Lecţia 11. O istorie a ascultării de Dumnezeu

„Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.” (Proverbele 8:33).

„O parte din timpul [lui Adam şi al Evei] trebuia să fie petrecut cu primirea vizitelor îngerilor, cu ascultarea de instrucţiunile lor şi în meditaţie sfântă.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 25.

Recomandare pentru studiu: Educaţia, pag. 13-19 engl. (cap. 1).

Duminică 6 septembrie
1. Adam şi Eva
a. Cum Îl auzeau Adam şi Eva pe Dumnezeu? Genesa 3:8 (p.p).

Gen 3:8
8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

„Munca fiecărei zile aducea [lui Adam şi Evei] sănătate şi mulţumire, iar perechea fericită saluta cu bucurie vizitele Creatorului lor, când, în răcoarea zilei, El venea şi vorbea cu ei. Dumnezeu îi învăţa zilnic lecţiile Sale.” – Divina vindecare, pag. 261 engl. (cap. 19).

„Comuniunea faţă în faţă, inimă către inimă cu Făcătorul său era marele privilegiu [al lui Adam]. Dacă ar fi rămas credincios lui Dumnezeu, toate acestea ar fi fost ale lui pentru veşnicie.” – Educaţia, pag. 15 engl. (cap. 1).

b. Cum au primit Adam şi Eva îndrumare divină după ce păcatul a intrat în lume? Genesa 3:16-19.

Gen 3:16-19
16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” 17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. 19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

„Îngerii l-au informat pe Adam că, întrucât păcătuirea lui adusese moartea şi nenorocirea, viaţa şi nemurirea aveau să fie aduse la lumină prin jertfa lui Isus Hristos.
Lui Adam i-a fost descoperit viitorul, evenimentele importante, de la alungarea lui din Eden până la Potop şi mai departe până la prima venire a lui Hristos pe pământ.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 51.

Luni 7 septembrie
2. Noe şi Avraam L-au auzit pe Dumnezeu în mod direct

a. Cum a primit Noe călăuzire divină? Genesa 6:13-21. Cum a răspuns Noe la îndrumările lui Dumnezeu? Genesa 6:22.

Gen 6:13-21
13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16 Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”

Gen 6:22
22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

„Orice comunicare dintre cer şi omenirea căzută a fost şi este prin Hristos. Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a dat primilor noştri părinţi făgăduinţa răscumpărării. El a fost Cel care S-a descoperit patriarhilor. Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi Moise au înţeles evanghelia. Ei au aşteptat mântuirea prin Înlocuitorul şi Garantul omului. Aceşti bărbaţi din vechime au fost în comuniune cu Mântuitorul care avea să vină în lumea noastră în trup omenesc; iar unii dintre ei au vorbit cu Hristos şi îngerii cereşti faţă în faţă… Hristos a fost Cel care a vorbit poporului Său prin profeţi… Glasul lui Hristos ne vorbeşte prin Vechiul Testament.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 366, 367 engl. (cap. 32).

b. Cum a comunicat Dumnezeu cu Avraam? Care a fost răspunsul lui Avraam? Genesa 22:1, 2, 11, 12.

Gen 22:1-2
1 După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. 2 Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”

Gen 22:11-12
11 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. 12 Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

„Dumnezeu i-a făcut o mare onoare lui Avraam. Îngeri din cer au venit şi au vorbit cu el aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său.” – Idem., pag. 138 engl. (cap. 12).

„Fiinţele cereşti încă vizitează pământul ca pe vremea când au umblat şi au vorbit cu Avraam şi cu Moise. În mijlocul activităţilor agitate din marile noastre oraşe, în mijlocul mulţimilor care se înghesuie pe arterele principale şi umplu pieţele unde de dimineaţa până seara oamenii acţionează ca şi cum afacerile, sportul şi plăcerea ar fi totul în viaţă, unde atât de puţini sunt cei care contemplă la realităţile nevăzute – chiar aici cerul îşi are pe cei veghetori şi sfinţi ai săi. Există agenţi invizibili care notează orice cuvânt şi faptă a fiinţelor omeneşti. În orice întâlnire de afaceri sau plăcere, în fiecare adunare de închinare sunt mai mulţi ascultători decât se pot vedea cu ochiul natural. Uneori inteligenţele cereşti dau la o parte vălul care ascunde lumea nevăzută pentru ca gândurile noastre să poată fi atrase de la învălmăşeala şi iureşul vieţii, pentru a ne da seama de faptul că martorii nevăzuţi sunt de faţă la tot ceea ce spunem sau facem.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 176 engl. (cap. 14).

Marţi 8 septembrie
3. Moise şi Aron

a. Cum l-a călăuzit Dumnezeu pe Moise la timpul când Israel trebuia să plece din Egipt? Exodul 3:4, 10.

Exod 3:4
4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”

Exod 3:10
10 Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

„Moise a vorbit cu Isus faţă în facă ca unul care vorbeşte cu un prieten.” – The Review and Herald, 2 martie 1886.

„Interpretarea manifestării divine la rugul aprins încurcă cel mai ascuţit intelect. Nu era un vis; nu era o viziune; era o realitate vie – ceva ce Moise a văzut cu ochii săi. El a auzit glasul lui Dumnezeu chemându-l din tufiş şi el şi-a acoperit faţa, înţelegând că stătea în imediata apropiere a lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbea cu omul. Niciodată nu a putut Moise să descrie impresia făcută asupra minţii lui când a văzut ce a văzut şi a auzit glasul care-i vorbea; dar această impresie nu a fost eclipsată niciodată. Cerul a venit foarte aproape de el când, cu teamă sfântă, a auzit cuvintele: ‚Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.’ (Exodul 3:6). Ce bunătate minunată din partea lui Dumnezeu să părăsească curţile cereşti şi să Se arate lui Moise, vorbind cu el faţă în faţă, ‚aşa cum un om vorbeşte cu prietenul său.’(Exodul 33:11).” – Comentarii biblice, vol. 1, pag. 1099 engl.

b. Cum a vorbit Moise mai târziu cu Dumnezeu? Exodul 33:18, 19.

Exod 33:18-19
18 Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” 19 Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”

„Încurajat de asigurarea prezenţei lui Dumnezeu, Moise s-a apropiat chiar mai mult şi a îndrăznit să ceară chiar mai multe binecuvântări. ‚Arată- mi slava Ta,’ a spus el. (Exodul 33:18). Credeţi că Dumnezeu l-a mustrat pe Moise pentru îndrăzneala lui? Nu, deloc. Moise nu a cerut acest lucru din curiozitate neîntemeiată. El avea în vedere un scop. El a văzut că în propria sa putere nu putea face lucrarea în aşa fel încât să fie aprobată de Dumnezeu. El ştia că, dacă avea să obţină o concepţie clară cu privire la slava lui Dumnezeu, el avea să fie în stare să meargă înainte în misiunea sa importantă, nu în propria sa putere, ci în puterea Domnului Dumnezeu Cel Atotputernic.” – The Review and Herald, 11 mai 1897.

c. Care sunt diferitele căi pe care le-a folosit Dumnezeu ca să comunice cu Aron? Exodul 6:13; 8:5; Leveticul 10:8.

Exod 6:13
13 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

Exod 8:5
5 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!”

Lev 10:8
8 Domnul a vorbit lui Aaron şi a zis...

Miercuri 9 septembrie
4. Izraeliţii recunosc glasul lui Dumnezeu

a. Cum a vorbit Dumnezeu izraeliţilor lângă muntele Sinai? Deuteronomul 5:4, 22.

Deut 5:4
4 Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.

Deut 5:22
22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat.

„Dumnezeu a însoţit proclamarea Legii Sale sfinte cu manifestarea puterii şi slavei Sale, pentru ca poporul Său să nu uite niciodată scena aceasta şi pentru ca să li se poată întipări în inimă o profundă veneraţie faţă de Autorul legii, Creatorul cerului şi al pământului. El a dorit, de asemenea, să arate tuturor oamenilor sfinţenia, importanţa şi caracterul permanent al legii Sale.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 309 engl. (cap. 27).

b. Ce au preferat în loc de a vorbi direct cu Dumnezeu? De ce? Deuteronomul 5:23-27.

Deut 5:23-27
23 Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine, 24 şi aţi zis: „Iată că Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii. 25 Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri. 26 Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui Viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu? 27 Apropie-te mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.”

„Poporul Israel era copleşiţi de groază. Puterea înspăimântătoare a cuvintelor rostite de Dumnezeu părea mai mult decât puteau suporta inimile lor tremurânde. Pentru că atunci când le-a fost prezentată marea regulă a lui Dumnezeu cu privire la ceea ce este drept, ei au înţeles ca niciodată mai înainte caracterul ofensator al păcatului şi propria lor vină în ochii unui Dumnezeu sfânt. Ei s-au tras înapoi de la munte cu teamă şi respect. Mulţimea a strigat lui Moise: ‚Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.’ Conducătorul a răspuns: ‚Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.’ Totuşi, poporul a rămas la distanţă, privind cu groază asupra scenei în timp ce ‚Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu’. (Exodul 20:19-21).” – Idem., pag. 309, 310 engl. (cap. 27).

c. Cum a vorbit Dumnezeu cu izraeliţii de-a lungul veacurilor? Luca 1:70.

Luca 1:70
70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime.

„Prin natură, prin forme şi simboluri, prin patriarhi şi profeţi, Dumnezeu vorbise lumii.” – Hristos lumina lumii, pag. 34 engl. (cap. „O, dacă tu, naţiunea favorizată mai presus de oricare alta, ai fi cunoscut timpul cercetării tale şi lucrurile care să-ţi dea pacea!... Nu i-ai refuzat şi respins numai pe slujitori, delegaţi şi profeţi, ci pe Sfântul lui Israel, Răscumpărătorul tău.” – Marea luptă, pag. 22 engl. (cap. 1) 

Joi 10 septembrie
5. Auzindu-L pe Dumnezeu în experienţa noastră

a. Cum doreşte Dumnezeu să ne vorbească acum? Evrei 1:2; Ioan 5:39.

Evr 1:2
2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.

Ioan 5:39
39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

„Adam şi Eva au primit cunoştinţa prin comuniune directă cu Dumnezeu; şi ei au învăţat de la El prin lucrările Sale… Dar prin păcat, omului nu i s-a mai permis să înveţe de la Dumnezeu printr-o comuniune directă şi, în mare măsură, nici prin lucrările Sale… Natura vorbeşte încă de Creatorul ei. Totuşi aceste descoperiri sunt parţiale şi imperfecte. Iar în starea noastră decăzută, cu puterile limitate şi vederea slăbită, nu suntem în stare să interpretăm corect. Avem nevoie de o descoperire mai amplă, făcută de Dumnezeu în cuvântul Său scris.” – Educaţia, pag. 16, 17 engl. (cap.: „Sursa şi ţelul adevăratei educaţii”).

b. Ce fel de experienţă personală doreşte Dumnezeu ca noi să avem cu Cuvântul Său? Psalmii 34:8; Ieremia 15:16; 29:13.

Ps 34:8
8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

Ier 15:16
16 Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!

Ier 29:13
13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

„Există o dovadă care este la îndemâna tuturor – atât a celui mai educat, cât şi a celui mai puţin învăţat – dovada experienţei. Dumnezeu ne invită să experimentăm pentru noi înşine realitatea cuvântului Său… În loc de a depinde de cuvântul altuia, trebuie să gustăm noi înşine pentru noi.” – Calea către Hristos, pag. 111 engl. (cap. 12).

„Creştinul ştie în cine a crezut. El nu doar citeşte Biblia; el experimentează puterea învăţăturilor ei… El poate mărturisi: ‚Aveam nevoie de ajutor şi l-am găsit în Isus… Întrebi de ce cred în Isus? – Pentru că el îmi este un Mântuitor divin. De ce cred Biblia? – Pentru că am găsit că ea este glasul lui Dumnezeu.” – Credinţa prin care trăiesc, pag. 16 engl.

 

Vineri 11 septembrie
Întrebări recapitulative personale

1. Cum a schimbat păcatul comunicarea dintre Dumnezeu şi Adam şi Eva?
2. Cum a comunicat Dumnezeu cu patriarhii din vechime?
3. Ce a înţeles Moise la rugul aprins? Cum a reacţionat el?
4. Cum a vorbit Dumnezeu lui Israel în timpul Vechiului Testament?
5. Cum putem auzi glasul lui Dumnezeu astăzi?