Lecția 3. Rugăciunea în Psalmi

„Cum tânjește un cerb după pâraiele de apă, așa tânjește sufletul meu după tine, o, Dumnezeule” (Psalmii 42:1, engl.).

„Mi-a fost atrasă atenția de către Spiritul lui Dumnezeu spre multele încurajări date nouă în Psalmi... Dacă poporul nostru ar realiza posibilitățile care se află în credință și rugăciune sporită, ar exista o schimbare hotărâtă în bisericile noastre. Cei care sunt acum doborâți și îngrijorați ar fi ridicați din descurajările lor și s-ar bucura în Domnul.”—Australasian Union Conference Record, 29 aprilie 1907.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 8, p. 270-278 (engl.) (rom. cap. Dumnezeul cel veșnic - Îndelunga Sa îndurare).


Duminică 15 iulie
1. ACCES LA TRONUL HARULUI


a. Care sunt unele dintre temele abordate de David în Psalmi cu privire la experiența creștină? Psalmii 25:16-18; 28:2, 7, 8.

Psalmii 25:16-18: „Privește-mă și ai milă de mine, căci sunt părăsit și nenorocit. Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloșia și truda mea și iartă-mi toate păcatele mele.”

Psalmii 28:2, 7, 8: „Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine și când îmi ridic mâinile spre locașul Tău cel sfânt... Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat. De aceea îmi este
plină de veselie inima și-L laud prin cântările mele. Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său.”


b. Ce poate aștepta cu încredere păcătosul căit atunci când îi cere în mod sincer iertare lui Dumnezeu? Psalmii 51:1-6.

Psalmii 51:1-6: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta și fără vină în judecata Ta. Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!”

„O căință ca aceasta [a lui David], este dincolo de puterea noastră de a îndeplini; ea se obține doar de la Hristos, care S-a înălțat la cer și a dat daruri oamenilor. Tocmai aici este un punct în care mulți pot greși, iar ca urmare nu reușesc să obțină ajutorul pe care Hristos dorește să li-l dea. Ei cred că nu pot veni la Hristos dacă nu se căiesc mai întâi, și că pocăința pregătește iertarea pentru păcatele lor. Este adevărat că pocăința precede iertarea păcatelor; pentru că doar inima frântă și căită va simți nevoia de un Mântuitor. Însă trebuie păcătosul să aștepte până când s-a căit, înainte de a veni la Isus? Trebuie să fie făcută pocăința un obstacol între păcătos și Mântuitorul?”—Calea către Hristos, p. 25, 26 (engl.) (rom. cap. 3, Pocăinţa).

 

Luni 16 iulie
2. CÂND DUMNEZEU IARTĂ

a. Cu ce condiții poate obține un păcătos îndurarea lui Dumnezeu? Psalmii 32:5.

Psalmii 32:5: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”

„Condițiile pentru a obține îndurarea lui Dumnezeu sunt simple, drepte și rezonabile. Domnul nu ne cere să facem vreun lucru chinuitor pentru ca să putem avea iertarea de păcat. Nu avem nevoie să facem peregrinaje lungi și obositoare sau să îndeplinim penitențe dureroase, pentru a recomanda sufletele noastre Dumnezeului cerului sau pentru a ispăși fărădelegea noastră; însă cel care își mărturisește și părăsește păcatul, va găsi îndurare.”—Calea către Hristos, p. 37 (engl.) (rom. cap. 4, Mărturisirea).

„Când El permite încercări și suferință, este ‘pentru folosul nostru, ca noi să fim părtași ai sfințeniei Sale.’ Dacă este primită în credință, încercarea care pare atât de amară și de grea de suportat, se va dovedi o binecuvântare.  Lovitura cea cruntă, care umbrește bucuriile pământului, va fi mijlocul care ne va întoarce privirea spre cer. Cât de mulți sunt, care nu L-ar fi cunoscut niciodată pe Isus, dacă durerea nu i-ar fi condus să caute mângâiere în El!...
Domnul va lucra pentru toți cei care își pun încrederea în El. Victorii prețioase vor fi dobândite de cei credincioși. Lecții prețioase vor fi învățate. Experiențe prețioase vor fi realizate... 
Hristos ridică inima zdrobită și rafinează sufletul care plânge, până când acesta devine sălașul Său.” —Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 302 (engl.) (rom. cap. Cei care plâng vor fi mângâiaţi).


b. Ce a făcut David când s-a apropiat de Dumnezeu, și care a fost răspunsul lui Dumnezeu? Psalmii 66:17-20.


Psalmii 66:17-20: „Am strigat către El cu gura mea, și îndată lauda a fost pe limba mea. Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugă-
ciunii mele. Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!”

„Salvatorul nostru este întotdeauna gata să audă și să răspundă la rugăciunea inimii zdrobite, și harul și pacea sunt înmulțite celor credincioși ai Săi. Cu bucurie, El le oferă binecuvântările de care au ei nevoie în lupta lor împotriva relelor care îi asaltează.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 532 (engl.) (rom. cap. 52, Statornic până la sfârșit).


c. În ce măsură ne iartă Dumnezeu păcatele noastre? Psalmii 103:3, 12-14.

Psalmii 103:3, 12-14: „El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; ... cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuţi; Își aduce aminte că suntem ţărână.”

„Lăsați ca Hristos, Viața divină, să locuiască în voi și prin voi să reveleze dragostea de origine cerească, ce va inspira speranță în cei lipsiți de speranță și va aduce pacea cerului în inima rănită de păcat.”—Cugetări de pe muntele Fericirilor, p. 114, 115 (engl.) (rom. cap. 5, Rugăciunea Domnului).


Marți 17 iulie
3. ATITUDINEA CORECTĂ

a. Cu ce spirit L-a căutat David pe Domnul în rugăciune? Cum a reflectat viața sa practică starea inimii sale? Psalmii 26:2-5, 8; 119:58.

Psalmii 26:2-5, 8: „Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii și inima! Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, și umblu în adevărul Tău. Nu șed împreună cu oamenii mincinoși și nu
merg împreună cu oamenii vicleni. Urăsc adunarea celor ce fac răul și nu stau împreună cu cei răi.... (8) Doamne, eu iubesc locașul Casei Tale și locul în care locuiește slava Ta.”

Psalmii 119:58: „Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!”


b. Ce acțiuni sunt dovezi ale unei schimbări interioare a inimii? Isaia 1:16,17; Ezechiel 33:15.

Isaia 1:16, 17: „Spălaţi-vă deci și curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”

Ezechiel 33:15: „dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri.”

„Mărturisirea nu va fi acceptabilă pentru Dumnezeu fără o căință sinceră și reformă. Trebuie să existe schimbări decisive în viață; orice este neplăcut lui Dumnezeu trebuie înlăturat. Acesta va fi rezultatul unei autentice păreri de rău pentru păcat.”—Calea către Hristos, p. 39 (engl.) (rom. cap. 4, Mărturisirea).

„O unire cu Hristos prin credință vie este trainică; fiecare altă unire trebuie să piară... Însă această unire ne costă ceva... Trebuie să aibă loc o dureroasă lucrare de detașare, precum și o lucrare de atașare. Mândria, egoismul, vanitatea, spiritul lumesc—păcatul sub toate formele sale—trebuie să fie biruit, dacă dorim să intrăm într-o legătură de unire cu Hristos. Motivul pentru care mulți găsesc viața de credință în așa măsură deplorabil de grea, pentru care ei sunt atât de instabili, de schimbători, este, că ei încearcă să se atașeze de Hristos fără să se detașeze de idolii nutriți.”— Credinţa prin care trăiesc, p. 221 (engl.) (rom. cap. Separaţi de lume).

c. Ce atitudine dorește Dumnezeu să avem când venim înaintea Lui? Psalmii 95:2; 100:4.

Psalmii 95:2: „Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!.”

Psalmii 100:4: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L și binecuvântaţi-I Numele.” 

„Dumnezeu așteaptă de la copiii Săi ascultători să ceară binecuvântările Sale și să vină înaintea Lui cu laude și cu mulțumire. Dumnezeu este Fântâna vieții și a puterii. El poate să facă pustia un câmp roditor pentru  poporul care păzește poruncile Sale, pentru că aceasta este pentru slava numelui Său. El a făcut pentru poporul Său ales ceea ce ar trebui să inspire fiecare inimă cu recunoștință, și Îl mâhnește faptul că se oferă atât de puțină laudă. El dorește să aibă o mai puternică exprimare de la poporul Său, care să arate că ei știu că au motiv de bucurie și veselie. Modul lui Dumnezeu de procedare cu poporul Său ar trebui repetat adesea. Cât de frecvent a ridicat Dumnezeu semne indicatoare în modul Său de procedare cu Israelul din vechime!... Avem nevoie să ne amintim adesea bunătatea lui Dumnezeu și să Îl lăudăm pentru lucrările Sale minunate.”— Mărturii, vol. 6, p. 364, 365 (engl.) (rom. secțiunea 6, cap. Întâlnirile din Sabat).


Miercuri 18 iulie
4. CREDINŢĂ ŞI ÎNCREDERE

a. Cu ce cuvinte și-a exprimat David credința în Domnul? Psalmii 27:1-5.

Psalmii 27:1-5: „Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și
vrăjmașii mei – se clatină și cad. Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi. Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea
să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului și să mă minunez de templul Lui. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălţa pe o stâncă.”

„Dumnezeul nostru are cerul și pământul sub comanda Sa și El știe exact ce avem nevoie. Noi putem vedea doar puțin din drumul dinaintea noastră; ‘însă toate lucrurile sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face’ (Evrei 4:13). Mai presus de confuzia de pe pământ, El stă întronat; toate lucrurile sunt deschise inspecției Sale divine; și din eternitatea Sa măreață și calmă, El dispune ceea ce providența Sa vede că e cel mai bine.
Nici măcar o vrabie nu cade la pământ fără ca Tatăl să observe. Ura lui Satan împotriva lui Dumnezeu îl conduce să își găsească desfătarea în distrugerea chiar a creaturilor negrăitoare. Doar prin grija protectoare a lui Dumnezeu sunt păstrate păsările ca să ne înveselească prin cântările lor de bucurie. Însă El nu uită nici măcar de vrăbii. ‘Nu vă temeți deci, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii’ (Matei 10:31).”—Mărturii, vol. 8, p. 272, 273 (engl.) (rom. secțiunea 5, cap. Grija Sa providenţială).
</s