului asemenea lui Hristos? 1 Samuel 1:15, 16.

 1 Samuel 1:15 Ana a răspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.

„Ana vorbise cu Dumnezeu. Ea credea că rugăciunea ei fusese ascultată și pacea lui Hristos i-a umplut inima. Natura ei era amabilă, sensibilă, totuși nu s-a lăsat pradă nici supărării, nici indignării faţă de acuzația nedreaptă că ar fi fost beată în casa lui Dumnezeu. Cu reverența cuvenită pentru unsul Dom­nului, a respins cu calm acuzația și a explicat cauza simțămintelor ei.” - Ibid.

 

Miercuri 7 martie

4. PRIMII TREI ANI AI LUI SAMUEL

a. Ce minune a îndeplinit Domnul ca răspuns la rugăciunea Anei? 1 Samuel 1:17–20.

 1 Samuel 1:17 Eli a luat din nou cuvântul, şi a zis: Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o! 18 Ea a zis: Să capete roaba ta trecerea înaintea ta! Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. 19 S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta sa Ana, şi Domnul şi-a adus aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), căci a zis ea, de la Domnul l-am cerut.

b. Ce ar trebui să învățăm din temeinicia instruirii pe care i-a dat Ana tânărului Samuel? Proverbe 22:6.

Proverbe 22:6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

„În timpul primilor trei ani de viață a profetului Samuel, mama lui l-a învățat cu grijă să discearnă între bine și rău. Prin orice obiect familiar care îl înconjura, ea căuta să îi conducă gândurile în sus către Creator.” - Îndrumarea copilului, p. 197, cap. Avantajul primilor ani.

„Primii trei ani sunt timpul în care se îndoaie micul pom. Mamele ar trebui să înțeleagă importanța acordată acestei perioade. Atunci se pune temelia.” - Ibid., p. 194.

„Ana, o femeie a rugăciunii și a jertfirii de sine și cu inspirație cerească, a fost cea care a dat naștere lui Samuel, copilul educat de cer, judecătorul inco­ruptibil, fondatorul școlilor sacre ale lui Israel.” - Divina vindecare, p. 372, cap. Mama.

c. Ce ar trebui să învățăm de la Ana cu privire la seriozitatea jură­mântului făcut față de Dumnezeu? 1 Samuel 1:11, 21–28; Eclesi­astul 5:4, 5.

 1 Samuel 1:11 Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui. 21 Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa. 22 Dar Ana nu s-a suit, şi a zis bărbatului ei: Când voi înţărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna. 23 Elcana, bărbatul ei, i-a zis: Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui! Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţâţă fiului ei, până l-a înţărcat. 24 Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. 25 Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli. 26 Ana a zis: Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului. Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului. 

Eclesi­astul 5:4 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o. 5 Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti.

 „Imediat ce micuțul a crescut suficient așa încât să poată fi despărțit de mama lui, ea și-a împlinit juruința. Ea își iubea copilul cu toată devoțiunea inimii de mamă; zi de zi, în timp ce privea dezvoltarea puterilor sale și asculta gânguritul lui copilăresc, sentimentele ei se legau de el tot mai mult. El era singurul ei fiu, darul special al Cerului; însă ea îl primise ca pe o comoară consacrată lui Dumnezeu și ea nu ar fi reținut de la Dătător ceea ce era al Său.

Încă o dată, Ana a călătorit cu soțul ei la Șilo și i-a prezentat preotului, în numele lui Dumnezeu, darul ei prețios.” - Patriarhi și profeți, p. 570, 571, cap. 55: Copilul Samuel.

 

Joi 8 martie

5. UN CÂNTEC DE LAUDĂ ȘI O PROFEȚIE

a. Ce a fost condusă Ana să declare în mod public cu putere? 1 Samuel 2:1. (engl. ‘Ana s-a rugat şi a spus: Mi se bucură inima în Domnul, cornul meu este înălţat în Domnul... )

 1 Samuel 2:1 Ana s-a rugat, şi a zis: Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea a fost înălţată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur de ajutorul Tău.

„[Ana] a simțit că nu putea face ceva mai puțin ca semn al recunoștinței ei de­cât să facă o recunoaștere publică a îndurării divine și a bunătății iubitoare. Du­hul inspirației a venit asupra ei și deși era o femeie reținută și timidă, vocea ei s-a auzit acum în adunarea poporului, răsunând de laude la adresa lui Dumnezeu...

Cornul este pentru unele animale arma de atac și de apărare; folosind această imagine, Ana recunoştea că eliberarea ei venise de la Dumnezeu. În entuziasmul ei, nu era nicio înălțare înfumurată a eului. Ea nu se bucura nici în Samuel, nici în propășirea ei personală, ci în Domnul.” - Semnele timpului, 27 octombrie, 1881.

b. Cum ne aduc cuvintele Anei mângâiere și înțelepciune? 1 Samuel 2:2–10.

 1 Samuel 2:2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru. 3 Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sunt cântărite de El. 4 Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere. 5 Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pâine, Şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naşte de şapte ori, Şi cea care avea mulţi copii stă lâncezită. 6 Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo. 7 Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă 8 El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, Şi pe ei a aşezat El lumea. 9 El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere. 10 Vrăjmaşii Domnului vor tremura, Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da Împăratului Său putere, Şi El va înălţa tăria Unsului Lui.

„[1 Samuel 2:3 citat.] În timp ce se referă aici la atitudinea îngâmfată și im­pertinentă a Peninei, Ana pare să vorbească de asemenea tuturor vrăjmașilor adevăratei evlavii, care se slăvesc pe ei înșiși și insultă și disprețuiesc pe copiii credinței. Mândria și îngâmfarea nu Îl pot înșela pe Dumnezeu. Lui Îi sunt cu­noscute inimile și viețile tuturor. El cântăreşte faptele. El face distincție între ca­racterele oamenilor și cântărește motivele lor în balanță. Când vede că va fi bine pentru om și pentru slava Sa proprie, El va interveni în favoarea poporului Său. La timpul potrivit, El va răsplăti pe cel neprihănit și va pedepsi pe cel rău.” - Ibid.

 

Vineri 9 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum repetă mulți prea adesea același tip de greșeală pe care l-a fă­cut Elcana?

2. Ce ar trebui să facem cu ”Peninele” din viața noastră?

3. În ce moduri pot fi vinovat de judecată greșită împotriva cuiva pe care îl cunosc?

4. Explicați lucrarea părinților în timpul primilor trei ani din viața unui copil.

5. Ce a îndemnat-o pe Ana să facă declarația publică pe care a făcut-o?56