Lecția 3. Răbdarea lui Iov

„Iată, noi numim fericiți pe cei ce au răbdat. Ați auzit vorbindu-se de răbdarea lui Iov” (Iacov 5:11, prima parte).

„[Dumnezeu] a îngăduit ca încercările să vină asupra voastră, pentru ca prin ele să puteți experimenta roadele dătătoare de pace ale neprihănirii.”— Mărturii, vol. 3, p. 416, cap. Individualismul.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 5, p. 341–348, cap. Iubirea între frați.

 

Duminică 14 ianuarie

1. SPERANȚA DE DINCOLO DE NORI

a. Ca om, cum s-a simțit Iov în necazul lui? Iov 3:1–3, 9–11, 20–22.

Iov 3:1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut. 2 A luat cuvântul şi a zis: 3 Blestemată să fie ziua în care m-am născut, şi noaptea care a zis: S-a zămislit un copil de parte bărbătească! 9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. 11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet, 21 care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară, 22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul.

b. Ce ar trebui să luăm cu toții în considerare în timpuri dificile? Iov 5:17–19.

Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. 18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte. 19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

„Cel mai bun timp de a exercita credință este tocmai atunci când ne simțim lipsiți de Spirit. Când nori groși de întuneric par să plutească deasupra minții noastre, atunci e timpul să lăsăm credința să străpungă întunericul și să împrăștie norii.” - Experiențe și viziuni, p. 72, cap. Rugăciune și credință.

La fiecare suflet lovit, Isus vine cu slujba vindecării. Viaţa după moar­tea cuiva drag, durerea și suferința pot fi iluminate de revelaţii prețioase ale prezenței Lui.

Dumnezeu nu dorește ca noi să rămânem apăsați de necazul nerostit, cu inimi îndurerate şi frânte. El dorește ca să privim în sus și să vedem fața sa dragă, plină de iubire. Preţiosul Mântuitor stă lângă mulţi care au ochii atât de orbiți de lacrimi, încât nu pot să Îl discearnă. El tânjește să ne prindă de mână, să ne vadă privind spre El în credință simplă, îngăduindu-I să ne călăuzească. Inima Sa este deschisă la durerile, necazurile și încercările noastre. El ne-a iubit cu o dragoste veșnică și ne-a înconjurat cu o amabilitate iubitoare. Putem să lăsăm inima să rămână în El și să medităm asupra bunătăţii Sale ziua întreagă. El ne va înălța sufletul deasupra necazului și nedumeririi zilei, într-un tărâm al păcii.” - Cugetări de pe muntele fericirilor, p. 12, cap. Ferice de cei ce plâng...

 

Luni 15 ianuarie

2. A CUI INIMĂ AVEM TENDINȚA SĂ O CERCETĂM?

a. De ce a căutat Iov să își cerceteze inima? Proverbe 26:2; Iov 9:1–4; 10:1, 2.

Proverbe 26:2 Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.

Iov 9:1 Iov a luat cuvântul şi a zis: 2 Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? 3 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur. 4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

Iov 10:1 M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2 Eu zic lui Dumnezeu: Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

„Într-o mare măsură, experienţele vieţii sunt rodul gândurilor şi faptelor noastre.” - Educația, p. 146, cap. Biografii biblice.

b. Când cădem în suferințe neașteptate, de ce este înțelept să ur­măm exemplul lui Iov de auto-examinare? 2 Corinteni 13:5; Psalmi 139:23, 24.

2Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.

Psalmi 139:23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

„Dacă fiecare se va cerceta și va vedea ce păcate pândesc în propria inimă, care Îl împiedică pe Hristos să pătrundă, va găsi o astfel de lucrare de făcut în­cât va fi gata să îi evalueze pe alții ca fiind mai buni decât el. El nu va mai căuta să scoată paiul din ochiul fratelui său în timp ce în ochiul lui se găsește o bâr­nă.” - Schițe istorice ale misiunilor străine ale adventiștilor de ziua a șaptea, p. 213.

c. De ce ne avertizează Isus să nu fim gata de a judeca repede cauza necazurilor altora? Luca 13:1–5.

Luca 13:1 În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel? 3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. 4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? 5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

d. Explicați răspunsul lui Iov când prietenii i-au judecat greșit ne­cazul. Iov 16:1–3.

Iov 16:1 Iov a luat cuvântul şi a zis: 2 Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi. 3 Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

„Încă un alt element de amărăciune a fost adăugat la paharul lui [Iov]. Prietenii lui, văzând în împrejurările potrivnice doar o pedeapsă pentru păcat, au îngrămădit asupra spiritului său zdrobit și împovărat acuzațiile lor că el ar fi înfăptuit răul.” - Educația, p. 155, cap. Biografii biblice.

„Există răutate în lumea noastră, dar nu toată suferința este rezultatul unui curs stricat al vieții. Iov este adus în mod distinct înaintea noastră ca un om căru­ia Domnul i-a îngăduit să sufere. Vrăjmașul l-a deposedat de toate proprietățile sale; legăturile sale de familie au fost rupte; copiii i-au fost luați. Pentru o vreme trupul lui a fost acoperit de răni dezgustătoare și el a suferit mult. Prietenii lui au venit ca să îl mângâie, dar ei încercau să îl determine să vadă că era responsabil, prin cursul păcătos al acțiunilor sale, de necazul lui...Încercând să îl reprezinte ca fiind vinovat înaintea lui Dumnezeu și ca meritând pedeapsa, ei au adus o încer­care dureroasă asupra lui și L-au reprezentat pe Dumnezeu într-o lumină falsă.” - Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 3, p. 1140.16

 

Marți 16 ianuarie

3. REFLECTÂNDU-L PE MÂNGÂIETORUL DIVIN

a. Ce ar trebui să învățăm din atitudinea lui Iov față de prietenii lui? Iov 16:4, 5.

Iov 16:4 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi, 5 v-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

„Niciun creștin să nu fie găsit ca acuzator al fraților. Satan este cel care poartă acest titlu; el îi acuză înaintea lui Dumnezeu zi și noapte, el stârnește pe vrăjmașii credinței noastre să ne acuze și îi determină pe cei care aparțin aceleași credințe prețioase să critice și să condamne pe alții. Noi nu trebuie să luăm parte în lucrarea sa. Acestea sunt zile de încercare și de o mare primejdie, vrăjmașul sufletelor este pe urma fiecăruia; și în timp ce stăm separați de lume, ar trebui să înaintăm împreună în credință și dragoste. Uniți, suntem puternici; despărțiți suntem slabi.

Suntem îndemnați să ne iubim ca frații, să fim amabili, curtenitori, înde­lung răbdători, în cinste dând întâietate unul altuia.” - Schițe istorice, p. 213, 214.

b. Cum trebuie să fim noi, asemenea psalmistului, mângâiați când nicio ființă umană nu înțelege și nu simpatizează cu durerea și necazul nostru? Psalmi 27:10; 73:25, 26.

Psalmi 27:10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Psalmii 73:25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. 26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

„În experiența tuturor vin vremuri de dezamăgire profundă și descuraja­re cumplită – zile în care necazul le este partea și când le este greu să creadă că Dumnezeu este încă binefăcătorul iertător al copiilor Lui de pe Pământ; zile în care încercările chinuie sufletul, până când moartea pare de preferat în comparație cu viața. Atunci se întâmplă că mulți pierd legătura lor cu Dum­nezeu și sunt aduși în sclavia îndoielilor, în robia necredinței. Dacă în astfel de vremuri am putea discerne cu vederea spirituală menirea providențelor lui Dumnezeu, am vedea îngerii căutând să ne salveze, luptându-se să ne așeze picioarele pe o temelie mai sigură decât dealurile veșnice și o nouă credință, o nouă viață s-ar înfiripa.” - Profeți și regi, p. 162, cap. 12: De la Izreel la Horeb.

„În timp ce revizuim, nu capitolele întunecate din experiența noastră, ci manifestările marii îndurări a lui Dumnezeu, Îl vom lăuda mai mult decât ne plângem. Vom vorbi despre credincioșia iubitoare a lui Dumnezeu, ca un păstor adevărat, duios, milostiv față de turma Sa, despre care El a declarat că nimeni nu o va smulge din mâna Sa. Limbajul inimii nu va fi murmurarea egoistă și nemulțumirea. Lauda, ca niște izvoare de apă curată, va curge de la credincioșii adevărați ai lui Dumnezeu.” - Mărturii, vol. 6, p. 367, cap. Respectarea Sabatului.

 

Miercuri 17 ianuarie

4. DEZVOLTÂND RĂBDAREA

a. Ce perspectivă ne ajută să dezvoltăm răbdarea în încercări? Iacov 5:10; Plângerile lui Ieremia 3:31–33.

Iacov 5:10 Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe prorocii, care au vorbit în Numele Domnului.

Plângerile lui Ieremia 3:31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. 32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: 33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

„Viața este o disciplină. În timp ce se află în lume, creștinul va avea de în­tâmpinat influențe nefavorabile. Vor veni provocări care vor proba caracte­rul; și prin întâmpinarea acestora cu un spirit potrivit, va fi dezvoltat farmecul creștin. Dacă jignirile și insultele sunt suportate cu blândețe, dacă vorbelor in­sultătoare li se răspunde prin cuvinte amabile și faptelor de asuprire cu bună­tate, aceasta este dovada că Spiritul lui Hristos locuiește în inimă, că viața de la Vița cea vie curge prin ramuri. Ne aflăm în școala lui Hristos, unde trebuie să învățăm să fim blânzi și smeriți cu inima; și în ziua socotelilor finale vom vedea că toate obstacolele pe care le-am întâlnit, toate greutățile și neplăcerile pe care am fost chemați să le purtăm, sunt lecții practice de aplicare a principiilor vieții creștine. Dacă le îndurăm cu bine, ele vor dezvolta asemănarea cu Hristos în caracter și vor distinge pe creștin de lume.

Există un standard înalt pe care trebuie să-l atingem dacă vrem să fim copii ai lui Dumnezeu, nobili, curați, sfinți și neîntinați; și este necesar un proces de curățire dacă dorim să ajungem acest standard. Cum ar fi realizată aceas­tă curățire dacă nu ar fi dificultăți de întâmpinat, obstacole de trecut, nimic care să solicite răbdarea și rezistența noastră? Aceste încercări nu sunt cele mai mici binecuvântări din experiența noastră. Ele sunt destinate să ne motiveze în hotărârea noastră de a avea succes. Trebuie să le folosim ca mijloace ale lui Dumnezeu pentru a câștiga victorii hotărâte asupra eului în loc să le permitem să ne împiedice, să ne subjuge și să ne distrugă.” - Mărturii, vol. 5, p. 344, 345, cap. Iubirea între frați.

b. Cum prezintă Scriptura încercările ca fiind în legătură cu răbda­rea? Romani 5:3, 4.

Romani 5:3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

„Domnul ne aduce în mod frecvent în situații dificile pentru a ne exercita eforturile într-o mai mare măsură. În providența Sa apar uneori anumite lucruri iritante pentru a ne testa răbdarea și credința. Dumnezeu ne dă lecții de încrede­re. El ne învață unde să privim pentru ajutor și putere în timp de nevoie. Astfel obținem cunoștința practică a voii Sale divine, de care avem atât de multă nevoie în experiența vieții noastre. Credința devine puternică în conflictul aprins cu în­doiala și frica.” - Ibid., vol. 4, p. 116, 117, cap. Influența anturajului social.

 

Joi 18 ianuarie

5. AGONIZÂND ÎN RUGĂCIUNE

a. De ce sunt încercările de astăzi esențiale pentru conflictul care ne stă în față? Zaharia 13:9.

Zaharia 13:9 Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţă argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!

„Dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Lui în timpul perioadei celei mai dure încercări este la fel de puternică și gingașă ca în zilele celei mai însorite prosperități; dar este nevoie ca ei să fie așezați în cuptorul de foc; deșertăciunea lor lumească trebuie să fie arsă, așa încât chipul lui Hristos să poată fi reflectat în mod perfect.

Timpul de primejdie și suferință dinaintea noastră va cere o credință care poate suporta oboseala, amânarea și foamea – o credință care nu va slăbi deși as­pru încercată. Perioada de probă este oferită tuturor ca să se pregătească pentru acel timp... Acei care nu sunt doritori să se lepede de sine, să agonizeze înaintea lui Dumnezeu, să se roage îndelung și cu seriozitate pentru binecuvântarea Sa, nu o vor obține. A te lupta cu Dumnezeu – cât de puțini știu ce înseamnă aceasta! Cât de puțini au avut vreodată sufletele lor legate de Dumnezeu cu dorința in­tensă până când fiecare putere să fie solicitată. Când valuri de disperare pe care limbajul nu le poate exprima trec peste cel care se roagă, cât de puțini se prind cu credință de neînduplecat de promisiunile lui Dumnezeu...

Ar trebui să ne familiarizăm de acum cu Dumnezeu, punând la încercare promisiunile Lui. Îngerii înregistrează fiecare rugăciune serioasă și sinceră. Ar trebui mai degrabă să ne lipsim de plăceri egoiste decât să neglijăm comuniu­nea cu Dumnezeu. Cea mai profundă sărăcie, cea mai mare renunțare la sine, cu aprobarea Sa, este mai bună decât bogățiile, onorurile, confortul și prieteni­ile fără aceasta. Trebuie să ne luăm timp să ne rugăm. Dacă îngăduim minților noastre să fie absorbite în interese lumești, Domnul ne poate da timp să ne îndepărtăm de idolii noștri de aur, de casele sau de terenurile noastre fertile.” - Marea luptă, p. 621, 622, cap. 39: Timpul strâmtorării.

 

VINERI 19 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Unde este Dumnezeu când oameni ca Iov suferă?

2. Cum aș putea fi vinovat de greșeala prietenilor lui Iov?

3. Ce ar trebui să facem când pare că nu avem răspuns la suferința noastră?

4. Cum ne dezvoltă încercările răbdarea?

5. Descrieți tipul de experiență de care avem nevoie în pregătirea pen­tru evenimentele finale.