Lecţia 12. Înălţarea lui Hristos

„[Isus] i-a condus [pe ucenicii Săi] afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer” (Luca 24:50, 51).

„Acelaşi Isus pe care Îl văzuseră mergând la Cer, urma să vină din nou în acelaşi mod cum Se înălţase. Această asigurare a fost întotdeauna, şi va fi până la încheierea timpului, speranţa şi bucuria tuturor celor care Îl iubesc cu adevărat pe Hristos.”—The Spirit of Prophecy, vol. 3, pg. 254.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 829-835 (engl.) (rom. cap. 87, „La Tatăl Meu şi la Tatăl vostru”).

 

Duminică 12 iunie
1. O VIZITĂ SCURTĂ LA TATĂL

a. Ce i-a spus Isus Mariei Magdalena când ea L-a recunoscut pen-tru prima dată după învierea Sa? Ioan 20:14-17.

 Ioan 20 14 După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. 15 Femeie, i-a zis Isus, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau. 16 Isus i-a zis: Marie! Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: Rabuni! adică: Învăţătorule! 17 Nu mă ţine, i-a zis Isus; căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.

b. Pe baza răspunsului dat Mariei, ce ne sugerează faptul că Isus S-a înălţat la cer mai târziu în acea dimineaţă de duminică, şi S-a întors în aceeaşi zi? Ioan 20:19-27; Matei 28:18.

Ioan 20 19 În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: Pace vouă! 20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. 22 După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! 23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute. 24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a răspuns: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: Pace vouă! 27 Apoi a zis lui Toma: Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.

Matei 28 18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

„Isus a refuzat să primească omagiul poporului Său până când avea asigurarea că sacrificiul Său era acceptat de Tatăl. El S-a înălţat în curţile cereşti, şi a auzit de la Dumnezeu Însuşi asigurarea că ispăşirea Sa pentru păcatele oamenilor fusese deplină, că prin sângele Său toţi puteau avea viaţa veşnică. Tatăl a ratificat legământul făcut cu Hristos, că îl va primi pe omul căit şi ascultător, şi că îl va iubi la fel cum Îl iubeşte pe Fiul Său... Toată puterea din cer şi de pe pământ a fost dată Prinţului Vieţii, şi El S-a reîntors la urmaşii Săi într-o lume de păcat, ca să le împartă din puterea şi slava Sa.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 790 (engl.) (rom. cap. 82, „De ce plângi?”).

 

Luni 13 iunie
2. ZILELE FINALE ALE LUI HRISTOS PE PĂMÂNT

a. Cât timp a stat Isus pe pământ după înălţarea Sa, şi care au fost unele dintre lucrurile pe care le-a făcut cu urmaşii Săi în acest timp? Faptele Apostolilor 1:1-3; Luca 24:45, 46.

Fapte 1 1 Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, 2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese. 3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.

Luca 24  45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a zis: Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi.

„Timp de patruzeci de zile Isus a rămas pe pământ, pregătindu-i pe ucenici pentru lucrarea dinaintea lor şi explicându-le ceea ce până acum nu fuseseră capabili să înţeleagă. El le-a vorbit despre profeţii referitoare la venirea Sa, despre respingerea Sa de către iudei, şi despre moartea Sa, arătându-le că fiecare specificaţie din aceste profeţii fusese împlinită. El le-a spus că ei urma să pri-vească această împlinire a profeţiei ca pe o asigurare despre puterea care urma să îi însoţească în lucrările lor viitoare....

În timpul acelor zile pe care Hristos le-a petrecut cu ucenicii Săi, ei au câştigat o nouă experienţă. Când L-a auzit pe iubitul lor Mântuitor explicându-le Scripturile în lumina tuturor lucrurilor întâmplate, credinţa lor în El a fost pe deplin întemeiată.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 26, 27 (engl.) (rom. cap. 3, „Marea însărcinare”).

b. Înainte de a Se înălţa la cer, ce misiune a dat Hristos ucenicilor Săi, şi cât de departe urma să ajungă această lucrare? Marcu 16:15; Matei 28:19, 20. Unde trebuia să înceapă lucrarea lor de predicare, şi de ce? Faptele Apostolilor 1:8.

Marcu 16  15 Apoi le-a zis: Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Matei 28 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Fapte 1 8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.

„Înainte de a se înălţa la cer, Hristos a dat ucenicilor Săi însărcinarea lor... Voi aţi fost martori ai vieţii Mele de sacrificiu în favoarea lumii, le-a spus El. Voi aţi văzut eforturile Mele pentru Israel. Şi deşi poporul Meu... M-a respins, ei vor mai avea încă o altă ocazie de a-L accepta pe Fiul lui Dumnezeu. Aţi văzut că pe toţi cei ce vin la Mine mărturisindu-şi păcatele îi primesc cu gene-rozitate. Pe cel ce vine la Mine nu îl voi da afară în nici un caz. Vouă, ucenicilor Mei, vă încredinţez această solie de milă. Ea trebuie să fie dată atât iudeilor cât şi neamurilor—mai întâi lui Israel, şi apoi tuturor naţiunilor, limbilor şi popoarelor.”— Ibid., pg. 27, 28 (engl.) (rom. cap. 3, „Marea însărcinare”).

„În Ierusalim erau multe persoane care credeau în taină că Isus din Nazaret era Mesia, şi mulţi care fuseseră înşelaţi de preoţi şi conducători. Acestora trebuia să le fie proclamată Evanghelia. Ei trebuiau să fie chemaţi la pocăinţă. Adevărul minunat că doar prin Hristos putea fi obţinută iertarea păcatelor, trebuia să fie făcut lămurit. Şi în timp ce tot Ierusalimul era în freamăt în urma evenimentelor mişcătoare ale ultimelor câteva săptămâni, predicarea ucenicilor urma să facă cele mai profunde impresii.”—Ibid., pg. 31, 32 (engl.)(rom. cap. 3, „Marea însărcinare”).

 

Marţi 14 iunie
3. HRISTOS SE ÎNALŢĂ LA CER A DOUA OARĂ

a. Ce loc anume din Betania a ales Isus ca loc pentru înălţarea Sa la cer? Luca 24:50, 51. Ce alte experienţe au făcut acest loc unul memorabil pentru Hristos?

 Luca 24 50 El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.

„Ca loc al înălţării Sale, Isus a ales locul care fusese atât de des sfinţit de prezenţa Sa în timp ce El locuia între oameni... Dumbrăvile şi văile izolate ale muntelui fuseseră consacrate de rugăciunile şi lacrimile Sale. Pantele sale răsunaseră de strigătele triumfătoare ale mulţimii care Îl proclamase rege. La poalele versantului său El găsise un cămin la Lazăr din Betania. În grădina Ghetsimani, aflată la poalele muntelui, El se rugase şi agonizase singur. De pe acest munte urma El să se înalţe la cer.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 829, 830 (engl.) (rom. cap. 87, „La Tatăl Meu şi la Tatăl vostru”).

b. Cum i-au mângâiat îngerii pe ucenici la înălţarea lui Isus? Faptele Apostolilor 1:9-11.

 Fapte 1 9 După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. 10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, 11 şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

„Lucrul cel mai preţios pentru ucenici la înălţarea lui Isus a fost faptul că El a plecat de la ei spre Cer în forma palpabilă a Învăţătorului lor divin. Acelaşi Isus, care umblase, vorbise, şi Se rugase cu ei; care frânsese pâinea cu ei; care fusese cu ei în bărcile lor pe lac; care căutase odihnă cu ei în dumbrăvi; şi care trudise chiar în acea zi urcând coasta abruptă a Muntelui Măslinilor—Se înăl -ţase la cer în trup omenesc.”—The Spirit of Prophecy, vol. 3, pg. 254.

c. De ce era de folos ca Isus să meargă la cer? Ioan 16:7; 14:16, 26.

Ioan 16 7 Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

Ioan 14 16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; 26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

„Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, însă lipsit de personalitatea omenească, şi independent de ea. Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie prezent în toate locurile personal. De aceea, era în interesul lor ca El să meargă la Tatăl şi să Îl trimită pe Duhul Sfânt să fie succesorul Lui pe pământ. Nimeni nu putea să aibă atunci vreun avantaj din pricina locaţiei sale sau din contactul personal cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul avea să fie accesibil tuturor. În acest sens El urma să fie mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălţat la cer.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 669 (engl.) (rom. cap. 73, „Să nu vi se tulbure inima”).

 

Miercuri 15 iunie
4. O INTRARE GLORIOASĂ ÎN CETATEA LUI DUMNEZEU

a. Cine altcineva s-a mai înălţat cu Hristos la cer, şi care a fost re-cepţia pe care au primit-o înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu? Matei 27:52, 53; Efeseni 4:8; Psalmii 24:7-10.

Matei 27  52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. 53 Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora.

Efeseni 4  8 De aceea este zis: S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.

Psalmi 24 7 Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! 8 Cine este acest Împărat al slavei?  Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. 9 Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! 10 Cine este acest Împărat al slavei?  Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!  

„Când [Mântuitorul] S-a înălţat, El conducea cortegiul, iar mulţimea robilor pe care îi înviase dintre cei morţi când a ieşit din mormânt, Îl urmau. Oastea cerească, cu cântări de bucurie şi triumf, Îl escortau spre cerul înalt.”—The Signs of the Times, 31 octombrie 1895.

„Porţile cetăţii lui Dumnezeu sunt larg deschise, şi mulţimea îngerească trece prin porţi înconjurată de o izbucnire de muzică încântăto are... Comandanţii oştilor îngereşti, fiii lui Dumnezeu, reprezentanţii lumilor necăzute, sunt adunaţi. Sfatul ceresc, în faţa căruia Lucifer îi acuzase pe Dumnezeu şi Fiul Său, reprezentanţii acelor domenii fără de păcat peste care Satan se gândise să îşi întemeieze domnia—toţi se află acolo pentru a-i ura bun venit Răscumpărătorului. Ei sunt nerăbdători să celebreze triumful Său şi să Îl glori-fice pe Regele lor.”—Hristos, Lumina lumii , pg. 833, 834 (engl.) (rom. cap. 87, „La Tatăl Meu şi la Tatăl vostru”).

b. Ce a cerut Hristos pentru ucenicii Săi, şi ce a declarat Tatăl cu privire la ei? Ioan 17:24; Efeseni 1:6.

Ioan 17 24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Efeseni 1 6 spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

„Înainte de a fi fost puse temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Îşi dăduseră mâinile într-un legământ solemn că Hristos urma să devină garantul rasei umane. Hristos a îndeplinit acest angajament.... Angajamentul fusese realizat deplin. Acum [Hristos] declară: Tată, s-a sfârşit. Am făcut voia Ta, O, Dumnezeul Meu. Am încheiat lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, ‚vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat’ (Ioan 19:30; 17:24). Vocea lui Dumnezeu se aude proclamând că dreptatea este satisfăcută. Sa-tan este învins. Cei ai lui Hristos, istoviţi, care se trudesc, sunt ‚acceptaţi în Cel Preaiubit’ (Efeseni 1:6). Înaintea îngerilor cereşti şi a reprezentanţilor lumilor necăzute, ei sunt declaraţi îndreptăţiţi.... Braţele Tatălui Îl înconjoară pe Fiul Său şi se rosteşte cuvântul: ‚Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!’ (Evrei 1:6).”—Ibid., pg. 834 (engl.) (rom. cap. 87, „La Tatăl Meu şi la Tatăl vostru”).

 

Joi 16 iunie
5. ÎNTRONAREA LUI HRISTOS

a. Cu ce cuvinte L-au lăudat îngerii în cer pe Isus? Apocalipsa 5:12.

 Apoc 5 12 Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!

„Cu o bucurie inexprimabilă, conducătorii, stăpânitorii şi puterile recu -nosc supremaţia Prinţului vieţii. Oastea îngerească se pleacă înaintea Lui, în timp ce strigăte bucuroase umplu curţile cerului: ‚Vrednic este Mielul care a fost junghiat’ (Apocalipsa 5:12).”—Hristos, Lumina lumii, pg. 834 (engl.) (rom. cap. 87, „La Tatăl Meu şi la Tatăl vostru”).

b. Ce ceremonie a fost făcută pentru Hristos, şi ce promisiune pen-tru ucenicii Săi a fost împlinită imediat ce s-a încheiat ritualul? Ioan 16:7-13; Faptele Apostolilor 1:8; 2:1-4.

Ioan 16 7 Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. 8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. 9 În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; 10 în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; 11 în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Fapte 1 8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.

Fapte 2 1 În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. 4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

„Înălţarea lui Hristos la cer a fost semnalul pentru ucenicii Săi că vor primi binecuvântarea promisă. Ei trebuiau să aştepte aceasta înainte de a-şi începe lucrarea. Când Hristos a trecut prin porţile cereşti, El a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. Imediat ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a descins asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost într-adevăr glorificat, chiar cu slava pe care o avuse împreună cu Tatăl toată veşnicia. Revărsarea de la Ziua Cincizecimii a fost comunicatul din partea cerului că încoronarea lui Hristos fusese înfăptuită. Conform promisiunii Sale, El îl trimisese pe Duhul Sfânt din cer la urmaşii Săi, ca semn că El, ca preot şi rege, primise toată auto-ritatea în cer şi pe pământ, şi că era Cel Uns peste poporul Său.”— Istoria faptelor apostolilor, pg. 38, 39 (engl.) (rom. cap. 4, „Ziua Cincizecimii”).

 

Vineri 17 iunie
ÎNTREBĂRI PERSONALE ŞI RECAPITULATIVE

1. Cum a putut Isus să verifice dacă sacrificiul Său pentru păcat a fost acceptat de Tatăl?
2. Cum putem noi, asemenea ucenicilor, să fim martori pentru Hristos predicând Evanghelia?
3. Ce binecuvântare specială aduce Mângâietorul întregii omeniri?
4. Cine a fost prezent la ceremonia de încoronare a lui Hristos?
5. În timpul încoronării Sale în cer, ce funcţii a primit Hristos?