Lecţia 11. Când să iertăm

 „Nimic nu poate justifica un spirit neiertător. Cel care este neiertător față de ceilalți, demonstrează că el însuși nu este părtaș harului iertător al lui Dum­nezeu. Prin iertarea lui Dumnezeu, inima celui greșit este strâns atrasă de inima cea mare a Iubirii Infinite. Fluxul iubirii divine se revarsă în sufletul păcătosului, și de la el, la alții.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 251 (cap. 19, Măsura iertării).

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 243-251 (cap. 19, Măsura iertării)


Duminică 10 iunie

1. TREBUIE SĂ FIM ÎNDELUNG RĂBDĂTORI

a. Ce lecție a încercat Isus să-l învețe pe Petru, cu privire la viziu­nea lui asupra iertării?

Matei 18:21, 22: „Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

„Rabinii limitau acordarea iertării până la trei greșeli. Apostolul Petru, înde­plinind — după părerea lui — învățătura Domnului Hristos, a gândit să extindă acordarea iertării până la ‘șapte ori’, numărul desăvârșirii. Dar Hristos ne-a învățat că nu trebuie să obosim iertând.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 243 (cap. 19, Măsura iertării).

b. Cum ar trebui să-i tratăm pe cei care ne rănesc? De ce?

Luca 17:3: „Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotri­va ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!”

Galateni 6:1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

„Prea adesea, când cineva greșește mereu și mereu și apoi își mărturisește greșeala sa, cel împotriva căruia s-a greșit se simte obosit și consideră că a iertat destul… Dacă frații tăi greșesc, tu trebuie să-i ierți… Tu nu trebuie să zici: ‘Nu cred că ei sunt sinceri în mărturisirea lor’. Cu ce drept îi judeci, ca și când le-ai citi inima?... Și nu numai de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte — tot atât de des, după cum te iartă Dumnezeu pe tine.” – Ibid., pag. 249 (cap. 19, Măsura iertării).


Luni 11 iunie

2. O MARE DATORIE, IERTATĂ

a. În parabola datornicilor, ce soartă urma să îl aștepte pe slujitorul care avea o mare datorie față de împăratul său?

Matei 18:23-25: „De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.”

b. Cum a răspuns împăratul la cererea pentru îndurare a slujitorului?

Matei 18:26, 27: „Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, fă­cându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.”

„Iertarea acordată de acest împărat reprezintă iertarea divină a tuturor păca­telor. Hristos este reprezentat prin împăratul, care, plin de milă, a iertat datoria robului său. Păcătosul se afla sub condamnarea Legii călcate. El nu putea să se mântuiască singur și, pentru acest motiv, Hristos a venit în această lume, îmbrăcând divinitatea Sa cu natura omenească, și Și-a dat viața Sa, El, cel drept, pentru cel nedrept. El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre și, fiecărui suflet El îi oferă, fără bani, sângele Lui aducător de iertare. ‘La Domnul este îndurarea și la El este belșug de răscumpărare!’ (Psalmii 130:7).” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 244 (cap. 19, Măsura iertării).

c. Întrucât am primit iertare abundentă din partea lui Hristos pen­tru păcatele noastre, sub ce obligație ne plasează această iertare?

1 Ioan 4:11: „Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.”

Matei 10:8: „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoa­teţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.”

„Nu există păcate pe care Dumnezeu să nu le ierte în și prin Domnul Isus Hris­tos. Aceasta este singura speranță a păcătosului și, dacă el se sprijină pe credință sinceră, este sigur de iertarea totală și necondiționată. Există doar o singură cale, și aceasta este accesibilă tuturor; pe această cale, o iertarea abundentă și bogată îl așteaptă pe sufletul care se căiește din plin, iar cele mai întunecate păcate sunt iertate.” – Credința prin care trăiesc, pag. 102.

„Noi înșine datorăm totul harului fără de plată al lui Dumnezeu. Harul din legământ a cerut adoptarea noastră. Harul Mântuitorului nostru a săvârșit răscum­părarea și renașterea noastră, precum și înălțarea noastră la poziția de moștenitori împreună cu Hristos. Lăsați ca acest har să fie făcut cunoscut și altora.” - Parabo­lele Domnului Hristos, pag. 250 (cap. 19, Măsura iertării).

„Nimic nu poate justifica un spirit neiertător. Cel care este neiertător față de ceilalți, demonstrează că el însuși nu este părtaș harului iertător al lui Dumnezeu. Prin iertarea lui Dumnezeu, inima celui greșit este strâns atrasă de inima cea mare a Iubirii Infinite. Fluxul iubirii divine se revarsă în sufletul păcătosului, și de la el, la alții. Mila și îndurarea pe care Hristos le-a manifestat în propria Sa viață prețioasă, vor fi văzute în viața acelora care devin părtași ai harului Său.” – Ibid., pag. 251 (cap. 19, Măsura iertării).


Marţi 12 iunie

3. NUTRIND UN SPIRIT NEIERTĂTOR

a. Cum a tratat slujitorul, căruia i se iertase o datorie foarte mare, pe unul dintre tovarășii săi de slujbă, care îi datora doar o mică sumă?

Matei 18:28-30: „Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tova­răşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.”

„În parabolă, când datornicul s-a rugat să fie păsuit, cu promisiunea: ‘Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti’, sentința a fost revocată, întreaga datorie a fost ier­tată. Și curând, i s-a oferit ocazia ca să urmeze și el exemplul stăpânului său care îl iertase. Ieșind de la împărat, el a întâlnit pe un tovarăș al său de slujbă, care îi datora o mică sumă de bani. Lui i se iertase o datorie de zece mii de talanți; dator­nicul său îi datora numai o sută de bănuți. Dar el, care a fost tratat cu atâta milă, s-a comportat cu tovarășul său de lucru într-un mod cu totul diferit. Datornicul său a făcut un apel identic cu acela pe care el personal îl adresase împăratului, dar fără un rezultat asemănător. El, care fusese de curând iertat, n-a avut o inimă plină de milă și iertare. Mila ce i-a fost acordată, n-a fost manifestată în comportamentul său cu tovarășul lui de lucru.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 245 (cap. 19, Măsura iertării).

b. Ce a făcut împăratul când a auzit despre această faptă nemiloasă?

Matei 18:31-34: „Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.

Ce lecție ne învață această parabolă?

„Cine refuză să ierte, își irosește astfel propria lui nădejde de a fi iertat.” – Ibid., pag. 247 (cap. 19, Măsura iertării)

c. Ce model de iertare ne-a lăsat Isus în propria Lui viață?

1 Petru 2:23: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.”

Luca 23:34: „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.”

Adeseori, cum eșuăm noi în această privință?

„Vom avea nevoie de dragostea lui Hristos, pentru a nu nutri un spirit neiertă­tor. Nu trebuie să credem că, dacă cei care ne-au rănit nu își mărturisesc greșelile, noi suntem îndreptățiți să nu le acordăm iertare. Nu trebuie să ne acumulăm nemulțumirile, ținându-le în inimile noastre, până când cel pe care îl considerăm vinovat își smerește inima prin pocăință și mărturisire... Oricât de grav ne-ar fi rănit, nu trebuie să nutrim nemulțumiri și să simpatizăm cu noi înșine pentru rănile noastre, ci, după cum sperăm să fim iertați de ofensele noastre împotriva lui Dum­nezeu, tot așa trebuie să îi iertăm pe cei care ne-au pricinuit vreun rău.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, pag. 144.


Miercuri 13 iunie

4. CONDIȚIA PENTRU PRIMIREA IERTĂRII

a. Ce principiu al iertării prezintă Isus în rugăciunea pe care i-a învățat pe ucenicii Săi?

Matei 6:12, 14, 15: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri... Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ce­resc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Doar cum putem să facem în mod sincer această rugăciune?

„O mare binecuvântare este cerută aici în mod condiționat. Noi înșine suntem cei care declarăm aceste condiții. Noi cerem ca mila lui Dumnezeu față de noi să fie măsurată cu mila pe care noi o manifestăm față de alții. Domnul Hristos declară că aceasta este regula după care se va purta Domnul cu noi: ‘Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre’ (Matei 6:14, 15). Minunați termeni! Dar cât de puțini sunt ei înțeleși sau ascultați. Unul dintre cele mai obișnuite păcate, și care este însoțit de cele mai vătămătoare rezultate, este îngăduirea unui spirit neiertător. Cât de mulți vor nutri un spirit de dușmănie sau răzbunare și apoi se vor pleca înaintea lui Dumnezeu și vor cere iertare așa cum iartă ei! În mod sigur, ei n-au un simțământ real al importanței acestei rugăciuni, altfel nu ar îndrăzni să o rostească cu buzele lor. Noi suntem dependenți de mila iertătoare a lui Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare ceas. Cum putem, deci, să mai nutrim amărăciune și răutate față de cei păcătoși ca noi?” – God’s Amazing Grace, pag. 328.

b. La ce putem să ne așteptăm dacă manifestăm un spirit neiertător față de ceilalți, și de ce?

Matei 6:15: „Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Matei 18:34, 35: „Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

„Noi nu suntem iertați pentru că iertăm, ci precum iertăm. Temeiul pentru ori­ce iertare se află în iubirea nemeritată a lui Dumnezeu, dar, prin atitudinea noastră față de alții, noi dovedim dacă ne-am însușit sau nu această iubire. De aceea, Dom­nul Hristos spunea: ‘Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura’ (Matei 7:2).” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 251 (cap. 19, Măsura iertării).

c. Cum putem arăta altora adevărata iertare?

Efeseni 4:32. „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”

„Lăsați ca bunătatea și mila pe care Isus le-a descoperit în viața Sa prețioasă să fie un exemplu pentru noi, cu privire la modul în care ar trebui să-i tratăm pe semenii noștri.” – My Life Today, pag. 235.

 

Joi 14 iunie

5. DRAGOSTEA INSPIRĂ IERTARE

a. Ce schimb a făcut Hristos în favoarea noastră?

1 Petru 3:18: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omo­rât în trup, dar a fost înviat în duh,

„Hristos a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi tratați așa cum merită El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea, care era a noastră, ca noi să putem primi viața - care era a Lui. ‘Prin rănile Lui suntem tămăduiți’ (Isaia 53:5).” – Hris­tos, Lumina lumii, pag. 25 (cap. 1, Dumnezeu cu noi).

b. Ce ne roagă El să oferim în schimb?

Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.”

„Adesea, ați avut nevoie de iertarea lui Isus. Ați fost totdeauna dependenți de mila și iubirea Sa. Și cu toate acestea, n-ați dat greș în a manifesta față de alții spi­ritul pe care l-a manifestat Hristos față de voi? Ați simțit vreo povară pentru acela pe care l-ați văzut aventurându-se pe căi nepermise? L-ați mustrat cu blândețe? Ați plâns pentru el și v-ați rugat cu el și pentru el? Ați arătat voi, prin cuvinte de amabilitate și acte de bunătate, că îl iubiți și doriți să fie salvat?” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 610 (Iubirea față de cei greșiți).


Vineri 15 iunie

ÎNTREBĂRI PERSONALE ŞI RECAPITULATIVE

1. Care ar trebui să fie atitudinea noastră când un frate sau o soră ne pri­cinuiesc un rău, de mai multe ori, și apoi își cer scuze? De ce?

2. Cu ce lucruri trebuie să învățăm să avem răbdare la alții? Dacă nu reușim să avem răbdare cu frații și surorile noastre, ce spune asta des­pre noi înșine?

3. Dacă cei care ne-au pricinuit vreun rău nu mărturisesc fapta lor, ce ar trebui să facem noi? De ce?

4. Ce ne lipsește atunci când nu reușim să-i iertăm pe ceilalți?

5. Cum putem arăta compasiunea și iertarea lui Hristos față de cei care 79