Lecţia 3. Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa

„Să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine... Ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3:9-11).

„Biserica este depozitara bogăţiilor harului lui Hristos; şi prin bi -serică se va manifesta în cele din urmă... descoperirea finală şi deplină a iubirii lui Dumnezeu.”— Istoria faptelor apostolilor, pg. 9 (engl.) (rom. cap. 1, „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pg. 9-16 (engl.) (rom. cap. 1, „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

 

Duminică 10 aprilie
1. CREAT DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU

a. Ce a spus Dumnezeu referitor la crearea omenirii, şi cui i-a spus El acest lucru? Geneza 1:26, 27.

 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26-27)

„După ce a fost creat pământul, şi animalele de pe el, Tatăl şi Fiul şi-au îndeplinit scopul, pe care îl plănuiseră înainte de căderea lui Satan, de a face om după asemănarea lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului şi a fiecărei vietăţi de pe el. Şi acum Dumnezeu i-a spus Fiului Său, ‚Să facem om după chipul nostru’ (Geneza 1:26).”— Lift Him Up , pg. 47.

b. Ce înseamnă să fii creat după chipul lui Dumnezeu? Eclesiastul 7:29.

 Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii. (Eclesiastul 7:29)

„Dumnezeu l-a făcut pe om drept; El i-a dat trăsături nobile de caracter, fără predispoziţie spre rău. El l-a înzestrat cu puteri intelectuale înalte.”— Patri -arhi şi profeţi, pg. 49 (engl.) (rom. cap. 2., „Creaţiunea”).

„Afecţiunile [omului] erau pure; apetitul şi pasiunile sale erau sub controlul raţiunii.”— Ibid., pg. 45 (engl.) (rom. cap. 2, „Creaţiunea”).

 

Luni 11 aprilie
2. SLAVA LUI DUMNEZEU

a. Pentru ce scop a creat Dumnezeu omenirea? Isaia 43:7.

 Pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” (Isaia 43:7)

„Mai presus de toate ordinele inferioare de existenţă, Dumnezeu a intenţionat ca omul, lucrarea de încoronare a creaţiunii Sale, să exprime gândul Său şi să reveleze gloria Sa. Însă omul nu trebuie să se înalţe pe sine ca Dumnezeu.”—Mărturii, vol. 8, pg. 264 (engl.)(rom. cap. 43, „Un Dumnezeu personal a creat omul”).

„Când Adam a ieşit din mâna Creatorului Său, el purta, în natura sa fizică, mentală şi spirituală, o asemănare cu Creatorul Său. ‚Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său’ (Geneza 1:27), şi scopul Său a fost ca omul să reflecte chipul Său cu atât mai deplin, cu cât trăia mai mult—să reflecte mai amplu slava Creatorului.”—Educaţia, pg. 15 (engl.) (rom. cap. 1, „Sursa şi scopul adevăratei educaţii”) .

b. Cum a definit inspiraţia slava lui Dumnezeu? Exodul 33:18, 19; 34:5-7.

 Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” (Exodul 33:18-19)

Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (Exodul 34:5-7)

„Slava lui Dumnezeu este caracterul Său. În timp ce Moise era pe munte, mijlocind serios pe lângă Dumnezeu, El s-a rugat: ‚Te rog, arată-mi slava Ta.’ Ca răspuns, Dumnezeu a spus: ‚Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumu-seţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea Ta; ‚Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă’ (Exodul 33:18, 19).

„Slava lui Dumnezeu—caracterul Său—a fost apoi descoperit: [Exodul 34:6, 7 citat].”— The Signs of the Times , 3 septembrie 1902.

c. Din ce se formează caracterul nostru? Isaia 55:7-9; Eclesiastul 8:5; 2 Corinteni 10:5.

 Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. (Isaia 55:7-9)

Pe cine păzeşte porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata. (Eclesiastul 8:5)

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:5)

„Dacă gândurile sunt greşite, sentimentele vor fi greşite, şi gândurile şi sentimentele combinate formează caracterul moral. Când hotărăşti, creştin fiind, că nu ţi se cere să îţi controlezi gândurile şi sentimentele, eşti adus sub influenţa îngerilor răi şi inviţi prezenţa şi controlul lor.”— Mărturii, vol. 5, pg. 310 (engl.) (rom. cap. 33, „Caracterul păcătos al murmurării”).

„Nu uitaţi niciodată că gândurile realizează acţiuni. Acţiuni repetate for -mează obiceiuri, şi obiceiurile formează caracterul.”—The Upward Look, pg. 89.

 

Marţi 12 aprilie
3. SCOPUL LUI DUMNEZEU ZĂDĂRNICIT

a. Referitor la ce punct i-a ispitit şarpele pe primii noştri părinţi şi i-a adus sub stăpânirea păcatului? Geneza 3:3-6

 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. (Geneza 3:3-6)

„Una dintre cele mai puternice ispite pe care le are de înfruntat omul este cea legată de apetit... De la prima ocazie când omenirea a cedat în faţa apetitului, ea a devenit din ce în ce mai îngăduitoare de sine, până când sănătatea a fost sacrificată pe altarul poftei. Locuitorii lumii antediluviene erau necumpătaţi în mâncare şi 
băutură. Ei consumau alimente cu carne, deşi la acel moment Dumnezeu nu le dăduse permisiunea de a mânca hrană ce provenea de la animale. Ei au mâncat şi au băut până ce îngăduirea apetitului lor depravat nu a cunoscut nici o limi-tă, şi au devenit atât de corupţi încât Dumnezeu nu a putut să îi mai suporte. Paharul nelegiuirii lor era plin, şi El a curăţat pământul de poluarea sa morală printr-un potop.”—Sfaturi pentru sănătate, pg. 108, 109 (engl.) (cap. 50, „Relaţia dintre dietă, moralitate şi sănătate”).

b. Cât succes a avut Satan în încercarea de a-i face pe oameni să păcătuiască? Geneza 6:5; Romani 3:10-12, 18. Care era scopul său?

 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5)

După cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Romani 3:10-12)

Frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor. (Romani 3:18)

„Scopul lui Satan era de a crea o separare veşnică între Dumnezeu şi om.”—Hristos, Lumina lumii , pg. 25 (engl.) (rom. cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

„Omul a fost iniţial înzestrat cu puteri nobile şi o minte bine echilibrată. Fiinţa sa era perfectă şi în armonie cu Dumnezeu. Gândurile sale erau pure, scopurile sale sfinte. Însă prin neascultare, puterile sale au fost pervertite, şi egoismul a luat locul iubirii. Natura sa a devenit atât de slăbită prin călcarea legii, încât era imposibil pentru el, în propria sa putere, să se împotrivească puterii răului. El a fost făcut de către Satan rob, şi ar fi rămas pentru totdeauna aşa, dacă Dumnezeu nu s-ar fi interpus în mod special. A fost scopul ispititorului să zădărnicească planul lui Dumnezeu în creaţiune, şi să umple pământul cu necaz şi pustiire. Şi el urma să indice spre toate aceste rele ca fiind rezultatul lucrării lui Dumnezeu de a-l crea pe om.”—Calea către Hristos, pg. 17 (engl.) (rom. cap. 2, „Nevoia păcătosului de Hristos”).

„Prin păcat asemănarea divină a fost redusă şi aproape ştearsă cu totul. Puterile fizice ale omului au fost slăbite, capacităţile sale mentale au fost împuţinate, viziunea sa spirituală a devenit neclară. El devenise supus morţii.”—Educaţia, pg. 15 (rom. cap. 1, „Sursa şi scopul adevăratei educaţii”).

 

Miercuri 13 aprilie
4. RESTAURÂND CHIPUL PIERDUT

a. După ce Satan a avut succes în a distruge chipul lui Dumnezeu din omenire, ce plan a fost imediat pus în aplicare? Geneza 3:15.

 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”  (Geneza 3:15)

„Satan i-a condus pe oameni la păcat, şi planul de răscumpărare a fost pus în aplicare. Timp de patru mii de ani, Hristos a lucrat pentru înălţarea omului, şi Satan pentru ruina şi degradarea lui.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 759 (engl.) (rom. cap. 79, „S-a sfârşit”).

„[Geneza 3:15 citat.] Aici era prima promisiune despre un Mântuitor care urma să stea pe câmpul de bătălie pentru a contesta puterea lui Satan şi a birui împotriva lui.”— Solii alese, vol. 2, pg. 106 (engl.) (rom. cap. „Soliile celor trei îngeri în cadrul lor mai larg”).

b. Ce scop a intenţionat Dumnezeu să realizeze prin planul de mântuire? Romani 8:29; 2 Corinteni 3:18.

 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. (Romani 8:29)

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

„Omenirea nu a fost lăsată fără speranţă. Prin infinită dragoste şi milă fusese făcut planul de mântuire şi a fost acordată o viaţă de probă. A restaura în om chipul Creatorului său, a-l aduce înapoi la perfecţiunea în care a fost creat, a promova dezvoltarea trupului, a minţii, a sufletului, a realiza scopul divin în crearea omului—aceasta urma să fie lucrarea de răscumpărare. Acesta este scopul educaţiei, marele obiectiv al vieţii.”— Educaţia, pg. 15, 16 (engl.) (rom. cap. 1, „Sursa şi scopul adevăratei educaţii”).

c. Care dintre cele trei persoane ale Dumnezeirii a venit în această lume pentru a restaura în fiinţele umane chipul lui Dumnezeu? Ioan 1:18; Luca 19:10.

 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”  (Ioan 1:18)

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”  (Luca 19:10)

„Satan jubila că reuşise să degradeze chipul lui Dumnezeu în omenire. Atunci Isus a venit să restaureze în om chipul Creatorului său. Nimeni în afară de Hristos nu poate modela din nou caracterul care a fost ruinat de păcat. El a venit să alunge demonii care controlaseră voinţa. El a venit să ne înalţe din praf, să remodeleze caracterul deformat, făcându-l după modelul caracterului Său divin, şi să îl înfrumuseţeze cu slava Sa proprie.”—Harul uimitor al lui Dum-nezeu, pg. 11 (engl.) (rom. cap. „La timpul stabilit de Dumnezeu”).

„Deşi chipul moral al lui Dumnezeu a fost aproape şters de păcatul lui Adam, prin meritele şi puterea lui Isus el poate fi reînnoit. Omul poate sta cu chipul moral al lui Dumnezeu în caracterul său; pentru că Isus i-l va da.”—Ibid., pg. 246 (engl.) (rom. cap. „După chipul lui Dumnezeu”).

 

Joi 14 aprilie
5. MANIFESTAREA FINALĂ A CARACTERULUI LUI DUMNEZEU

a. Care este ultimul scop al lui Dumnezeu pentru biserica Sa? Efeseni 3:8-11.

 Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.  (Efeseni 3:8-11)

„De la început a fost planul lui Dumnezeu ca prin biserica Sa să se reflecte către lume plinătatea şi suficienţa Sa. Membrii bisericii... trebuie să prezinte slava Sa.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 9 (engl.) (rom. cap. 1, „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

b. Care trebuie să fie starea bisericii lui Dumnezeu pentru a reflecta plinătatea şi chipul Său înaintea lumii? Efeseni 5:27; Ioan 13:34, 35. Ce se va întâmpla odată ce se ajunge la această stare? Marcu 4:29.

 Ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. (Efeseni 5:27)

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)

şi când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.” (Marcu 4:29)

„Acum, când Marele nostru Preot face ispăşire pentru noi, ar trebui să căutăm să fim desăvârşiţi în Hristos. Mântuitorul nostru nu a putut fi făcut să cedeze puterii ispitei nici măcar printr-un gând. Satan găseşte în inimile ome-neşti câte un punct unde poate să prindă teren; vreo dorinţă păcătoasă este nutrită, prin intermediul căreia ispitele sale îşi manifestă puterea. Însă Hristos a spus despre Sine Însuşi: ‚Vine Stăpânitorul lumii acesteia, dar nu are nimic în Mine’ (Ioan 14:30) ... Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiţi cei care vor sta în timpul de strâmtorare.”—Marea luptă, pg. 623 (engl.) (rom. cap. 39, „Timpul de strâmtorare”).

„Hristos aşteaptă cu o dorinţă arzătoare să Se manifeste în cei care compun biserica Sa. Când caracterul lui Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în po-porul Său, atunci El va veni să îi pretindă ca ai Săi.”—Parabolele Domnului, pg. 69 (engl.) (rom. cap. 3, „Întâi un fir verde, apoi spic”).

 

Vineri 15 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. A creat Dumnezeu Tatăl totul singur? Explicaţi.
2. Care a fost natura lui Adam când a fost creat, şi ce era el capabil să îşi formeze?
3. Cum a reuşit Satan să zădărnicească planul pe care l-a avut Dumne-zeu în crearea omenirii?
4. Care este obiectivul principal al planului de mântuire?
5. Care este motivul pentru care Isus nu a revenit încă?