Lecția 2. Simboluri ale Duhului Sfânt

„Cine crede în Mine, așa cum zice Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie. (Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese proslăvit.).” (Ioan 7:38, 39).

„Cel Infinit a revărsat lumină prin Duhul Sfânt în mințile și inimile slujitorilor Săi. El a oferit vise și viziuni, simboluri și ilustrații; și cei cărora le-a fost descoperit astfel adevărul au întruchipat gândul în limbaj omenesc.” – Marea luptă, Introducere, p. VII.

Recomandare pentru studiu: Marea Luptă, Introducere, p. VII-XII.


Duminică 7 octombrie

1. APA CA SIMBOL

a. Cum simbolizează apa natura și lucrarea Duhului Sfânt? Ioan 3:5; Tit 3:5.

Ioan 3:5: „Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Tit 3:5: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt...”

„Spălarea reprezenta îngroparea cu Hristos în apă, asemănător cu moartea Lui, simbolizând că toți cei care se pocăiesc de încălcarea legii lui Dumnezeu primesc purificare, curățire prin lucrarea Duhului Sfânt. Botezul reprezintă adevărata convertire prin reînnoirea Duhului Sfânt.” – Credința prin care trăiesc, p. 143 (cap. Exemplul Domnului nostru).

b. Pe cei care însetează spiritual, ce îi invită Isus să facă? Ioan 7:37-39; 4:14.

Ioan 7:37-39: „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Ioan 4:14: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică”.”

„Cel care caută să-și potolească setea la fântânile din această lume, va bea doar ca să înseteze din nou. Pretutindeni oamenii sunt flămânzi. Ei tânjesc după ceva care să le satisfacă nevoia sufletului. Doar Unul poate ieși în întâmpinarea acelei nevoi. Nevoia lumii, ‚Dorința tuturor neamurilor,’ este Hristos. Harul divin pe care doar El îl poate oferi, este ca o apă vie, curățind, împrospătând și înviorând sufletul.” – Hristos, Lumina lumii, p. 187 (cap. 19, La fântâna lui Iacov).


Luni 8 octombrie

2. VÂNTUL CA SIMBOL

a. În ce moduri reprezintă vântul lucrarea Duhului Sfânt în convertire? Ioan 3:8.

Ioan 3:8: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

„Hristos a folosit vântul ca simbol al Duhului lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, vol. 12, p. 155.

„Vântul se aude printre ramurile copacilor, foșnind frunzele și florile; totuși este invizibil și niciun om nu știe de unde vine și încotro se îndreaptă. Tot așa este lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii. Ea nu poate fi explicată mai mult decât poate fi explicată mișcarea vântului. O persoană poate să nu fie în stare să spună timpul sau locul exact, sau să descrie toate circumstanțele în procesul convertirii; dar aceasta nu dovedește faptul că este neconvertită. Printr-un agent la fel de nevăzut ca vântul, Hristos lucrează continuu asupra inimii. Puțin câte puțin, probabil inconștient primitorului, se realizează impresii care tind să atragă sufletul la Hristos. Acestea pot fi primite prin meditarea la El, prin citirea Scripturilor sau prin auzirea cuvântului din partea predicatorului activ. Deodată, când Duhul vine cu un apel mult mai direct, sufletul se predă cu bucurie lui Isus. Mulți numesc aceasta convertire instantanee; dar ea este rezultatul unei îndelungi stăruințe a Duhului lui Dumnezeu – un proces răbdător, îndelungat.

„Cu toate că vântul este invizibil, el produce efecte care sunt văzute și simțite. La fel, lucrarea Duhului asupra sufletului se va dezvălui în fiecare faptă a celui care a simțit puterea ei mântuitoare. Când Duhul lui Dumnezeu pune stăpânire asupra inimii, el transformă viața. Gândurile păcătoase sunt îndepărtate, faptele rele sunt abandonate; dragostea, umilința și pacea iau locul mâniei, invidiei și conflictelor. Bucuria ia locul tristeții și înfățișarea reflectă lumina cerului. Nimeni nu vede mâna care ridică povara sau lumina care coboară de la curțile de sus. Binecuvântarea vine când, prin credință, sufletul se predă lui Dumnezeu. Atunci puterea pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea creează o nouă ființă după chipul lui Dumnezeu.” – Hristos, Lumina lumii, p. 172, 173.

b. În ce mod este folosit Duhul lui Dumnezeu pentru a sublinia fragilitatea ființelor umane mândre? Isaia 40:7, 8.

Isaia 40:7, 8: „Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea. – În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”


Marți 9 octombrie

3. ULEIUL CA SIMBOL

a. Cum a fost folosit uleiul ca simbol potrivit pentru Duhul Sfânt în legătură cu Hristos? Psalmii 45:7; 23:5; Isaia 61:1.

Psalmii 45:7: „Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.”

Psalmii 23:5: „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.”

Isaia 61:1: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea...”

„Predicând în Nazaret, Hristos S-a proclamat drept Cel Uns. Duhul lui Dumnezeu însoțea afirmaţiile Lui și convingea inimile de adevărul lor. Toate dădeau mărturie despre cuvintele îndurătoare care se desprindeau de pe buzele Lui.” – The Bible Echo, 19 august 1895.

b. Cum reprezintă uleiul lucrarea Duhului Sfânt în și prin credinciosul consacrat? Zaharia 4:6, 12, 14.

Zaharia 4:6, 12, 14: „Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!...

(12) Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?” ... (14) „Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

„De la cei doi măslini, uleiul de aur se scurgea prin țevile de aur în vasul sfeșnicului și de aici în lămpile de aur care luminau sanctuarul. La fel, de la cei sfinți care stau în prezența lui Dumnezeu Duhul Lui este împărtășit instrumentelor umane care sunt consacrate slujirii Sale. Misiunea celor doi unși este de a transmite poporului lui Dumnezeu acest har ceresc, singurul care poate face cuvântul Lui o candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. ‚Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oștirilor.’ (Zaharia 4:6).” – Parabolele Domnului Hristos, p. 408 (cap. 44, Adevăratul semn).

„Inimile noastre nu pot reflecta lumina până când nu există o legătură vitală cu cerul. Doar aceasta le poate face să ardă constant cu o dragoste sfântă, neegoistă, pentru Isus și pentru toți cei care sunt câștigați prin sângele Lui. Și dacă nu suntem constant umpluți din nou cu uleiul de aur, flacăra se va stinge.” – The Home Missionary, 1 iulie 1897.

„Uleiul este primit în vase pregătite pentru ulei. Duhul Sfânt în inimă este cel care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. ... Dacă acest ulei nu ar fi fost revărsat din ceruri prin soliile Duhului lui Dumnezeu, agenții răului ar fi avut control deplin asupra omului.” – Comentarii biblice ale Vechiului Testament [Comentarii ale E. G. White], vol. 4, p. 1179, 1180 (cap. referitor la Zaharia 3).

„Așa cum măslinii se golesc în țevile de aur, tot astfel solii cerești caută să transmită tot ceea ce primesc de la Dumnezeu. Întreaga comoară cerească așteaptă să fie cerută și primită de către noi; și pe măsură ce primim binecuvântarea, la rândul nostru trebuie să o împărtășim. Astfel, candelele sfinte sunt alimentate și biserica devine un purtător al luminii în lume.” – Mărturii pentru predicatori, p. 510 (cap. 18, Principii vitale de relaţionare).


Miercuri 10 octombrie

4. CA UN PORUMBEL

a. Ce a făcut din porumbel un simbol potrivit, vizibil, al revărsării Duhului Sfânt asupra lui Isus Hristos? Matei 3:16.

Matei 3:16: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”

„Simbolul în formă de porumbel, care a planat asupra lui Isus la botezul Său, reprezintă delicatețea caracterului Său.” – Solii alese, vol. 2, p. 238 (cap. 25, Tărie în încercare).

b. Cum se va manifesta delicatețea porumbelului în cei care primesc Duhul Sfânt? Matei 10:16; Galateni 5:22.

Matei 10:16: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.”

Galateni 5:22 (engl.): „Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, delicatețea, facerea de bine, credincioșia.”

„Când un om este convertit la Dumnezeu, îi este oferit un nou gust moral, îi este dată o nouă putere motrice și el iubește lucrurile pe care Dumnezeu le iubește. ... Dragostea, bucuria, pacea și o recunoștință de nespus vor pătrunde în suflet și limbajul celui binecuvântat va fi: ‚Delicatețea Ta m-a făcut mare’ (Psalmii 18:35).” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 302.

„Când lumina lui Hristos este primită în suflet, duhul este înduioșat. Delicatețea lui Hristos este exprimată în viață. Influența personală a sufletului umil, consacrat, asemenea miresmei unei flori, se extinde până departe. Există ceva în el care nu constă în etalare. Este o putere spirituală pe care o primește de la cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ. Duhul Sfânt care vine de la Dumnezeu la agenții pe care El îi angajează, se revarsă mai departe în viețile altora, făcându-i lucrători împreună cu Dumnezeu.” – Australian Union Conference Record, 1 iunie 1900.

c. Ce alte lecții putem învăța din simbolul porumbelului? Psalmii 55:6.

Psalmii 55:6: „Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”

„O viață în Hristos este o viață liniștită. Poate să nu existe niciun extaz al sentimentelor, dar trebuie să fie o încredere statornică, pașnică. Speranța ta nu este în tine însuți; ea este în Hristos. Slăbiciunea ta este unită cu puterea Lui, ignoranța ta cu înțelepciunea Lui, fragilitatea ta cu puterea Lui rezistentă. Deci, nu trebuie să privești la tine, nici să-i permiți minții să stagneze asupra eului, ci privește la Hristos. Lasă-ți mintea să contemple iubirea Lui, frumusețea, desăvârșirea caracterului Său. ... Iubindu-L, imitându-L, depinzând complet de El, vei fi transformat după chipul Lui.” – Calea către Hristos, p. 70, 71 (cap. 8, Crescând în Hristos).


Joi 11 octombrie

5. FOCUL CA SIMBOL

a. În ce moduri simbolizează focul Duhul Sfânt? Matei 3:11; Apocalipsa 4:5.

Matei 3:11: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

Apocalipsa 4:5: „Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.”

„Darul Duhului Sfânt, bogat, deplin și abundent, trebuie să fie pentru biserica Lui ca un zid de foc pe care puterile iadului nu-l pot cuceri. În curăția lor nealterată și în desăvârșirea lor nepătată, Hristos privește asupra poporului Său ca răsplată a întregii Lui suferințe, umilințe și iubiri și ca un supliment la slava Sa – Hristos, marele centru de la care iradiază toată slava.” – Mărturii pentru predicatori, p. 18, 19 (cap. 1, Biserica lui Hristos).

b. Ce li s-a înfățișat ucenicilor, care părea ca focul, dar nu era foc? Fapte 2:3-8.

Fapte 2:3-8: „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?”

„_________Duhul Sfânt, adoptând forma unor limbi de foc, s-a așezat asupra celor adunați. Acesta era un simbol al darului revărsat atunci asupra ucenicilor, care i-a făcut capabili să vorbească fluent limbi care nu le fuseseră cunoscute până atunci. Aspectul focului simboliza zelul arzător cu care apostolii aveau să lucreze și puterea care avea să însoțească lucrarea lor.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 39 (cap. 4, Cincizecimea).

„Sub această iluminare cerească, Scripturile pe care Hristos li le-a explicat se reliefau în mințile lor cu strălucirea vie și frumusețea adevărului clar și puternic. Perdeaua care îi împiedica să vadă scopul a ceea ce a fost abolit, era acum îndepărtată, și scopul misiunii lui Hristos și natura împărăției lui au fost înțelese în claritate perfectă.” – The Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 266.


Vineri 12 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce reprezintă botezul cu apă în legătură cu Duhul Sfânt?

2. Cum reprezintă vântul lucrarea Duhului Sfânt în inimă?

3. Ce trebuie să se întâmple pentru ca lumina noastră spirituală să ardă constant?

4. Ce ne învață porumbelul despre viața creștină?

5. Cum Îl reprezintă simbolul focului pe Duhul Sfânt?