Lecția 11. Îndurare pentru cel căit

„Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt. `Eu locuiesc în locuri` înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.” (Isaia 57:15)

„Nimic nu este mai important în comuniunea cu Dumnezeu decât cea mai profundă umilință.” – 5 T., pg. 50, engl. (cap. Mărturie importantă).

Recomandare pentru studiu: 6 T., pg. 42-44, 119-125, 421-424. (cap. Pregătirea inimii, cap. Învățând religia în cămin, cap. Întâmpinarea opoziției, cap. Lucrarea misionară internă).

 

Duminică 4 septembrie

1. O VERIFICARE A REALITĂȚII

a. Ce trebuie să conștientizăm pentru a veni mai aproape de Dumnezeu? Isaia 59:1, 2.

Isaia 59:1 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

„Păcatul care este tolerat în cea mai mare măsură și care ne desparte de Dumnezeu și determină atât de multe probleme spirituale contagioase, este egoismul. Nu poate exista nicio întoarcere la Domnul fără lepădare de sine. Nu putem face nimic prin noi înșine; dar prin Dumnezeu, care ne întărește, putem trăi pentru a face bine altora și, în felul acesta, putem evita răul egoismului. Nu este nevoie să mergem în țările păgâne pentru a ne manifesta dorința de a-I consacra totul lui Dumnezeu, printr-o viață utilă, neegoistă. Ar trebui să facem aceasta în cercul căminului, în biserică, printre acei cu care ne asociem și cu care facem afaceri. Tocmai căile comune ale vieții reprezintă locul în care eul trebuie respins și ținut în supunere. Pavel putea afirma: `Eu mor zilnic` (1 Corinteni 15:31, engl.). Omorârea zilnică a eului în micile tranzacții ale vieții este ceea ce ne face biruitori. Trebuie să uităm eul în dorința de a face bine pentru alții. Mulți au o lipsă netă de dragoste față de ceilalți. În loc de a-și îndeplini datoria cu credincioșie, ei caută mai degrabă propria lor plăcere.” – 2 T., pg. 132, engl. (cap. Despărțirea de lume).

„Ar trebui să avem mai degrabă o cunoaștere a propriei persoane, o cunoaștere care să ducă la căință înainte de a putea găsi iertare și pace.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 158, engl. (rom. cap. 13: Doi închinători). 

 

Luni 5 septembrie

2. VENIND MAI APROAPE DE DUMNEZEU

a. Cât de importantă este umilinţa în ochii lui Dumnezeu? Isaia 57:14-17.

 Isaia 57:14 Şi El zice: Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu! 15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile, şi sufletele pe care le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. vor urmări vor fi şi mai iuţi!

„Dacă a existat vreodată un popor care a avut nevoie să umble în umilință înaintea lui Dumnezeu, acesta este reprezentat de biserica Sa, de aleșii Săi din această generație. Toți ar trebui să deplângem decăderea facultăților noastre intelectuale și lipsa de apreciere a privilegiilor și oportunităților noastre. Nu avem nimic cu ce să ne lăudăm.” – Counsels to Writers and Editors, pg. 63.

„Orice înălțare de sine trebuie să fie descoperită și îndepărtată. Doar adevărul și neprihănirea vor trece testul din această perioadă. Zilnic avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu, ca să putem fi menținuți departe de toate gândurile rele și acțiunile neînțelepte, care ne înalță sufletul în mândrie.” – Manuscript Releases, vol. 19, pg. 65.

„Domnul deschide calea pentru răspândirea Evangheliei, dar noi nu suntem pregătiți. Trebuie să fim cizelați și purificați zilnic de puterea Duhului Sfânt. Până și gândurile noastre trebuie aduse în supunere față de Hristos. Eul neconsacrat trebuie răstignit.” – The Signs of the Times, 24 octombrie 1900.

b. Ce dorește Dumnezeu să facă pentru noi prin Cuvântul Său? Isaia 57:18, 19.

Isaia 57:18 I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el. 19 Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe şi celui de aproape!  zice Domnul  Da Eu îl voi tămădui!

„Puneți-vă credința atât de adânc și statornic în Isus Hristos, încât nicio circumstanță, de niciun fel, să nu o afecteze. Fie ca viața voastră să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Nu vă irosiți gândirea în a contempla asupra defectelor de caracter ale altora. Aceasta nu va remedia defectele voastre de caracter. Prin concentrarea atenției asupra defectelor altora, veți fi schimbați în același chip. Oricând sunteți ispitiți să discutați despre nebuniile altora sau să-i învinuiți pentru rănile pe care vi le-au făcut, aveți în vedere că ei au rănit inima lui Hristos în persoana sfinților Săi. Apoi luați Biblia și deschideți-o înaintea lui Dumnezeu; pledați înaintea Lui pentru balsamul vindecător al păcii Sale.” – Manuscript Releases, vol. 21, pg. 24, 25.

„Cuvântul îl face pe cel mândru umil, pe cel încăpățânat blând și căit, pe cel neascultător ascultător. Obiceiurile păcătoase firești omului sunt întrețesute cu practica zilnică. Dar Cuvântul înlătură orice pofte lumești. Acesta face distincție între gândurile și intențiile minții. El separă încheieturile și măduva, îndepărtând poftele cărnii și determinându-i pe oameni să își dorească să sufere pentru Domnul lor.” – The SDA Bible Commentary, vol. 7, pg. 928. 

 

Marți 6 septembrie

3. AVÂND ÎN VEDERE VEȘNICIA

a. În contrast cu asigurarea pentru cei blânzi și căiți, ce verdict vine pentru cei care resping apelurile lui Dumnezeu? Isaia 57:20, 21. Cum putem să evităm această situație?

Isaia 57:20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. 21 Cei răi n-au pace zice Dumnezeul meu.

„Doriți să înlăturați idolii pe care i-ați nutrit? Doriți să-L lăsați pe Isus să pătrundă în inimă pentru a o curăți de tot ce o întinează? Dețineți mereu și în orice situație controlul asupra propriei persoane? Puteți spune: `Pentru mine a trăi este Hristos,` eu sunt al Lui? Tot ceea ce am, timp, putere, influență, tot este al Lui? Îl reprezentați pe Hristos prin toleranță, răbdare și lipsă de egoism?” – The Signs of the Times, 9 aprilie 1902.

„O, acea devoțiune și umilință a inimii, care vor conduce poporul lui Dumnezeu în a face lucrurile așa după cum Hristos a poruncit și care întotdeauna, în toată umilința și adevărul, declară: Noi suntem servi nevrednici; am făcut doar ce eram datori să facem! Dar mulți, mulți, care, după aprecierea lui Dumnezeu, sunt călduți, se umplu de mândrie și importanță. Mulțumirea de sine este manifestată pentru puține lucruri realizate. Unde auzim mărturia inimilor care sunt zdrobite în pocăință și mărturisire înaintea lui Dumnezeu? Unde vedem pretinșii credincioși purtând jugul lui Hristos? Cât de puțin timp este destinat rugăciunii fierbinți, al cărei rezultat ar fi obținerea blândeții și a unui duh liniștit, care are un mare preț în ochii lui Dumnezeu.” – The Review and Herald, 6 septembrie 1909.

„Nu mărturisirea voastră, ci cursul acțiunii voastre va stabili dacă sunteți sau nu creștini. Ne apropiem de judecată și ar trebui să ne străduim să petrecem într-un mod inteligent puținul timp rămas până la venirea lui Hristos. Ar trebui să căutăm să avem mintea plină de cunoștință de valoare, nu de lemne, paie și miriște. Prin cultivare înțeleaptă, abilitățile noastre vor crește, astfel încât să putem avea o capacitate în dezvoltare pentru a înțelege învățăturile sacre ale lui Hristos. Trebuie să devenim învățători ai tainelor evangheliei.” – Ibid., 19 aprilie 1892.

b. Ce ar trebui să avem mereu în minte cu privire la veșnicie? Romani 14:10.

Romani 14:10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

„Trăim la granița lumii veșnice. Cazurile noastre, ale tuturor, sunt cercetate în curțile cerești și este timpul să înlăturăm păcatul și să lucrăm cu seriozitate pentru a-i salva pe cât mai mulți posibil.” – Reflecting Christ, pg. 121. 

 

Miercuri 7 septembrie

4. DUHUL SFÂNT ÎN ACȚIUNE

a. Ce consideră Hristos a fi o dovadă că suntem umpluți de mai mult din Duhul Său Sfânt – Mângâietorul promis? Ioan 15:8.

Ioan 15:8 Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

„Cu cât vă apropiați mai mult de Isus, cu atât mai păcătoși vă veți vedea în ochii voștri proprii; pentru că vederea voastră va fi curățită și imperfecțiunile vor fi văzute în contrast clar și distinct față de natura Sa perfectă. Dar nu vă descurajați. Aceasta este dovada că amăgirile lui Satan și-au pierdut puterea; influența însuflețitoare a Duhului lui Dumnezeu vă ridică, iar indiferența și dezinteresul vostru sunt îndepărtate. Dragostea profundă față de Isus nu poate locui în inima celor care nu văd și nu conștientizează propria păcătoșenie. Sufletul care este transformat prin har va admira caracterul Său divin; dar dacă nu ne vedem diformitatea morală, aceasta este o dovadă negreșită a faptului că nu avem o viziune a frumuseții și perfecțiunii lui Hristos. Cu cât mai puțin vom găsi ce să onorăm la noi înșine, cu atât mai mult vom vedea lucruri de apreciat în puritatea și frumusețea nemărginite ale Mântuitorului nostru. O înțelegere a propriei păcătoșenii ne conduce la El pentru a putea fi iertați. Isus ne va accepta; pentru că ne-a făgăduit aceasta prin cuvântul Său.” – The Review and Herald, 17 februarie 1885.

b. Explicați contrastul dintre această umilință și atitudinea opusă frecvent manifestată în lume - și prea adesea chiar în biserică - și menționați care sunt consecințele. Iacov 3:13, 14.

Iacov 3:13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14 Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

„Ce înseamnă minciună împotriva adevărului? Aceasta înseamnă a pretinde să crezi în adevăr în timp ce spiritul, cuvintele, comportamentul, nu-L reprezintă pe Hristos, ci pe Satan. A bănui rău, a fi nerăbdător și neiertător, înseamnă a minți împotriva adevărului, pe când dragostea, răbdarea și îndelunga răbdare sunt în conformitate cu principiile adevărului.” – That I may Know Him, pg. 185.

„Mulți cultivă o dorință nesfântă după supremație. Mulți îndrăgesc să fie lăudați și urmăresc cu gelozie orice desconsiderare sau neglijență. Este dat pe față un spirit dur și neiertător. Există invidie, ceartă, rivalitate. ... Puțini primesc harul lui Hristos cu umilință de sine și cu un simț profund, permanent al nevredniciei proprii. Ei nu pot suporta manifestarea puterii lui Dumnezeu, pentru că aceasta ar încuraja în ei stima de sine, mândria și invidia. Din acest motiv, Domnul poate face doar atât de puțin pentru noi.” – 5 T., pg. 50, 51, engl. (cap. Mărturie importantă).

 

Joi 8 septembrie

5. UMILINȚĂ ÎN FAȚA ALTORA

a. Cum reacționează cei care sunt plini de Duhul, față de cei greșiți și păcătoși? Galateni 6:1-3.

Galateni 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului, şi li s-au născut fete, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. 3 Atunci Domnul a zis: Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.

„`Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri` (Luca 11:4). Nu putem să repetăm această rugăciune din inimă și să ne încumetăm a fi neiertători; pentru că noi cerem Domnului să ne ierte fărădelegile noastre împotriva Sa, la fel cum noi iertăm pe cei care greșesc față de noi. Puțini conștientizează adevărata semnificație a acestei rugăciuni. Dacă cei nerăbdători ar înțelege profunzimea însemnătății ei, nu s-ar încumeta să o rostească și să îi ceară lui Dumnezeu să se comporte față de ei așa cum se poartă ei cu frații lor muritori.” – The Youth`s Instructor, 7 decembrie 1899.

„Când lucrătorii rămân în Hristos în sufletele lor, când egoismul este omorât, când nu există rivalitate, ceartă pentru supremație, când există unitate, când se sfințesc astfel încât dragostea unul față de altul este văzută și simțită, atunci ploaia harului Duhului Sfânt le va fi asigurată, la fel cum promisiunile lui Dumnezeu nu se clintesc vreodată nicio iotă sau o frântură. Dar când lucrarea altora este desconsiderată, când lucrătorii își arată superioritatea personală, ei dovedesc că lucrarea lor nu poartă semnătura pe care ar trebui să o aibă. Dumnezeu nu îi binecuvântează.” – Selected Messages, bk. 1, pg. 175.

„Înainte de a ne boteza cu Duhul Sfânt, Tatăl nostru ceresc va încerca să vadă dacă putem trăi fără a-L dezonora. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Copiii mei, să nu credeți că ați primit tot ajutorul spiritual de care aveți nevoie. Și să nu credeți că puteți avea mari binecuvântări spirituale fără a vă conforma condițiilor pe care Dumnezeu Însuși le-a lăsat. Iacov și Ioan au crezut că dacă prezintă cererea vor avea cel mai înalt loc în împărăția lui Dumnezeu. O, cât de departe au fost de înțelegerea situației! Ei nu și-au dat seama că înainte de a avea parte de slava lui Hristos, trebuia să poarte jugul Său și să învețe zilnic blândețea și umilința Sa.” – Manuscript Releases, vol. 1, pg. 178.

 

Vineri 9 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Prin ce soluție pot să-mi fie asigurate făgăduințele celor biruitori?

2. Ce schimbări au loc în noi prin studiul din toată inima al cuvântului lui Dumnezeu?

3. Asupra a ce ar trebui să ne concentrăm, având în vedere scurtimea timpului de probă rămas?

4. Cum putem fi în pericol de a minți împotriva adevărului?

5. Ce pași practici pot urma eu pentru a primi ploaia târzie?