Lecţia 13. Preoţia lui Hristos

„Iar suma celor despre care am vorbit este că: Avem un astfel de Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta tronului Maiestăţii în ceruri; un servitor al sanctuarului şi al adevăratului tabernacol, pe care l-a ridicat Domnul, şi nu omul” (Evrei 8:1, 2 engl.KJV).

„Mijlocirea lui Hristos în favoarea omului în sanctuarul de sus este în aceeaşi măsură esenţială pentru planul de mântuire după cum a fost moartea Sa pe cruce.”—Marea luptă, pg. 489 (engl.) (rom. cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pg. 409-432 (engl.) (rom. cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”, şi cap. 24, „În Sfânta Sfintelor”).


Duminică 19 iunie
1. UN PREOT DUPĂ RÂNDUIALA LUI MELHISEDEC

a. Sub ce ordin preoţesc a fost numit Hristos preot şi rege? Evrei 6:20. Ce este scris despre Melhisedec? Evrei 7:1-4; Geneza 14:18-20.

Evrei 6  20 unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.

Evrei 7 1 În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt,  care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, 2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi, Împărat al neprihănirii, apoi şi Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii; 3 fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii,  dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4 Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!

Geneza 14 18 Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. 19 Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! 20 Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

„Hristos a fost Cel care a vorbit prin Melhisedec, preotul Dumnezeului Prea Înalt. Melhisedec nu era Hristos, însă el era vocea lui Dumnezeu în lume, reprezentantul Tatălui.”— Solii alese, vol. 1, pg. 409 (engl.) (rom. cap. 65, „Cum să abordezi un punct controversat de doctrină”).

b. După ce Hristos a fost hirotonit ca preot după rânduiala lui Melhi-sedec, în ce sanctuar a intrat El să slujească? Evrei 8:1, 2. Ce se întâmplase cu sanctuarul pământesc şi serviciile sale? Matei 27:50, 51.

Evrei 8 1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2 ca slujitor al Locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Matei 27 50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. 51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat.

„Ruperea catapetesmei din templu a arătat că sacrificiile şi orânduielile nu urma să mai fie primite. Marele Sacrificiu fusese oferit şi fusese acceptat, şi Duhul Sfânt care a coborât în Ziua Cincizecimii a purtat minţile ucenicilor de la sanctuarul pământesc spre cel ceresc, unde Isus intrase cu propriul Său sânge, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi beneficiile ispăşirii Sale... Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc.”—Experienţe şi viziuni, pg. 259, 260 (engl.) (rom. cap. „O temelie sigură”).

 

Luni 20 iunie
2. ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU

a. Ca Mare Preot al nostru, care este una dintre funcţiile lui Hris-tos? 1 Timotei 2:5. Pentru a îndeplini lucrarea de mijlocire, unde trebuie să fie Isus? Evrei 8:1; Coloseni 3:1.

1Tim 2 5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

Evrei 8 1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

Coloseni 3 1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu.

b. Unde se afla tronul lui Dumnezeu când în viziune Ioan a văzut pe Hristos slujind poporului Său imediat după înălţarea Sa? Apocalipsa 4:2, 5; 8:3, 4.

Apoc 4  2 Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.5 Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Apoc 8 3 Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4 Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

„Locurile sfinte din sanctuarul din cer sunt reprezentate de cele două încăperi din sanctuarul de pe pământ. Când apostolului Ioan i-a fost oferită în viziune o privelişte a Templului lui Dumnezeu din cer, el a văzut acolo ‚şapte lămpi de foc arzând înaintea tronului’ (Apocalipsa 4:5). El a văzut un înger, ‚care avea o cădelniţă de aur; şi i-a fost dată multă tămâie, să o aducă cu rugă -ciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur care era înaintea tronului’ (Apocalipsa 8:3). Aici profetului i s-a permis să privească în prima încăpere a sanctuarului ceresc; şi el a văzut acolo ‚cele şapte lămpi de foc’ şi ‚altarul de aur’, reprezenta-te de sfeşnicul de aur, şi altarul tămâierii din sanctuarul de pe pământ.”— Marea luptă, pg. 414, 415 (engl.) (rom. cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

c. Cum a confirmat Pavel mărturia lui Ioan că Isus a intrat cu sângele Său în prima încăpere a sanctuarului numită Sfânta sanctuarului ceresc? Evrei 9:8, 11, 12 (v. 12 engl. KJV, rom. BTF spune „în locul sfânt”).

 Evrei 9 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul prea sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi.11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; 12 şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.

d. De unde ştim că tronul mobil al lui Dumnezeu nu este permanent ataşat de Chivotul Legământului în Sfânta Sfintelor, ci, mai de -grabă, se poate muta dintr-un loc în altul? Ezechiel 1:15-17, 2 4-26.

 Ezechiel 1 15 Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. 16 Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. 17 Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor.24 Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. 25 Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos. 26 Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.

„L-am văzut pe Tatăl ridicându-se de pe tron, şi mergând într-un car de foc în sfânta sfintelor, înăuntrul perdelei, şi şezând jos. Atunci Isus S-a ridicat de pe tron, şi majoritatea celor care erau plecaţi s-au ridicat cu El.”— Experienţe şi viziuni, pg. 55 (engl.) (rom. cap. „Sfârşitul celor 2300 de zile”).

 

Marţi 21 iunie
3. „ÎNĂUNTRUL PERDELEI”

a. Ce alţi termeni foloseşte Scriptura pentru a se referi la prima încăpere a Sanctuarului ceresc unde a intrat Hristos la înălţarea Sa? Evrei 6:18-20 (engl. KJV, rom. BTF spune: „Speranţa pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură şi neclintită şi care intră până dincolo de perdea”(v. 19)); Numeri 4:25, 26.

Evrei 6 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20 unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.

Numeri 4 25 Să ducă covoarele cortului şi cortul întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întâlnirii; 26 pânzele curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.

„Slujirea preotului de-a lungul anului în prima încăpere a sanctuarului, ‚dincolo de perdeaua’ care forma uşa şi separa locul sfânt de curtea exterioară, reprezintă lucrarea de slujire pe care a început-o Hristos la înălţarea Sa... Aşa a pledat Hristos sângele Său înaintea Tatălui în favoarea păcătoşilor, şi prezenta înaintea Lui de asemenea, împreună cu parfumul preţios al neprihănirii Sale, rugăciunile credincioşilor pocăiţi. Astfel era lucrarea de slujire în prima încăpere a sanctua-rului din cer.”— Marea luptă, pg. 420, 421 (engl.) (rom. cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

b. Dacă preotul care venea din sfânta dorea să intre ‚dincolo de per-deaua’ unde se afla chivotul, la care perdea se face referire, şi la care încăpere se face referire prin expresia ‚dincolo de perdea’? Evrei 9:3; Exodul 26:31-33; Leviticul 16:2, 15.

Evrei 9  3 după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema Locul prea sfânt.

Exod 26 31 Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea heruvimi. 32 S-o prinzi de patru stâlpi de salcâm, poleiţi cu aur; stâlpii aceştia să aibă nişte cârlige de aur, şi să stea pe patru picioare de argint. 33 Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul sfânt şi Locul prea sfânt.

Levitic 16 2 Domnul a zis lui Moise: Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfântul locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.15 Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.

„O dată pe an, în marea Zi a Ispăşirii... se aduceau la uşa sanctuarului doi ţapi, şi se arunca sorţul asupra lor, ... (Leviticul 16:8). Ţapul asupra căruia cădea sorţul pentru Domnul trebuia ucis ca o jertfă pentru păcat pentru popor. Şi preotul trebuia să aducă sângele său dincolo de perdea şi să îl stropească pe tronul harului, şi înaintea tronului harului.”—Ibid., pg. 419 (engl.) (rom. cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

c. Cum foloseşte inspiraţia de asemenea expresia ‚dincolo de per-dea’ pentru a se referi la întregul sanctuar, fără să se refere în mod anume la vreuna dintre cele două încăperi, prima sau a doua? Numeri 18:5, 7 [Observaţi: altarul şi sanctuarul (v. 5) paralel cu „altar” şi „dincolo de perdea” (v. 7)].

 Numeri 18 5 Să păziţi cele privitoare la sfântul locaş şi altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel. 6 Iată că am luat pe fraţii voştri Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei vă sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii. 7 Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorât.

„Cei care îmbracă întreaga armură a lui Dumnezeu şi dedică zilnic timp pentru meditaţie şi rugăciune şi pentru studiul Scripturilor vor fi conectaţi cu cerul şi vor avea o influenţă salvatoare, transformatoare, asupra celor din jurul lor... Rugăciunile lor serioase vor pătrunde dincolo de perdea.”— Mărturii, vol. 5, pg. 112, 113 (engl.) (rom. cap. 10, „Căsătorii neînţelepte”).

 

Miercuri 22 iunie
4. SCRIIND LEGEA ÎN INIMĂ

a. Ca slujitor al sanctuarului ceresc, sub care legământ lucrează Hristos ca mijlocitor al nostru? Evrei 8:6; 9:11.

Evrei 8 6 Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

Evrei 9 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta.

„[Evrei 8:1, 2 citat.] Aici este revelat sanctuarul noului legământ. Sanctuarul primului legământ a fost ridicat de om, clădit de Moise; acesta este ridicat de Domnul, nu de om. În acel sanctuar preoţii pământeşti îndeplineau serviciul lor; în acesta, Hristos, Marele nostru Preot, slujeşte la dreapta lui Dumnezeu. Un sanctuar era pe pământ, celălalt este în ceruri.”—Marea luptă, p..413 (engl.) (rom. cap. 23, „Ce este sanctuarul?”).

b. Ce scop divin trebuie să îndeplinească slujirea lui Hristos în ini-ma acelora care vin sub noul legământ? Evrei 8:8-11. Ce înseamnă să ai legea scrisă în inimă? Romani 2:14, 15; Tit 2:14.

Evrei 8 8 Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; 9 nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. 10 Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. 11 Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: Cunoaşte pe Domnul! Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

Romani 2 14 Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; 15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

Tit 2 14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

„Cel care are legea lui Dumnezeu scrisă în inimă va asculta de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni, şi mai degrabă nu va asculta de oameni decât să devieze în cel mai mic aspect de la porunca lui Dumnezeu.”—Mărturii, vol. 1, pg. 361 (engl.) (rom. cap. 69, „Rebeliunea”).

„Când legea lui Dumnezeu este scrisă în inimă, ea va fi dată pe faţă într-o viaţă pură şi sfântă... Toţi cei ce-L iubesc pe Isus şi păzesc poruncile vor încerca să evite chiar şi ceea ce doar pare rău... Ei nu se vor simţi mulţumiţi cu ei înşişi, ci încrederea lor va fi în Dumnezeu, singurul care este capabil să îi păzească de păcat şi impuritate.”— The Review and Herald, 17 mai 1887.

c. În ce stare trebuie să aducă Hristos biserica, în condiţiile în care marea luptă dintre El şi Satan se va încheia în favoarea Lui? Efeseni 4:11-14; 5:25-27.

Efeseni 4 11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

Efeseni 5 25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, 26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, 27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

„Mântuitorul nu a putut fi făcut să cedeze puterii ispitei nici măcar într-un gând.... Satan nu a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care să îl facă în stare să câştige victoria. El păzise poruncile Tatălui Său, şi nu era în El nici un păcat pe care Satan să îl poată folosi în avantajul său. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiţi cei care vor sta în timpul de strâmtorare.”— Marea luptă, pg. 623 (engl.) (rom. cap. 39, „Timpul de strâmtorare”).

 

Joi 23 iunie
5. ADMINISTRÂND IERTARE POPORULUI SĂU

a. Cine pledează pe lângă Dumnezeu pentru noi, şi ce argument foloseşte El pentru a face sigură iertarea pentru păcatele noastre? Evrei 9:11-15, 22; 7:25.

Evrei 9 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; 12 şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. 13 Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! 15 Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită.22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Evrei 7 25 De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

„Avem un Domn înviat, înălţat la cer, care trăieşte veşnic pentru a face mijlocire pentru noi... în prezenţa Tatălui, pledând cu sângele Său pentru iertarea de păcatele noastre.”—The Review and Herald, 21 septembrie 1886.

b. Ce încurajare este dată celor care sunt descurajaţi din cauza păcatelor şi imperfecţiunilor lor de caracter? 1 Ioan 1:9; 2:1, 2; Ev rei 12:2,3.

1Ioan 1 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

1Ioan 2 1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Evrei 12  2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

„Crede că Isus te iubeşte, şi în eforturile tale de a asculta de adevăr, dacă greşeşti, nu simţi că trebuie să te îngrijorezi, să te nelinişteşti, să renunţi la încrederea ta în Dumnezeu, şi să gândeşti că Dumnezeu este vrăjmaşul tău... Tu nu te poţi curăţa de impurităţile tale. Du toate poverile tale la Isus. El te va ajuta. El vrea ca tu să nu aştepţi şi să nădăjduieşti că prin faptele tale bune vei ispăşi pentru păcat sau că te vei face neprihănit. Încrede-te în meritele unui Mântuitor răstignit, înviat.”— The Upward Look, pg. 376.

„Va trebui adesea să ne plecăm şi să plângem la picioarele lui Isus din cauza neajunsurilor şi greşelilor noastre, însă nu trebuie să ne descurajăm. Chiar dacă suntem biruiţi de vrăjmaşul, nu suntem alungaţi, nici lepădaţi şi respinşi de Dumnezeu. Nu; Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, şi face de asemenea ispăşire pentru noi.”— Asemenea lui Hristos, pg. 123 (engl.) (rom. cap. 109, „Credinţa care lucrează prin dragoste”).

 

Vineri 24 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care era semnificaţia sfâşierii perdelei din templu la moartea lui Isus pe cruce?
2. De unde ştim că cele două încăperi ale sanctuarului ceresc corespund celor din sanctuarul pământesc?
3. Care sunt cele trei semnificaţii ale expresiei „dincolo de perdea”, după cum e folosită aceasta de Inspiraţie?
4. Ce înseamnă să ai Legea lui Dumnezeu scrisă în inimă?
5. Ce încurajare este dată membrilor bisericii lui Hristos de astăzi, care greşesc?