Lecţia 12. Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele

 „Mai bine să nu faci nicio juruință decât să faci o juruință și să n-o împlinești.” (Eclesiastul 5:5).

„Când vine chemarea: ‘Du-te astăzi, de lucrează în via Mea’, nu refuza invitația. ‘Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!’ (Evrei 4:7). Nu este chibzuit să amâni hotărârea de ascultare. Poate că n-ai să mai auzi niciodată invitația aceasta.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 281 (cap. 22, A zice și a face).

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 272-283 (cap. 22, A zice și a face).


Duminică 17 iunie

1. O CHESTIUNE DE AUTORITATE

a. Ce întrebare I-au pus lui Hristos preoții cei mai de seamă și bă­trânii norodului?

Matei 21:23: „Isus S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”

„Conducătorii [lui Israel] aveau înaintea lor dovezile mesianității [lui Isus]. Ei s-au hotărât acum să nu ceară nici un semn al autorității Lui, ci să smulgă de la El o recunoaștere sau o declarație prin care să-L poată condamna...

Ei se așteptau ca El să susțină că autoritatea Sa era de la Dumnezeu. O astfel de afirmație ei intenționau ei să conteste.” – Hristos, Lumina lumii, pag. 593 (cap. 65, Templul curățit din nou).

b. În schimb, ce întrebare a pus înaintea lor Hristos și ce răspuns a primit El?

Matei 21:24-27: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întreba­re; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: „Din cer”, ne va spune: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?” Şi dacă vom răspunde: „De la oameni”, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.” Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”

„În disputa Sa cu rabinii, scopul lui Hristos nu era să-și umilească împotrivito­rii. El nu era bucuros să-i vadă într-o poziție dificilă. El avea de oferit o învățătură însemnată. Îi înfrânsese pe vrăjmașii Săi, îngăduind ca ei să fie prinși în capcana întinsă pentru El. Faptul că își recunoscuseră ignoranța în ce privește caracterul lui Ioan Botezătorul, I-a dat ocazia să vorbească, și El a folosit-o pentru a le arăta ade­vărata lor stare, adăugând o nouă avertizare la cele multe de mai înainte.” – Ibid., pag. 594 (cap. 65, Templul curățit din nou).


Luni 18 iunie

2. PILDA CELOR DOI FII

a. Prin ce pildă a descoperit Hristos tainele inimilor înalților preoți și ale bătrânilor?

Matei 21:28-31 (p.p.): „Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei.”

b. Cine era mai aproape de împărăția lui Dumnezeu decât condu­cătorii din rândul evreilor?

Matei 21:31 (u.p.), 32: „Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.”

„Orice este făcut din iubire curată, chiar dacă puțin sau neînsemnat în fața oamenilor, este în totul roditor; pentru că Dumnezeu privește la câtă iubire pune cineva în lucrare, mai mult decât la cantitatea de lucru realizat.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 135 (Iubirea adevărată).

„Nu rezultatele mari pe care le obținem, ci motivele din care acționăm au va­loare înaintea lui Dumnezeu. El prețuiește bunătatea și credincioșia mai mult decât mărimea lucrării îndeplinite.” – Ibid., pag. 510 (Cuvânt către pastori).

c. Cum putem fi ca fiul mai mare din pilda celor doi fii?

1 Ioan 3:7: „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumne­zeu?”

Iacov 4:17: „Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!”

„Mulți pretind astăzi că ascultă de poruncile lui Dumnezeu, dar ei n-au iubirea lui Dumnezeu în inimile lor, care se revarsă și asupra altora. Hristos îi cheamă să se alăture Lui, în lucrarea Sa de salvare a lumii, dar ei se mulțumesc să spună: ‘Mă duc, Doamne’. Dar nu se duc. Ei nu conlucrează cu aceia care fac lucrarea lui Dumnezeu. Ei sunt leneși. Asemenea fiului necredincios, ei fac promisiuni false în fața lui Dumnezeu… Ei mărturisesc că sunt fii ai lui Dumnezeu, dar în viața și în caracterul lor, ei neagă această legătură. Ei nu-și supun voința lor lui Dumnezeu. Ei trăiesc astfel o minciună.

Făgăduința ascultării, se pare că ei o înfăptuiesc numai atunci când aceasta nu cere din partea lor vreun sacrificiu; dar atunci când se cer lepădare și sacrificiu de sine, când văd crucea ce trebuie purtată, ei dau înapoi. În acest fel, conștiința dato­riei se uzează și călcarea conștientă a poruncilor lui Dumnezeu devine un obicei. Urechea poate că aude Cuvântul lui Dumnezeu, dar puterile de percepție spirituală au dispărut. Inima s-a împietrit, iar conștiința s-a tocit.

Nu vă mângâiați cu gândul că dacă nu manifestați o vrăjmășie deschisă față de Domnul Hristos, voi faceți lucrarea Sa. Făcând astfel, ne înșelîm sufletele. Reținând ceea ce Dumnezeu ne-a dat să folosim în lucrarea Sa, fie că e vorba de timp sau mijloace sau orice alt dar pe care El ni l-a încredințat, noi lucrăm împotriva Lui.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 279 (cap. 22, A zice și a face).


Marţi 19 iunie

3. AM ACCEPTAT NOI INVITAȚIA?

a. Prin ce invitație a Mântuitorului vor fi mulți încercați?

Matei 21:28: „Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”

„Prin porunca: ‘Du-te astăzi de lucrează în via Mea’, fiecare suflet este supus la proba sincerității. Vor fi oare faptele la fel de multe precum cuvintele? Va folosi oare cel chemat toată cunoștința pe care o are, lucrând cu credincioșie și în mod dezinteresat pentru Stăpânul viei?” - Idem.

b. Ce lucrare are Dumnezeu pentru fiecare dintre noi? Ce cuprinde această lucrare?

2 Petru 1:2-7: „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi pu­terea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu cre­dinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrâna­rea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”

„Dacă veți cultiva cu credincioșie via sufletului vostru, atunci, Dumnezeu vă va face conlucrători cu El. Și nu veți avea de făcut o lucrare numai pentru voi înșivă, ci și pentru alții. Prin asemănarea bisericii cu o vie, Hristos n-a vrut să ne învețe că trebuie să ne limităm simpatiile și lucrarea numai la cei ai noștri. Via Domnului trebuie lăr­gită. El dorește ca ea să se extindă pe toată suprafața pământului. Primind învățătura și harul lui Dumnezeu, noi ar trebui să împărtășim și altora cunoștința despre felul în care trebuie să îngrijim ‘plantele’ cele prețioase. În acest fel putem extinde via Domnului. Dumnezeu așteaptă să vadă dovezi ale credinței, iubirii și răbdării noas­tre.” – Ibid., pag. 282.

c. Cine este marele nostru exemplu în realizarea acestei lucrări?

Psalmii 40:8: „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.”

„Să privim la viața lui Hristos. Stând în fruntea omenirii, slujind Tatălui Său, El este un exemplu a ceea ce ar trebui să fie orice fiu. Ascultarea pe care Hristos a manifestat-o, este ascultarea pe care Dumnezeu o cere astăzi de la fiecare ființă omenească. El a slujit Tatălui Său din iubire, de bună voie și în deplină libertate. ‘Mă desfătez să fac voia Ta, Dumnezeule’, declara El, ‘și Legea Ta este în fundul inimii Mele’ (Psalmii 40:8). Hristos nu a considerat niciun sacrificiu ca fiind prea greu, pentru a împlini lucrarea pe care El a venit s-o facă. La vârsta de doisprezece ani El spunea: ‘Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?’ (Luca 2:49). El auzise chemarea și începuse să lucreze. ‘Mâncarea Mea’, spunea El, ‘este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui’ (Ioan 4:34).” – Ibid., pag. 282 (cap. 22, A zice și a face).


Miercuri 20 iunie

4. DEPUNÂND TOATE EFORTURILE ÎN SLUJBA SA

a. Când lucrăm pentru El, în ce măsură dorește Dumnezeu să ne pre­dăm Lui?

1 Tesaloniceni 5:23: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără priha­nă, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

„În tot ceea ce facem, se cere o completă supunere a eului. Datoria cea mai neînsemnată, îndeplinită cu sinceritate și abnegație, este mai plăcută lui Dumnezeu decât cea mai mare lucrare care poartă pecetea egoismului și a înălțării de sine. El se uită să vadă cât de mult nutrim din Spiritul lui Hristos și cât de multă ase­mănare cu Hristos dăm pe față în lucrarea noastră. El prețuiește mai mult iubirea și credincioșia cu care lucrăm, decât cantitatea de lucru realizată.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 402 (cap. 28, Răsplata harului).

„Cel care se teme de Dumnezeu și Îl iubește cu adevărat, luptând cu o puritate a scopului să facă voia Sa, va pune în slujba lui Dumnezeu trupul, mintea, inima, sufletul și toată puterea sa. Cei care sunt hotărâți să facă din voia lui Dumnezeu propriul lor deziderat, trebuie să-I slujească și să-I fie plăcuți Lui în toate lucrurile.” – In Heavenly Places, pag. 190.

b. Când este Domnul mulțumit?

Marcu 1:11: „Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

Ioan 8:29: „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

Ioan 14:21: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

Ioan 15:10: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.”

„Nu trebuie să ne supunem poruncilor doar pentru a ne asigura cerul, ci pentru a fi plăcuți Celui care a murit pentru a-i salva pe păcătoși de pedeapsa încălcării Legii Tatălui… Este o soluție tristă aceea de a-L urma pe Hristos cât mai de departe posibil, aventurându-ne cât de aproape posibil de pragul pierzaniei, fără a cădea.” – Christ Triumphant, pag. 77.

„În orice fază a clădirii caracterului trebuie să fiți plăcuți lui Dumnezeu. Voi puteți să faceți acest lucru; căci Enoh a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu, deși a trăit într-o generație decăzută. Și există oameni ca Enoh și în zilele noastre.” – Pa­rabolele Domnului Hristos, pag. 332 (cap. 25, Talanții)

c. Ce tip de slujire este o urâciune pentru Dumnezeu?

Matei 15:8, 9: „„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

„Unii care pretind că-L iubesc pe Isus sunt înșelători, toată religia lor bazându-se pe promisiuni deșarte, simple declarații. Aceasta nu transformă caracterul. Nu dezvăluie lucrarea interioară a harului. Ei nu arată că ar fi învățat vreodată în școala lui Hristos lecțiile blândeții și umilinței inimii. Ei nu arată prin viața sau caracterul lor că poartă jugul lui Hristos sau că ridică poverile Lui. Ei nu vor atinge standardul dat lor în Cuvântul lui Dumnezeu, ci un standard uman.” – This Day With God, pag. 299.


Joi 21 iunie

5. BINECUVÂNTĂRILE UNUI ANGAJAMENT DEPLIN

a. Ce promisiuni minunate sunt făcute celor care-L slujesc pe Domnul în fapte și în adevăr? 

Ioan 14:23: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împre­ună cu el.”

Matei 7:24, 25: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.”

„Despre cei ce-L slujesc cu credincioșie, Domnul spune: ‘Ei vor fi ai Mei... în ziua în care Îmi voi strânge pietrele prețioase. Îi voi cruța, cum își cruță un om fiul, care-i slujește’ (Maleahi 3:17).” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 283 (cap. 22, A zice și a face).

„În timp ce ne încredem în puterea mântuitoare a lui Hristos, toate abilitățile și trucurile celui rău nu pot face nimic să ne rănească. Îngerii din cer sunt în permanență cu noi, călăuzind și protejând. Dumnezeu a rânduit să avem puterea Sa salvatoare cu noi, pentru a ne permite să facem toată voia Lui. Să ne prindem de făgăduințe și să le prețuim, clipă de clipă. Haideți să credem că Dumnezeu face întocmai ceea ce spune... Pe măsură ce luăm în stăpânire puterea astfel pusă la îndemâna noastră, vom primi o speranță atât de mare, încât ne vom putea baza în totalitate pe făgăduințele lui Dumnezeu; și, luând posibilitățile ce ne sunt oferite în Hristos, vom deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Omului i s-a asigurat privilegiul de a deveni moștenitor al lui Dumnezeu și împreu­nă moștenitor cu Hristos. Acelora care au fost înălțați în felul acesta, le sunt desfășurate bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, care sunt de mii de ori mai prețioase decât bogățiile lumii. Astfel, prin meritele lui Isus Hristos, omul muritor este ridicat la părtășie cu Dum­nezeu și cu Fiul Său iubit.” – In Heavenly Places, pag. 32.


Vineri 22 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În timp ce Hristos nu intenționa să-i umilească pe rabini, care a fost scopul răspunsului Său pentru ei?

2. Ce ne face să dăm înapoi de la slujirea pentru Hristos, întocmai ca fiul mai mare din pilda celor doi fii?

3. Cum putem urma exemplul supunerii lui Hristos, când a fost pe acest pământ?

4. Numai cum putem fi împlinitori ai Cuvântului, în loc de slujitori doar cu buzele?

5. Ce este posibil pentru noi, pe măsură ce ne încredem în puterea mântu­itoare 85