Lecția 4. Slavă doar lui Dumnezeu

„El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3:5, prima parte).

„Nu avem nimic ce să ne recomande înaintea lui Dumnezeu; dar argumen­tul pe care îl putem invoca acum și oricând este condiția noastră complet nea­jutorată, care face ca puterea Sa răscumpărătoare să fie o necesitate.” - Hristos Lumina lumii, p. 317, cap. 32: Sutașul.

Recomandare pentru studiu: Educația, p. 253–261, cap. Credința și rugăciunea.

 

Duminică 21 ianuarie

1. SUFERINȚA UNUI BĂRBAT VIRTUOS

a. Descrieți virtuțile care caracterizau viața de zi cu zi a lui Iov. Iov 29:5, 8–16.

 Iov 29:5 când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu; 8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare. 9 Mai marii îşi opreau cuvântările, şi îşi puneau mâna la gură. 10 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. 11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. 12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. 13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. 14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. 15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. 16 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut

„Dumnezeu ne-a dat în cuvântul Lui o imagine a unui bărbat prosper – unul a cărui viață a fost în cel mai adevărat sens un succes, un bărbat pe care atât cerul, cât și Pământul se desfătau onorându-l. [Iov 29:4–16 citat.]”— Educația, p. 142, cap. Principii și metode în afaceri.

b. Ce lecție valabilă oricând trebuie să învățăm din încercările lui Iov? Psalmi 34:18, 19.

Psalmi 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. 19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

„Este foarte natural pentru ființele umane să gândească despre calamități că sunt un indiciu sigur al unor mari nelegiuiri și păcate enorme; dar oamenii adesea fac o greșeală în măsurarea caracterului în acest fel. Noi nu trăim în timpul judecății de pedepsire. Binele și răul sunt amestecate și nenorocirile vin asupra tuturor. Uneori oamenii trec limita dincolo de care protecția lui Dumnezeu le poartă de grijă și atunci Satan își exercită puterea Sa asupra lor și Dumnezeu nu intervine. Iov a fost aspru încercat și prietenii lui căutau să îl determine să recunoască faptul că suferințele lui erau rezultatul păcatului și să îi producă sentimentul că se află sub condamnare. Ei prezentau cazul lui ca și cum ar fi un mare păcătos.”—Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 3, p. 1140.

 

Luni 22 ianuarie

2. UN SEMNAL DE ALARMĂ

a. Deși conștiința lui Iov era curată și viața sa neprihănită, ce dorea Dumnezeu ca servul lui credincios să îşi ia timp să ia în conside­rare? Iov 38:1–7; 40:1, 2.

Iov 38:1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis: 2 Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere? 3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. 5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? 6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, 7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Iov 40:1 Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis: 2 Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?

„Fiecare floare care se deschide, fiecare frunză cu nervurile ei delicate, vor mărturisi abilitățile infinite ale marelui Maestru Artist. Stâncile masive și munții falnici care se ridică în depărtare nu sunt rezultatul întâmplării. Aces­tea vorbesc cu elocvență tăcută despre Cineva care stă pe tronul Universului mare și înălțat... Toate planurile Sale sunt desăvârșite. Ce respect și reverență ar trebui să inspire numele Lui! - Înalta noastră chemare, p. 251 (2 septembrie).

b. Cum a răspuns Iov la semnalul de alarmă al lui Dumnezeu? Cum ar trebui să răspundă toți cei care, asemenea lui Iov, poate ca au fost, fără milă, greșit interpretați și calomniați pe nedrept de alții? Iov 40:3–5; 42:6.

Iov 40:3 Iov a răspuns Domnului, şi a zis: 4 Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. 5 Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.

Iov 42:6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.

„Unii prieteni limitați în vederi şi lipsiți de experiență nu pot, cu viziunea lor strâmtă, aprecia sentimentele celui care a fost în strânsă armonie cu sufletul lui Hristos în legătură cu mântuirea altora. Motivațiile sale sunt greșit inter­pretate și acțiunile sale răstălmăcite de cei care erau prietenii lui, până când, asemenea lui Iov, el îşi înalţă rugăciunea serioasă: Salvează-mă de prietenii mei. Dumnezeu ia cazul lui Iov în mâna Sa Însuși. Răbdarea lui a fost pusă as­pru la încercare; dar când Dumnezeu vorbește, toate sentimentele sale iritate se schimbă. Îndreptățirea de sine, despre care el simțea că îi este necesară pentru a rezista condamnării prietenilor lui, nu este necesară înaintea lui Dumnezeu. El niciodată nu judecă greșit; El niciodată nu greșește. Domnul Îi spune lui Iov, ‘Încinge-ți mijlocul ca un viteaz;’ și Iov, imediat ce aude vocea divină, își pleacă sufletul cu un sentiment al păcătoșeniei sale și zice înaintea lui Dumnezeu, ‘mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă’ (Iov 38:3; 42:6).”—Mărturii, vol. 3, p. 509, cap. Conducerea.

„Trăim vremuri primejdioase. Adventiștii de Ziua a Șaptea sunt poporul lui Dumnezeu care mărturiseşte a păzi poruncile; dar ei își pierd spiritul lor de devoțiune. Spiritul acesta de reverență pentru Dumnezeu îi învață pe oameni cum să se apropie de Creatorul lor – cu teamă și respect prin credință, nu în ei înșiși, ci într-un Mijlocitor. Astfel omul este ținut strâns, indiferent în ce împre­jurare este așezat.” - Notebook Leaflets, vol. 1, p. 121.21

 

 

Marți 23 ianuarie

3. HARUL ÎMBELȘUGAT AL LUI DUMNEZEU

a. Ce ar trebui să învățăm de la verdictul final al Domnului cu pri­vire la Iov și prietenii lui? Iov 42:7–9.

Iov 42:7 După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

b. Ce a făcut Dumnezeu apoi pentru Iov? De ce? Iov 42:10–17; Psalmi 66:10–12.

Iov 42:10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese. 11 Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă, şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile, pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur. 12 În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi, şi o mie de măgăriţe. 13 A avut şapte fii şi trei fete; 14 celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc. 15 În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor. 16 Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. 17 Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

Psalmi 66:10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. 11 Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse. 12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

„Din adâncimile descurajării și deznădejdii, Iov s-a ridicat la înălțimile în­crederii fără rezerve în harul și puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.” - Profeți și regi, p. 163, cap. 12: De la Izreel la Horeb.

„Când Iov a zărit o licărire a Creatorului său, i-a fost scârbă de sine însuşi și s-a pocăit în praf și cenușă. Apoi Domnul a putut să îl binecuvânteze din abundență și să facă din ultimii ani ai lui cei mai buni ani din viață.” - Ibid., p. 164.

c. De ce ar trebui ca atitudinea credinciosului Iov să fie o inspirație pentru fiecare creștin? Iacov 5:11; Efeseni 2:8–10.

Iacov 5:11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

„Acei care trăiesc cel mai aproape de Isus discern cel mai clar slăbiciunea și păcătoșenia omenirii și singura lor speranță este în meritele unui Mântuitor răstignit și înviat.” - Marea luptă, p. 471, cap. 27: Redeșteptări moderne.

„În planul Său divin, prin bunăvoința Sa nemeritată, Domnul a hotărât ca faptele bune să fie răsplătite. Noi suntem acceptați doar prin meritele lui Hris­tos; și actele de îndurare, faptele de caritate, pe care le facem, sunt roade ale credinței; și ele devin o binecuvântare pentru noi; pentru că oamenii vor fi răsplătiți după faptele lor. Mireasma meritelor lui Hristos este cea care face ca faptele noastre bune să fie acceptate de Dumnezeu și harul ne face capabili să facem faptele bune pentru care El ne răsplătește. Faptele noastre în și prin ele însele nu au niciun merit. Când am făcut tot ce este posibil ca noi să facem, trebuie să ne socotim ca niște slujitori netrebnici. Nu merităm nicio mulțumire de la Dumnezeu. Am făcut doar ceea ce era datoria noastră să facem și lucrările noastre nu ar fi putut fi îndeplinite în puterea propriei noastre naturi păcătoa­se.” - The Review and Herald, 29 ianuarie, 1895.22

 

Miercuri 24 ianuarie

4. HRISTOS ÎNĂLȚAT

a. Fiindcă Iov era un om virtuos, ce ar trebui să realizăm despre nevoile spirituale ale acestui om (sau ale oricărei alte persoane)? 1 Petru 1:18, 19.

1Petru 1:18 ...căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

„Rugăciunile, laudele, mărturisirea cu pocăință a păcatului se înalță din partea adevăraților credincioși ca o tămâie în sanctuarul ceresc, dar trecând prin canalele corupte ale omenirii, ele sunt atât de întinate încât, dacă nu sunt curățite de sânge, ele nu pot avea valoare înaintea lui Dumnezeu. Ele nu se înalță în curăție fără pată și dacă Mijlocitorul, care este la dreapta lui Dumne­zeu, nu prezintă și nu curăță totul prin neprihănirea Sa, acestea nu sunt accep­tabile înaintea lui Dumnezeu. Toată tămâia din templele pământești trebuie să fie presărată cu picăturile curățitoare ale sângelui lui Hristos.”- Solii alese, vol. 1, p. 344, cap. 52: Hristos, Marele nostru Preot.

„Cu cât avem mai mult din Spiritul lui Hristos, cu atât mai umili vom deve­ni. Când obținem vederi clare cu privire la Hristos, niciun cuvânt de înălțare de sine nu va mai ieși de pe buzele noastre. Când Domnul i-a dat lui Iov o viziune a măreției Sale, Iov a încetat să își mai apere propria neprihănire. El și-a simțit păcătoșenia și s-a umilit înaintea purității și sfințeniei lui Dumnezeu. ‘Mi-e scârbă de mine’, a zis el,‘și mă pocăiesc în praf și cenușă’ (Iov 42:6). Totuși, prin pana inspirației Dumnezeu îl prezintă pe Iov ca fiind desăvârșit și neprihănit, unul care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. ‘Nu este nimeni ca el pe Pământ’ (Iov 1:8).” - Semnele timpului, 11 august, 1898.

b. De unde știm că Iov se încredea în Hristos ca Mântuitor al lui? Iov 19:25–27. La ce hotărâre motivatoare ar trebui să ne conducă aceasta pe fiecare din noi?

Iov 19:25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. 26 Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. 27 Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

„Acum aveți ore prețioase de probă care vă sunt acordate pentru a vă for­ma un caracter drept. . . . Vă este acordată acum o perioadă în care trebuie să răscumpărați vremea. Nu puteți prin propriile puteri să înlăturați defectele și greșelile voastre; ele au fost cultivate de voi timp de mulți ani, deoarece nu le-ați văzut în hidoșenia lor; în puterea lui Dumnezeu, puneți-le deoparte cu hotărâre. Prin credință vie trebuie să vă prindeți de brațul care este puternic ca să mântu­iască. Umiliți-vă înaintea lui Dumnezeu inima voastră săracă, mândră, plină de îndreptățire de sine; coborâți mai jos, foarte jos, zdrobiți de păcătoșenia voastră la picioarele Lui. Devotați-vă lucrării de pregătire. Nu vă odihniți până când nu puteți spune cu adevărat: ‘Mântuitorul meu trăiește și pentru că El trăiește, voi trăi și eu’.” - Mărturii, vol. 2, p. 88, cap. Reforma în cămin

 

Joi 25 ianuarie

5. ÎNCREZÂNDU-NE ÎN BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU

a. Când perspectiva pare sumbră, ce atitudine ne întărește să ur­măm credința lui Iov? Iov 13:15, 16.

Iov 13:15 Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui. 16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

„Noi suntem îndreptățiți să umblăm prin vedere atât timp cât putem, dar când nu mai vedem calea în mod clar, atunci trebuie să ne punem mâna în cea a Tatălui nostru ceresc și să Îl lăsăm să ne conducă. Sunt urgențe în viața tutu­ror în care nu putem nici să înăintăm după cele ce vedem, nici să ne încredem în memorie sau experiență. Tot ce putem face este să ne încredem pur şi simplu și să așteptăm. Îl vom onora pe Dumnezeu încrezându-ne în El pentru că este Tatăl nostru ceresc.” - Manuscript Releases, vol. 19, p. 186.

„Sunteți ispitiți să dați frâu liber sentimentelor de presimțiri neliniștite sau deznădejde cumplită? În zilele întunecate, când aparențele par cele mai amenințătoare, nu vă temeți. Aveți credință în Dumnezeu.” - Profeți și regi, p. 164, cap. 12: De la Izreel la Horeb.

b. Cum ilustrează istoria lui Iov neprihănirea prin credință și cum trebuie această temă să fie reflectată în viețile noastre? Romani 5:1–5; Tit 3:3–7.

Romani 5:1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5 Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

Tit 3:3 Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. 4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, 5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

„Doar bazându-ne pe puterea și neprihănirea lui Hristos putem să rezis­tăm testului pe care îl aduce Dumnezeu. Va trebui să ne educăm mintea și din nou și din nou să ne aducem aminte de faptul că Hristos are mâna întinsă asupra noastră. Cu buzele Sale divine, El ne-a spus: ‘Fără Mine, nu puteți face nimic,’ dar prin Hristos putem face toate lucrurile. Nu trebuie să ne trasăm noi drumul pe care vom merge; ci, dacă luăm tot ce vine asupra noastră ca fiind providența lui Dumnezeu, chiar necazul nostru va lucra răbdare și nu va fi nevoie să ne scufundăm în descurajare în timp ce privim prin credință la Isus.” - Semnele timpului, 28 martie, 1892.

 

Vineri 26 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce pot fi în pericol judecând greșit cazul unei persoane care suferă?

2. Ce a dispărut aproape cu totul din închinarea față de Dumnezeu, dar este cu toate acestea esențial?

3. Ce l-a făcut pe Iov să se dezguste de starea sa nenorocită?

4. De ce este atât de important să ne bazăm pe Mântuitorul divin?

5. Indiferent cât de rele devin lucrurile, ce ar trebui să avem întot­deauna în minte?24