Lecţia 4. Misiunea Bisericii

„Şi [Isus] le-a zis [ucenicilor]: Mergeţi în toată lumea şi propovă -duiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15).

„Biserica este agentul desemnat de Dumnezeu pentru mântuirea  oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, şi misiunea ei este de a  duce Evanghelia la lume.”— Istoria faptelor apostolilor, pg. 9 (engl.) (rom.  cap. „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

Recomandare pentru studiu: Christian Service, pg. 7-29.

 

Duminică 17 aprilie
1. MISIUNEA BISERICII

a. Ce mare misiune a fost dată bisericii, pentru a cărei realizare era  necesară o organizare temeinică? Matei 28:18-20.

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.  (Matei 28:18-20)

„Misiunea bisericii lui Hristos este de a salva păcătoşii care pier. Ea este  aceea de a face cunoscută oamenilor dragostea lui Dumnezeu şi de a-i câştiga  la Hristos prin eficienţa acelei dragoste. Adevărul pentru acest timp trebuie să  fie dus în părţile întunecate ale pământului, şi această lucrare ar putea să înceapă acasă.”—Mărturii, vol. 3, pg. 381 (engl.) (rom. cap. 33, „Zecimi şi daruri”).

b. Care au fost primii paşi pe care i-a făcut Hristos pentru organi-zarea bisericii Sale din Noul Testament? Marcu 3:13, 14. Ce pas suplimentar legat de organizarea bisericii a fost făcut de apos -toli pentru înaintarea Evangheliei? Faptele Apostolilor 6:1-6.

În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.  (Marcu 3:13-14)

În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.  (Faptele apostolilor 6:1-6)

„La hirotonirea celor doisprezece a fost făcut primul pas pentru organiza -rea bisericii care, după plecarea lui Hristos, trebuia să continue lucrarea Sa pe  pământ... Prin aceşti agenţi slabi, prin cuvântul şi Spiritul Său, [Maiestatea cerului]  doreşte să aşeze mântuirea la îndemâna tuturor.”— Istoria faptelor apostolilor, pg.  18 (engl.) (rom. cap. 2, „Instruirea celor doisprezece”).

 

Luni 18 aprilie
2. MISIUNEA ÎI INCLUDE PE TOŢI CREDINCIOŞII

a. Care au fost cele două ocazii când a fost dată misiunea de a duce  Evanghelia? Marcu 16:14, 15; Matei 28:16-20; 1 Corinteni 15:6.  Ce lecţie putem învăţa din această acţiune?

În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.  (Marcu 16:14-15)

Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.  (Matei 28:16-20)

După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.  (1 Corinteni 15:6)

„Misiunea fusese dată ucenicilor când Hristos S-a întâlnit cu ei în camera de sus; însă acum trebuia dată la un număr mai mare de persoane. La întâlnirea de pe munte în Galilea, s-au strâns toţi credincioşii care au putut fi convocaţi. Înainte de a muri, Hristos Însuşi numise timpul şi locul acestei înt âlniri... Aceasta a fost singura întrevedere pe care a avut-o Isus cu un grup mare de credincioşi după învierea Sa. El a venit şi le-a vorbit, spunând: ‚Toată puterea îmi este dată în cer şi pe pământ’ (Matei 28:18)... Îmbrăcat cu autoritate fără margini, El a dat ucenicilor misiunea Sa: ‚Mer -geţi şi învăţaţi toate neamurile’ (versetul 19).”— Hristos, Lumina lumii, pg. 818, 819 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

„Însărcinarea dată ucenicilor de Mântuitorul include pe toţi credincioşii. Ea îi include pe toţi cei ce cred până la sfârşitul timpului. Este o greşeală fatală aceea de a presupune că lucrarea salvării de suflete depinde doar de predica-torul hirotonit.... Toţi cei care primesc viaţa lui Hristos sunt rânduiţi să lucreze pentru salvarea semenilor lor. Pentru această lucrare a fost întemeiată biserica, şi toţi cei care iau asupra lor legămintele ei sfinte sunt prin aceasta legaţi prin legământ să fie conlucrători cu Hristos.”—Ibid., pg. 822 (engl.) (rom. cap. 86, „Mer -geţi şi învăţaţi toate neamurile”).

b. Unde trebuia să îşi înceapă ucenicii lucrarea de predicare, conform instrucţiunilor lui Hristos? Luca 24:47. Cum credeţi că se aplică aceasta la noi?

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.  (Luca 24:47)

„Ucenicii trebuia să înceapă lucrarea lor de acolo unde se aflau. Cel mai greu şi mai nepromiţător câmp nu trebuia ocolit. La fel, fiecare din lucrătorii lui Hristos trebuie să înceapă de unde se află. În propriile noastre familii pot fi suflete ce flămânzesc după simpatie, care mor din lipsă de pâinea vieţii. Se pot găsi aici copii care trebuie să fie educaţi pentru Hristos. Sunt păgâni chiar la uşile noastre. Să ne îndeplinim cu credincioşie lucrarea care este cel mai aproape de noi. Atunci lăsaţi ca eforturile noastre să se extindă atât de departe, cât conduce mâna lui Dumnezeu. Lucrarea multora poate părea restricţionată de circumstan-ţe; însă, oriunde se află, dacă este îndeplinită cu credincioşie şi conştiinciozitate, ea se va resimţi până în cele mai îndepărtate părţi ale pământului.”— Ibid., pg. 822 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

 

Marţi 19 aprilie
3. AJUNGÂND LA TOATE CLASELE DE OAMENI

a. De unde ştim că Isus nu favorizează anumite persoane? Romani 2:11; Matei 5:45; 1 Ioan 2:2.

Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.  (Romani 2:11)

ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.  (Matei 5:45)

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.  (1 Ioan 2:2)

„Hristos nu a recunoscut nici o distincţie de naţionalitate, sau rang, sau crez. Cărturarii şi fariseii doreau să beneficieze pe plan local şi naţional de darurile cerului şi să excludă restul familiei lui Dumnezeu din lume. Însă Hristos a venit să dărâme orice zid de despărţire. El a venit pentru a arăta că darul Său de milă şi iubire este la fel de nelimitat ca aerul, lumina, sau ploaia care împrospătează pământul.”— Pe urmele Marelui Medic, pg. 25 (engl.) (rom. cap. 1, „Exemplul nostru”).

b. Cum ne-a arătat Isus, prin precept şi exemplu, că Evanghelia trebuie să fie propovăduită la clasele de jos, la cei săraci, bolnavi şi izolaţi? Ioan 4:5-9; Matei 9:10-13; 10:7, 8.

A ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.  (Ioan 4:5-9)

Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”  (Matei 9:10-13)

Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.  (Matei 10:7-8)

„La masa vameşilor [Hristos] şedea ca un oaspete onorat, prin simpatia şi amabilitatea Sa socială arătând că recunoaşte demnitatea omenirii; şi oamenii tânjeau să devină demni de încrederea Sa...Deşi era evreu, Isus se amesteca fără sfială cu samaritenii, trecând cu vede-rea obiceiurile fariseice ale naţiunii Sale. În ciuda prejudecăţilor lor, El accepta ospitalitatea acestui popor dispreţuit. El dormea cu ei sub acoperişurile lor, mânca la mesele lor—consumând hrana pregătită şi servită de mâinile lor—vorbea pe străzile lor, şi îi trata cu cea mai gingaşă amabilitate şi curtoazie.”—Ibid., pg. 26 (engl.) (rom. cap. 1, „Exemplul nostru”).

c. De unde ştim că Isus a slujit şi clasei de mijloc şi clasei înalte? Ioan 3:1-3; Matei 8:5-10; Luca 19:1-5.

Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”  (Ioan 3:1-3)

Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuie cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.  (Matei 8:5-10)

Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”  (Luca 19:1-5)

„Hristos predica săracilor Evanghelia, dar El nu îşi mărginea eforturile la această clasă. El a lucrat pentru toţi cei care doreau să asculte Cuvântul Său—nu doar pentru vameşi şi cei marginalizaţi, ci şi pentru fariseul bogat şi educat, pentru nobilul iudeu, pentru sutaşul, şi pentru conducătorul roman. Acesta este genul de lucrare care am înţeles întotdeauna că trebuie făcută.”— Evan-ghelizarea, pg. 549 (engl.) (rom. secţiunea 16, cap. „Avertismente cu privire la o lucrare  echilibrată”).

 

Miercuri 20 aprilie
4. CONDIŢII PRELIMINARE PENTRU VENIREA LUI iSUS

a. Ce lucrare a bisericii trebuie să fie încheiată înainte să vină sfârşi-tul? Matei 24:14; Apocalipsa 14:6, 7. La ce „sfârşit” se face aici referire şi cu ce eveniment glorios este acesta în legătură? Matei 24:3.

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.  (Matei 24:14)

Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”  (Apocalipsa 14:6-7)

El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”  (Matei 24:3)

„În profeţie [Apocalipsa 14:6, 7] această avertizare despre judecată, cu soliile care sunt în legătură cu ea, este urmată de venirea Fiului omului pe norii cerului. Proclamarea judecăţii este un anunţ că cea de-a doua venire a lui Hristos este iminentă. Şi această proclamare se numeşte Evanghelia veşnică. Astfel predicarea despre a doua venire a lui Hristos, anunţul despre apropierea ei, este arătat ca fiind parte a soliei Evangheliei.”— Parabolele Domnului, pg. 227, 228  (engl.) (rom. cap. 18, „La drumuri şi la garduri”).

b. Cui i-a fost dată lucrarea de prezentare a ultimei solii de milă către lume? Apocalipsa 3:14.

Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu.  (Apocalipsa 3:14)

„Într-un sens special adventiştii de ziua a şaptea au fost aşezaţi în lume ca străjeri şi purtători ai luminii. Lor le-a fost încredinţată ultima solie de aver-tizare pentru o lume care piere. Asupra lor străluceşte lumină minunată din Cuvântul lui Dumnezeu. Lor le-a fost dată o lucrare de cea mai mare impor-tanţă—proclamarea primei, celei de-a doua şi celei de-a treia solii îngereşti. Nu există nicio lucrare de o importanţă la fel de mare. Ei nu trebuie să permită niciunui alt lucru să le absoarbă atenţia.”—Mărturii, vol. 9, pg. 19 (engl.) (rom. cap. 2, „Chemaţi să fim martori”).

c. Care trebuie să fie astăzi dorinţa arzătoare a inimii bisericii ră-măşiţei lui Dumnezeu, care va aduce la îndeplinire această lu-crare? Psalmii 119:125-127.

Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat.  (Psalmi 119:125-127)

„Aici sunt prezentate caracteristicile acelora care vor fi reformatori, care vor purta stindardul soliei celui de-al treilea înger, cei care se angajează prin legământ ca popor păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, şi care Îl onorează pe Dumnezeu şi sunt în mod serios angajaţi, în faţa întregului Univers, să reclă-dească vechile dărâmături. Cine este Cel care îi numeşte ‚dregători de spărturi’, ‚cei ce dreg drumurile şi fac ţara cu putinţă de locuit’? Dumnezeu. Numele lor sunt înregistrate în cer ca reformatori, restauratori, ca cei ce ridică temeliile pentru multe generaţii.”—Comentarii Biblice [E.G.White] ale Vechiului Testament, vol. 4, pg. 1151 (engl.) (rom. cap. referitor la Isaia 58).

 

Joi 21 aprilie
5. NEVOIA DE A FI ÎNZESTRAT CU PUTERE PENTRU A ÎNCHEIA LUCRAREA

a. Ce a realizat biserica primară din primul secol, şi cum au fost credincioşii făcuţi în stare să realizeze această lucrare? Romani 10:18; Coloseni 1:23; Faptele Apostolilor 1:8.

Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”  (Romani 10:18)

negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.  (Coloseni 1:23)

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”  (Faptele apostolilor 1:8)

b. În timp ce încercăm să evanghelizăm lumea astăzi, când populaţia ei este de 7 miliarde de locuitori, ce ar trebui să ne amintim noi, ca reformatori? Zaharia 4:6; Luca 18:27; 1 Samuel 14:6.

Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!  (Zaharia 4:6)

Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”  (Luca 18:27)

Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.”  (1 Samuel 14:6)

„Tăria omenească este slăbiciune, înţelepciunea omenească este nebunie. Succesul nostru nu depinde de talentele noastre sau de cultura noastră, ci de legătura noastră vie cu Dumnezeu.”— Mărturii, vol. 5, pg. 158 (engl.) (rom. cap. 14, „Puterea adevărului”).

c. Ce trebuie să experimenteze membrii bisericii înainte de a fi capabili să predice cu succes Evanghelia în faţa lumii? Faptele Apostolilor 3:19, 20. Atunci pentru ce trebuie să se roage ei? Zaharia 10:1.

Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos.  (Faptele apostolilor 3:19-20)

Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp.  (Zaharia 10:1)

„Marea lucrare a Evangheliei nu trebuie să se încheie cu o manifestare mai mică a puterii lui Dumnezeu decât cea care s-a manifestat la începutul ei. Pro-feţiile care au fost împlinite la revărsarea ploii timpurii la începutul lucrării Evangheliei se vor împlini din nou prin ploaia târzie la încheierea ei.”—Marea luptă, pg. 611, 612 (engl.) (rom. cap. 38, „Ultima avertizare”).

 

Vineri 22 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce misiune a dat Hristos bisericii Sale organizate de pe pământ?
2. A fost misiunea de a predica Evanghelia dată doar predicatorilor hirotoniţi?
3. În ce lucrare vor fi angajaţi adevăraţii adventişti de ziua a şaptea astăzi?
4. Prin ce putere a fost îndeplinită cu succes lucrarea lui Dumnezeu pe pământ?
5. Ce lucrare importantă trebuie să faci pentru a te pregăti pentru înviorare?