Lecția 12. De la I-cabod la Ebenezer

„Samuel a strigat către Domnul pentru Israel și Domnul l-a as­cultat” (1 Samuel 7:9, ultima parte).

„Samuel se străduia să-l impresioneze pe Israel cu faptul că ei au ceva de făcut pentru a-și asigura favoarea divină. Ei trebuia să se pocăiască de păcatele lor și să îndepărteze idolii.” - Semnele timpului, 26 ianuarie, 1882.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 581‚ 591, cap. 57: Chivotul luat de filisteni; Mărturii, vol. 4, p. 516, 517, cap. Lucrarea la Battle-Creek

 

Duminică 18 martie

1. NENOROCIRE IMINENŢĂ ASUPRA NAȚIUNII

a. Pentru ce dar a devenit renumit Samuel? 1 Samuel 3:19‚ 21.

1 Samuel 3:19 Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul din cuvintele sale. 21 Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului.

b. Între timp, deși Eli s-a plecat în supunere umilă la mustrarea împotriva casei sale, cum a văzut Dumnezeu situația? Eclesias­tul 8:11.

 Eclesias­tul 8:11 Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

„Eli nu a manifestat roadele adevăratei pocăințe. El și-a mărturisit vina, dar a dat greș în a renunța la păcat. An după an, Domnul a amânat judecățile Lui amenințătoare. Multe s-ar fi putut face în acei ani pentru răscumpărarea greșelilor trecutului, dar preotul în vârstă nu a luat nicio măsură eficientă pen­tru a corecta relele care întinau sanctuarul Domnului. . . . Avertizările au fost disprețuite de popor, precum și de preoți. De asemenea, oamenii din națiunile înconjurătoare, care nu erau ignoranți față de nelegiuirile practicate în Israel, au devenit deja mai îndrăzneți în idolatria și nelegiuirea lor. Ei n-aveau nicio conștiință a vinei pentru păcatele lor, așa cum ar fi avut dacă israeliții și-ar fi păstrat integritatea. Dar se apropia o zi a pedepsei. Autoritatea lui Dumnezeu fusese pusă deoparte și închinarea Lui neglijată și disprețuită și a fost necesar ca El să intervină așa încât onoarea numelui Său să poată fi păstrată.” - Patriarhi și Profeți, p. 582, 583, cap. 57: Chivotul luat de filisteni.

 

Luni 19 martie

2. INVOCÂND UN SIMBOL

a. Ce decizie necugetată a luat Israel când se aflau într-o stare spi­rituală lipsită de putere și cine a fost responsabil pentru această decizie? 1 Samuel 4:2‚ 4.

 1 Samuel 4:2 Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. 4 Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care stă între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu.

„Această expediție [de a ieși împotriva filistenilor în bătălie] a fost între­prinsă de israeliți fără sfat din partea lui Dumnezeu, fără acordul marelui preot sau al profetului. [1 Samuel 4:2 citat.] Când forțele distruse și descurajate s-au întors în tabără, ‘bătrânii lui Israel au zis, pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi de filisteni?’ (1 Samuel 4:3). Națiunea era coaptă pentru judecățile lui Dumnezeu, totuși ei nu vedeau că propriile lor păcate produseseră acest teribil dezastru.” - Patriarhi și profeți, p. 583, cap. 57: Chivotul luat de filisteni.

„În loc de a-și mărturisi și părăsi păcatele care au adus înfrângerea asu­pra lor, [Israeliții] se angajaseră acum să inventeze alte mijloace prin care să câștige biruința. S-au gândit la chivotul lui Dumnezeu. Ce minuni fuseseră fă­cute când preoții l-au purtat înaintea poporului în Iordan! Cum s-au despărțit apele acestuia, croind o cale sigură pentru acea mare oștire! Ei își aminteau de asemenea cum a fost purtat el în jurul cetății Ierihon șapte zile într-o liniște solemnă și apoi când trâmbițele au sunat și poporul a dat un strigăt puternic, zidurile masive s-au prăbușit la pământ.

Rememorarea acestor glorioase victorii a inspirat întreg Israelul cu speranță proaspătă și curaj.” - Semnele timpului, 22 decembrie, 1881.

b. Ce indică înțelegerea greșită din partea poporului cu privire la chivot și cum putem noi cădea în aceeași cursă astăzi? 1 Samuel 4:5.

 1 Samuel 4:5 Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul.

„[Israel] nu a considerat că doar legea lui Dumnezeu era cea care îi oferea chivotului sacralitatea și că prezența lui le-ar fi adus prosperitate doar dacă ascultau de acea lege...

„Totuși vedem o orbire și o nepăsare similare din partea multora din ziua de azi... Dumnezeu a dat Israelului modern avertizări, sfaturi și mustrări pentru a-i aduce la pocăință și reformă a vieții. Dar prea adesea acestea produc doar o impresie de moment. Persoanele avertizate se întorc curând la propriile lor căi... Este un lucru să recunoști pretențiile legii lui Dumnezeu și cu totul altceva să aduci o ascultare credincioasă și de bună-voie față de toate cerințele sale.” - Ibid.63

 

Marți 20 martie

3. ÎNCREDERE NECHIBZUITĂ

a. Cu ce considerație au privit filistenii chivotul? Care a fost rezultatul bătăliei? 1 Samuel 4:6‚ 10. De ce nu l-a ajutat chivotul pe Israel?

 1 Samuel 4:6 Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra Evreilor? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. 10 Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.

„[Israel] a pierdut din vedere distincția dintre prezența divină acordată unui popor ascultător și credincios și chivotul, care era doar un simbol al acelei prezențe. Astfel ei au privit cu încredere spre chivot pentru acele binecuvântări pe care doar Dumnezeu singur le putea acorda. Ei n-au văzut marele contrast dintre starea lui Israel când Domnul a lucrat atât de măreț în favoarea lor și starea lor actuală.

Atunci ei umblaseră în ascultare de Dumnezeu. Chivotul fusese purtat de bărbați sfinți în conformitate cu porunca Sa precisă și Căpetenia Domnului oștirilor mergea înaintea depozitarului legii Sale. Atunci brațul Lui le-a adus eliberare. Dar acum ei își urmau propriile planuri, în contrast cu sfatul și au­toritatea divine. Chivotul era purtat de fiii lui Belial care erau osândiți la nimi­cire. Totuși poporul avea mințile atât de sucite de Satan încât să își imagineze că ei puteau să Îl determine pe Dumnezeu să lupte pentru ei, când legea care se afla sub tronul harului îi condamna la înfrângere, nenorocire și moarte.” - Semnele timpului, 22 decembrie, 1881.

„Dumnezeu a îngăduit chivotului Său să fie luat de vrăjmașii lor pentru a arăta Israelului cât de zadarnic este să se încreadă în chivot, simbolul prezenței Sale, în timp ce ei profanează poruncile conținute de acest chivot. Dumnezeu i-a umilit îndepărtând acel chivot sacru de la ei, puterea și încrederea cu care ei se făleau.” - Daruri spirituale, vol. 4a, p. 106.

b. Ce tragedii au fost scoase în evidență prin nenorocirea acestei înfrângeri? 1 Samuel 4:11, 15–22.

 1 Samuel 4:11 Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit. 15 Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă. 16 Omul a zis lui Eli: Vin de pe câmpul de bătaie, şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi. Eli a zis: Ce s-a întâmplat, fiule? 17 Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat. 18 Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. 19 Nora sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată, şi sta să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii. 20 Când trăgea să moară, femeile care erau lângă ea i-au zis: Nu te teme, căci ai născut un fiu! Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea. 21 A pus copilului numele I-Cabod! (Nu mai e slavă), zicând: S-a dus slava din Israel! Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din pricina socrului şi bărbatului ei. 22 Ea a zis: S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.

„Domnul a pedepsit extrem de aspru pe poporul Său Israel, descoperin­du-le ipocrizia și mustrând încumetarea lor și astfel a lăsat pe paginile istoriei mărturia pentru toate veacurile viitoare, că nelegiuirile pretinsului popor nu vor trece nepedepsite. Cu cât mai mare este cunoștința voinței lui Dumnezeu, cu atât mai mare este păcatul celor care o disprețuiesc. Dumnezeu nu este de­pendent de oameni pentru a face ca numele Său să fie de temut și onorat pe Pământ. El acceptă lucrători dintre acei care umblă în credincioșie și umilință înaintea Lui, dar El va respinge pe toți cei care mărturisesc că Îi slujesc și totuși urmează o cale a nedreptății.” - Semnele timpului, 22 decembrie, 1881.

 

Miercuri 21 martie

4. RĂSPUNDERE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

a. În judecata care s-a abătut asupra casei lui Eli, cărei avertizări solemne ar trebui să îi dăm atenție referitor la modul în care is­toria se repetă? Matei 7:19, 23; Isaia 58:1.

 Matei 7:19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. 23 Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.

Isaia 58:1 Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!

„Eli era blând, iubitor și amabil și avea un interes viu pentru slujba lui Dumnezeu și propășirea cauzei Sale. El era un bărbat care avea putere în ru­găciune. El niciodată nu s-a ridicat cu rebeliune împotriva cuvintelor lui Dum­nezeu. Dar el a fost găsit cu lipsă; el nu avea tărie de caracter pentru a mustra păcatul și a aplica dreptatea împotriva păcătosului așa încât Dumnezeu să se poată baza pentru a ţine curat Israelul. El nu a adăugat credinței sale curajul și puterea de a spune Nu la timpul potrivit și la locul potrivit. Păcatul este păcat; neprihănirea este neprihănire. Sunetul de trâmbiță trebuie să răsune. Noi tră­im într-un veac rău. Închinarea la Dumnezeu va deveni coruptă dacă nu există bărbați treji la fiecare post al datoriei. Nu mai este timp acum pentru ca cineva să fie absorbit de ușurătate egoistă. Niciunui cuvânt pe care Dumnezeu l-a rostit nu trebuie să i se permită să cadă la pământ.

„În timp ce unii din Battle Creek au mărturisit a crede în Mărturii, ei le-au călcat în picioare. Doar puțini le-au citit cu interes; doar puțini le-au dat atenție. Îngăduirea eului, mândria, moda și etalarea sunt amestecate cu închi­narea la Dumnezeu. El dorește oameni curajoși, de acțiune, care nu vor privi la înălțarea de idoli și la pătrunderea urâciunilor fără a-și înălța vocile ca o trâmbiță, arătând poporului nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei.” - Măr­turii, vol. 4, p. 517, cap. Lucrarea la Battle Creek.

„Avertizările și mustrările nu sunt date pentru cei greșiți dintre adventiștii de ziua a șaptea deoarece viețile lor sunt mai vrednice de mustrare decât sunt viețile celor care mărturisesc a fi creștini în bisericile cu numele, nici pentru că exemplul lor sau faptele lor sunt mai rele decât ale acelor adventiști care nu vor să asculte de pretențiile legii lui Dumnezeu, ci pentru că ei au o lumină mare și prin mărturisirea lor, au luat poziție ca popor deosebit, ales al lui Dumnezeu, având legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor.” - Ibid., vol. 2, p. 452.

b. Când filistenii au fost blestemați pentru că au furat simbolul unui Dumnezeu la care nu se închinau, cât de mult a durat până au returnat chivotul? Cât de mult a durat până ce Israel l-a prețuit din nou ca un simbol sacru? 1 Samuel 6:1; 7:1, 2. 65

 1 Samuel 6:1 Chivotul Domnului a fost şapte luni în ţara Filistenilor.

1Samuel 7:1 Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului. 2 Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul.

 

Joi 22 martie

5. O MINUNE A HARULUI

a. Ce apel serios a făcut Samuel poporului Israel și cu ce rezultate frumoase? 1 Samuel 7:3‚ 6.

 1 Samuel 7:3‚ 6 Samuel a zis întregii case a lui Israel: Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul, şi slujiţi-I numai Lui; şi El vă va izbăvi din mâna Filistenilor. . 6 Şi s-au strâns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicând: Am păcătuit împotriva Domnului! Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.

„Imediat ce Samuel a început să judece în Israel, chiar din tinerețea sa, el a convocat o adunare a poporului pentru post și rugăciune și umilință profundă înaintea lui Dumnezeu. El a purtat mărturia lui solemnă primită din gura lui Dumnezeu. Poporul a început atunci să învețe unde se găsea puterea lor.” - Mărturii, vol. 4, p. 517.

b. Ce ar trebui să învățăm din modul în care Dumnezeu a fost în­durător faţă de Israelul umilit? De ce ar trebui să ne cercetăm inimile așa cum au făcut ei? 1 Samuel 7:7‚ 10, 12.

 1 Samuel 7:7 Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s-au temut de Filisteni, 10 Pe când aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel. 12 Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: Până aici Domnul ne-a ajutat.

„Condiția poporului lui Dumnezeu din ziua de azi este similară cu aceea a Israelului idolatru. Mulți care poartă numele de creștini slujesc altor dumnezei pe lângă Domnul. Creatorul nostru cere devoțiunea noastră supremă, loialita­tea noastră primordială. Orice tinde să abată dragostea noastră de Dumnezeu sau să interfereze cu slujirea datorată Lui, devine prin aceasta un idol. Pentru unii pământurile lor, casele lor, negoțurile lor, sunt idoli. Întreprinderile de afaceri sunt urmărite cu zel și energie, în timp ce slujirea lui Dumnezeu este făcută de o importanță secundară. Închinarea de familie este neglijată, rugă­ciunea în taină uitată. Mulți pretind că se comportă drept cu semenii lor și par să simtă că făcând așa ei se achită de întreaga lor datorie. Dar nu este destul să păstrezi ultimele șase porunci ale decalogului. Noi trebuie să Îl iubim pe Dom­nul Dumnezeul nostru cu toată inima. Nimic mai puțin decât ascultarea de fiecare precept – nimic mai puțin decât dragostea supremă față de Dumnezeu precum şi dragostea egală față de semenii noştri – nu poate satisface pretențiile legii divine.” - Semnele timpului, 26 ianuarie, 1882.


Vineri 23 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce nu este destul să ne supunem mustrării?

2. De ce nu a fost prezența chivotului de ajutor pe câmpul de bătălie?

3. Care era însemnătatea cuvântului „I-cabod” în istoria lui Israel?

4. Eli era un om al rugăciunii, dar ce lipsea în spiritualitatea lui?

5. Cum avem noi – ca Israel – nevoie de o experiență a „Mițpei” astăzi? 66