Lecția 5. Un timp de criză spirituală

„De aceea, prea iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli” (1 Co­rinteni 10:14).

„Întotdeauna a fost o rămășiță care a rămas credincioasă față de Iehova; și din timp în timp Domnul a ridicat bărbați credincioși și curajoși pentru a îndepărta idolatria și a elibera pe israeliți de vrăjmașii lor.” - Patriarhi și profeți, p. 545, cap. 53: Cei dintâi judecători.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 543–547, cap. 53: Cei dintâi judecători, prima parte a lecției.

 

Duminică 28 ianuarie

1. VINOVAȚI ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

a. Când au ocupat Canaanul, ce a neglijat Israel să facă? Judecători 1:28–33.

Judecători 1:28 Când Israel a fost destul de tare, a supus pe Canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit. 29 Efraim n-a izgonit pe Canaaniţii care locuiau la Ghezer, şi Canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. 30 Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi Canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir. 31 Nici Aşer n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob; 32 şi Aşeriţii au locuit în mijlocul Canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit. 33 Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, şi a locuit în mijlocul Canaaniţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir.

„Domnul a împlinit cu credincioșie, de partea Sa, promisiunile făcute față de Israel; Iosua a sfărâmat puterea canaaniților și a împărțit pământul între seminții. Le rămăsese lor doar să finalizeze lucrarea de a scăpa de locuitorii țării, încrezându-se în asigurarea ajutorului divin. Dar au eșuat în a face aceas­ta. Intrând în legături cu canaaniții, ei au încălcat pe faţă porunca lui Dumne­zeu și astfel au eșuat în a împlini condiția prin care El promisese să îi pună în posesia Canaanului.” - Patriarhi și profeți, p. 543, cap. 53: Cei dintâi judecători.

b. Ce arată că aceasta era o chestiune foarte serioasă? Exodul 23:24, 25.

Exodul 23:24 Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire, şi să le dărâmi capiştele. 25 Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.

„Chiar de la prima întrevedere a lui Dumnezeu cu ei la Sinai, [Israel] fusese avertizat împotriva idolatriei...

„Dar fără să le pese de destinul lor înalt, ei au ales cursul comodităţii și al îngăduirii de sine; ei au lăsat să le scape ocaziile de a finaliza cucerirea țării.” -Ibid., p. 543, 544, cap. 53: Cei dintâi judecători.

 

Luni 29 ianuarie

2. COSTUL SCUMP AL NEGLIJENȚEI

a. Dând greș în a-și îndeplini datoria înaintea lui Dumnezeu, ce i s-a întâmplat lui Israel și cum a fost acest lucru o împlinire a profeției? Psalmi 106:35–40; Numeri 33:55.

Psalmi 106:35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor, 36 au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei. 37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, 38 au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. 39 S-au spurcat prin faptele lor, au desfrânat prin faptele lor. 40 Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, şi a urât moştenirea Lui.

Numeri 33:55 Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.

„Până când generația care a primit instrucțiuni de la Iosua s-a stins, idola­tria a progresat doar puțin; dar părinții pregătiseră calea pentru apostazia co­piilor lor. Disprețuirea restricțiilor Domnului din partea celor care au intrat în posesiunea Canaanului a semănat semințele răului care au continuat să aducă roada amară pentru multe generații. Obiceiurile simple ale evreilor le asigura­seră sănătate fizică; dar asocierea cu păgânii i-a condus la îngăduirea apetitului și pasiunii, care le-au diminuat în mod treptat puterea fizică și au scăzut pute­rile mentale și morale. Prin păcatele lor, israeliții s-au despărțit de Dumnezeu; puterea Lui a fost înlăturată de la ei și ei nu au mai putut să triumfe asupra vrăjmașilor lor. Astfel, ei au fost aduși în supunere chiar față de națiunea pe care prin Dumnezeu ei ar fi putut să o supună.” - Patriarhi și profeți, p. 544, 545, cap. 53: Cei dintâi judecători.

b. Ce pas a fost în cele din urmă Domnul obligat să facă și de ce ar trebui să luăm în serios această chestiune în zilele noastre? Jude­cători 2:12; Psalmi 78:58, 60, 61.

Jude­cători 2:12 Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, şi au mâniat pe Domnul.

Psalmi 78:58 L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor. 60 A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni. 61 Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.

„Cel mai amarnic păcat al idolatriei există în biserică. Orice se interpune între creștin și slujirea cu toată inima lui Dumnezeu, ia forma unui idol și cel mai deplorabil păcat al idolatriei este însăși idolatria.” - The Paulson Collection, p. 343.

„Asemenea vechiului Israel biserica L-a dezonorat pe Dumnezeul, înde­părtându-se de lumină, neglijându-și datoriile și abuzând de privilegiul ei înalt și solemn de a fi deosebită și sfântă la caracter. Membrii ei au încălcat legămân­tul lor de a trăi pentru Dumnezeu și doar pentru El. Ei s-au unit cu cei egoiști și iubitori de lume.” - Mărturii, vol. 2, p. 441, 442, cap. Un apel către biserică.

„Dumnezeu consideră idolatrii pe cei care se încred în propria înțelepciune și propriile concepții, depinzând pentru succes de bogățiile și puterea lor, lup­tând să se întărească prin alianță cu oamenii pe care lumea îi numește mari, dar care dau greș în a discerne pretențiile obligatorii ale legii Sale.” - The Review and Herald, 15 martie, 1906.

 

Marți 30 ianuarie

3. FUGIND DE IDOLATRIE

a. Ce apeluri sunt făcute în era creștină cu privire la idolatrie? 1 Corinteni 10:14; Galateni 5:19–21. Descrieți viziunea înfricoșată arătată solului Domnului cu privire la primejdiile acestui păcat.

1 Corinteni 10:14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.

Galateni 5:19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

„O mare oaste de păgâni idolatri purta un steag negru, pe care erau ilustra­te soarele, luna și stelele. Această oaste părea să fie foarte fioroasă și furioasă. Mi s-a arătat apoi o altă oaste care purta un steag alb curat, pe care era scris, ‘Puritate, curăție și sfințenie pentru Domnul.’ Fețele lor erau marcate cu hotă­râre și supunere cerească. Am văzut pe idolatri păgâni apropiindu-se de ei și a avut loc un mare măcel. Creștinii se risipeau înaintea lor; și totuși cei din oastea de creștini se apropiau tot mai mult unul de altul și țineau steagul mai ferm. Pe măsură ce mulți cădeau, alții se adunau în jurul steagului și ocupau rândurile.

Am văzut oastea de idolatri consultându-se împreună. Pentru că nu au reușit să îi determine pe creștini să cedeze, au recurs la un alt plan. I-am văzut lăsând steagul lor jos și s-au apropiat apoi de acea oaste hotărâtă a creștinilor și le-au făcut oferte. La început, propunerile lor au fost complet refuzate. Apoi, am văzut oastea creștină consultându-se împreună. Unii ziceau că ar trebui să lase steagul mai jos, să accepte propunerile și să își salveze viețile și în cele din urmă puteau câștiga putere să ridice steagul lor printre păgâni. Puțini, totuși, nu au cedat în faţa acestui plan, ci au ales cu hotărâre să moară ținând steagul lor sus mai degrabă decât să îl lase jos. Apoi am văzut pe mulți lăsând steagul și unindu-se cu păgânii; dar cei fermi și credincioși l-au apucat din nou și l-au purtat la înălțime. Am văzut că erau persoane care părăseau în mod constant oastea celor care purtau steagul curat și se uneau cu idolatrii sub steagul cel negru, pentru a-i persecuta pe cei care purtau steagul alb. Mulți au fost uciși, totuși steagul cel alb a fost ținut sus și credincioșii s-au ridicat pentru a se adu­na în jurul său.” - Experiențe și viziuni, p. 211, 212, cap. Marea apostazie.

b. Numiți o altă formă comună de idolatrie care trebuie evitată. Coloseni 3:5, 6.

Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. 6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

„Orice zgârcenie este condamnată ca idolatrie. Orice îngăduință egoistă este o ofensă în ochii lui Dumnezeu.” - Parabolele Domnului, p. 261, cap. 21: Omul bogat și săracul Lazăr.

 

Miercuri 31 ianuarie

4. ERA NEVOIE DE UN ELIBERATOR

a. Ce consecințe amare au urmat idolatriei lui Israel în timpul ju­decătorilor? Judecători 6:1–5.

Judecători 6:1 Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian, timp de şapte ani. 2 Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. 3 După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui. 4 Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării până spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. 5 Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască.

„Locuitorii cruzi și teribili ai deșertului, ‘ca o mulțime de lăcuste’ (Judecă­tori 6:5) au venit să se înghesuie în țară, cu cirezile și turmele lor. Ca o ciumă care devorează, s-au împrăștiat în țară, de la râul Iordan la câmpiile filistenilor. Au venit chiar când începea să se coacă recolta și au rămas până când ultimele fructe ale pământului au fost strânse. Ei au devastat câmpiile de ceea ce creștea pe ele și au jefuit și maltratat pe locuitori, apoi s-au întors în deșert. Astfel israeliții locuind într-o țară neapărată, au fost forțați să își abandoneze casele și să se adune în orașele cu ziduri, să caute refugiu în cetăți sau chiar să găsească adăpost în peșteri și în întăriturile stâncoase dintre munți.” - Patriarhi și profeți, p. 546, cap. 53: Cei dintâi judecători.

b. Ce au făcut în final israeliții și ce răspuns plin de îndurare au primit ei? Judecători 6:6–10.

Judecători 6:6 Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul. 7 Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, 8 Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. 9 V-am scăpat din mâna Egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră, şi v-am dat vouă ţara lor. 10 V-am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii Amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu.

„Când poporul în necazul lor a dat atenție la mustrarea Domnului și și-a mărturisit păcatele, Dumnezeu le-a ridicat un ajutor.” - Ibid.

c. Pe cine a ridicat Dumnezeu ca om al momentului? De ce? Jude­cători 6:11–14; Proverbele 4:26; Hagai 1:7.

Jude­cători 6:11 Apoi a venit Îngerul Domnului, şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian. 12 Îngerul Domnului i S-a arătat, şi i-a zis: Domnul este cu tine, viteazule! 13 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mâinile lui Madian! 14 Domnul S-a uitat la el, şi a zis: Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?

Proverbele 4:26 Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte:

Hagai 1:7 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!

„Când Ghedeon lucra în taină și liniște, el medita cu tristețe la condiția Isra­elului și se gândea cum ar putea fi sfărâmat jugul asupritorului de pe poporul lui.” - Ibid.

„Cel a cărui minte este deschisă la Cuvântul lui Dumnezeu va lua în con­siderare cu rugăciune fiecare cale a picioarelor sale, așa încât să Îl poată onora pe Dumnezeu și să păstreze calea Domnului.” - „Și să-L cunosc pe El”, p. 251. 

 

Joi 1 februarie

5. UN OM DE ACȚIUNE UMIL

a. Ce atitudine ar trebui să învățăm din spiritul lui Ghedeon când a vorbit cu Mesagerul cerului? Judecători 6:15, 22, 23.

Judecători 6:15 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu. 22 Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă-n faţă. 23 Şi Domnul i-a zis: Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri.

„Când Dumnezeu trimitea în vechime pe îngerii Lui să slujească sau să comunice indivizilor, și acele persoane realizau că au văzut și au vorbit cu un înger, ele erau impresionate cu reverență și se temeau că vor muri. Ele au avut viziuni atât de slăvite ale maiestății și puterii teribile a lui Dumnezeu că se gândeau că aceasta îi va nimici dacă au fost aduși într-o legătură strânsă cu cineva care venea direct din prezența Sa sfântă.” - Mărturii, vol. 1, p. 410, cap. 76: Lucrarea în Est.

b. Ce cerință importantă a îndeplinit Ghedeon, care era esențială pentru a începe lucrarea de reformă în poporul lui? Judecători 6:24–27.

Judecători 6:24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus numele Domnul păcii: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. 25 În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Ia viţelul tatălui tău, şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat Astartei, care este deasupra. 26 Să zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vârful acestei stânci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia. 27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, şi a făcut ce spusese Domnul; dar fiindcă se temea de casa tatălui său, şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. 

„Eliberarea lui Israel a fost precedată de un protest solemn împotriva în­chinării la Baal. Ghedeon trebuia să declare război idolatriei înainte de a ieși la luptă împotriva vrăjmașilor poporului său.

„Îndrumarea divină a fost îndeplinită cu credincioșie. Știind că urma să găsească împotrivire dacă ar fi încercat să îndeplinească lucrurile pe faţă, Ghe­deon a făcut o lucrare în taină; cu ajutorul slujitorilor săi, îndeplinind totul într-o singură noapte.” - Patriarhi și profeți, p. 547, cap. 53: Cei dintâi judecători.

 

Vineri 2 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce este important să ne despărțim de sursele cunoscute de ispită?

2. Care păcat anume a dus la asuprirea din partea madianiților?

3. Ce este mai periculos – persecuția din partea celui rău sau compro­misul cu cel rău?

4. În timp de criză, ce descoperă îndurarea uimitoare al lui Dumnezeu?

5. Ce pași am nevoie să fac pentru a realiza o reformă reală în viața mea?30