Lumina lumii III

Lecţia 6. Un profet al păcii

 

„Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău” (2 Împăraţi 2:9).

„Când Domnul în providenţa Sa vede că e potrivit să îndepărteze din lucrare pe cei cărora le-a dat înţelepciune, El îi ajută şi îi întăreşte pe succesorii lor, dacă aceştia vor privi spre El pentru ajutor şi vor umbla în căile Sale.”—Conflict and Courage, pg. 223.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 235-264 (engl.) (ro. cap. 19, „Un profet al păcii”, cap. 20, „Naaman”, cap. 21 „Încheierea lucrării misionare a lui Elisei”). 

Duminică 3 august
1. SLUJIREA LUI ELISEI ca profet

a. Ce i s-a întâmplat lui Ilie după lucrarea sa reformatoare în Iuda şi Israel? 2 Împăraţi 2:11, 12.

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi. (2Imp 2:11-12).

b. Rezumând, cum a beneficiat Elisei de timpul petrecut cu Ilie? 2 Împăraţi 2:2. Care era diferenţa fundamentală între lucrările încredinţate lor? 1 Împăraţi 17:1, 2; 2 Împăraţi 2:20-22.

Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au coborât la Betel. (2Imp 2:2).

Ilie, tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” 2 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe… (1Imp 17:1-2).

El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.” 22 Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul. (2Imp 2:20-22).

„Ca succesor al lui Ilie, Elisei, prin instruire atentă, răbdătoare, trebuia să încerce să îl călăuzească pe Israel pe cărări sigure. Asocierea sa cu Ilie, cel mai mare profet de după zilele lui Moise, l-a pregătit pentru lucrarea pe care în curând trebuia să o înceapă singur.”—Profeţi şi regi, pg. 224 (engl.) (ro.cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

„Lucrarea lui Elisei ca profet a fost în unele privinţe foarte diferită de cea a lui Ilie. Lui Ilie i-au fost încredinţate solii de condamnare şi judecată; vocea sa era vocea mustrării neînfricate, chemându-i pe rege şi popor să se întoarcă de la căile lor rele. Misiunea lui Elisei era una mai paşnică; el trebuia să clădească şi să întărească lucrarea pe care o începuse Ilie; să îi înveţe pe oameni calea Domnului. Inspiraţia îl prezintă ca venind în contact personal cu oamenii, înconjurat de fiii profeţilor, aducând prin miracolele sale şi slujirea sa vindecare şi bucurie.”—Idem., pg. 235 (engl.) (ro. cap. 19, „Un profet al păcii”).

Luni 4 august
2. CHIAR ŞI SIRIENII ŞTIAU!

a. Când regele Siriei a suspectat trădare în guvernarea sa, cum au încercat ei să afle de unde venea aceasta? 2 Împăraţi 6:8-11. Cine era de fapt sursa informaţiilor care îi erau date regelui lui Israel? 2 Împăraţi 6:12.

Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi sirienii.” 10 Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. 11 Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?” (2Imp 6:8-11).

Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” (2Imp 6:12).

b. Ce ordin a dat împăratul Siriei pentru a rezolva problema care îl tulbura? Când spionul (spionii) au descoperit care era domiciliul profetului, ce a făcut regele? 2 Împăraţi 6:13, 14.

Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.” 14 A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. (2Imp 6:13-14).

„În războaie prelungite cu Sirienii, Ioahaz, succesorul lui Iehu, pierduse unele din cetăţile de la răsărit de Iordan. Pentru un timp părea ca şi când sirienii urmau să obţină controlul întregii împărăţii.”—Profeţi şi regi,

pg. 254 (engl.) (ro. cap. 21, „Încheierea lucrării misionare a lui Elisei”).

„Cu o ocazie, în timpul invaziei siriene, regele Siriei a încercat să îl distrugă pe Elisei din cauza activităţii sale de a face cunoscut regelui lui Israel planurile inamicului. Regele sirian se sfătuise cu servii săi, spunând, ’Tabăra mea va fi în cutare loc.’ (2 Împăraţi 6:8). Acest plan a fost descoperit de Domnul lui Elisei.”—Idem., pg. 255, 256 (engl.) (ro. cap. 21, „Încheierea lucrăriimisionare a lui Elisei”).

c. Împlinirea cărei promisiuni ar trebui să o ceară servii lui Dumnezeu când sunt într-o dificultate foarte serioasă sau când viaţa le este ameninţată? Psalmii 34:7.

Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.(Ps 34:7).

„Când poporul lui Dumnezeu este adus în locuri strâmte, când apparent nu este nici o scăpare pentru ei, doar Domnul trebuie să fie Cel de care să depindă.”—Idem., pg. 257 (engl.) (rom .cap. 21, „Încheierea lucrării misionare a luiElisei”).

„Tatăl nostru ceresc are o mie de căi de a se îngriji de noi, despre care noi nu ştim nimic. Cei care acceptă acel unic principiu de a face serviciul lui Dumnezeu suprem, vor descoperi că nedumeririle dispar şi vor găsi o cale

dreaptă pentru picioarelor lor... În cele mai întunecate zile, când perspectivele par cele mai sumbre, aveţi credinţă în Dumnezeu.”—Pe urmele Marelui Medic, pg. 481, 482 (engl.) (ro. cap. 40, „Ajutor în viaţa zilnică”).

Marţi 5 august
3. LOVIŢI CU ORBIRE

a. Ce solie a adus slujitorul îngrozit al lui Elisei stăpânului său? 2 Împăraţi 6:15. Ce răspuns a dat Elisei servului său pentru a-l linişti? 2 Împăraţi 6:16.

Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?” (2Imp 6:15).

El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” (2Imp 6:16).

„Între servul lui Dumnezeu şi oastea de vrăjmaşi înarmaţi era un cordon înconjurător de îngeri cereşti. Ei coborâseră cu putere mare, nu pentru a distruge, nici pentru a aştepta omagiu, ci pentru a tăbărî în jurul servului slab şi neajutorat al lui Dumnezeu şi a-i sluji.”—Profeţi şi regi, pg. 257 (engl.) (ro.cap. 21, „Încheierea lucrării misionare a lui Elisei”).

b. Ce adevăr de necontestat ne învaţă răspunsul lui Elisei? Romani 8:31.

Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? (Rom 8:31).

„Comparativ cu milioanele lumii, poporul lui Dumnezeu va fi, aşa cum a fost întotdeauna, o mică turmă; însă dacă stau pentru adevăr aşa cum este descoperit în cuvântul Său, Dumnezeu va fi refugiul lor. Ei stau sub scutul cuprinzător al Atotputerniciei. Dumnezeu formează întotdeauna majoritatea.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 590 (engl.) (ro. cap. 57, „Apocalipsa”).

c. Ce trebuie să cumpănim în mod profund din felul cum Elisei a tratat oastea siriană? 2 Împăraţi 6:17-20.

Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. 18 Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19 Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.” Şi i-a dus la Samaria. 20 Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut că erau în mijlocul Samariei. (2Imp 6:17-20).

„Un singur act de nedreptate sau de amărăciune, invidie, gelozie sau bănuială rea vor înăbuşi Spiritul lui Dumnezeu şi vor alunga din inima ta adevărata fericire...

Chiar ura faţă de un lucrător rău te va pune într-o poziţie unde judecata ta va fi denaturată şi nu vei fi un îndeplinitor al lucrării lui Hristos de a întoarce bine pentru rău. În timp ce dispreţuieşti păcatul, ar trebui să iubeşti sufletele celor pentru care Hristos a plătit preţul propriului Său sânge. Dorinţa de răzbunare sau orice altă emoţie în afară de acea iubire tandră, compătimitoare pe care Isus o exercită faţă de noi, omenirea căzută, păcătoasă, vatămă sufletul şi este înregistrată împotriva noastră în cer.”— Manuscript Releases, vol. 21, pg. 164, 165.

Miercuri 6 august
4. OAMENII ÎNŢELEPŢI ÎNCEARCĂ SĂ FACĂ PACE; NEBUNII FAC RĂZBOI

a. Ce ar trebui să învăţăm din sfatul pe care Elisei l-a dat regelui lui Israel? 2 Împăraţi 6:21-23. Care este cel mai bun mod de a dezarma un vrăjmaş? Romani 12:20.

Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc? Să-i măcelăresc, părinte?” 22 „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor.” 23 Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, şi ei au mâncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpânul lor. Şi oştile sirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel. (2Imp 6:21-23).

Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” (Rom 12:20).

„Noi nu cultivăm o dispoziţie spre amabilitate; ci vrem ca totul să ne întâmpine într-un mod uşor. Însă problema de cea mai mare importanţă, pentru fiecare dintre noi, nu ar trebui să fie cum putem să ne îndeplinim planurile noastre împotriva planurilor altora, ci cum putem avea puterea de a trăi pentru Hristos în fiecare zi. Hristos a venit pe pământ şi Şi-a dat viaţa pentru ca noi să avem mântuire veşnică. El vrea să ne înconjoare pe fiecare cu atmosfera cerului, pentru ca să putem da lumii un exemplu care va onora religia lui Hristos.”—Loma Linda Messages, pg. 602.

b. Ce s-a întâmplat cu Israeliţii după ce s-au îndepărtat de la Dumnezeu? Cum au căzut asupra lor, pe vremea împăraţilor Siriei judecăţile prezise în Deuteronom 5:9? 2 Împăraţi 6:24, 25.

Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc. (Deut 5:9).

După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. 25 În Samaria a fost o mare foamete, şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint. (2Imp 6:24-25).

c. Ce s-a întâmplat când foametea din Samaria i-a condus, pe rege şi popor, la măsuri disperate? 2 Împăraţi 7:1-9, 16, 20.

Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu.” 2 Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mânca din ele.” 3 La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri? 4 Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem, dar, să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.” 5 Au plecat, dar, în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Şi când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. 6 Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii hetiţilor şi pe împăraţii egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” 7 Şi s-au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era, şi au fugit ca să-şi scape viaţa. 8 Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns. 9 Apoi şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” (2Imp 7:1-9).

Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu, după cuvântul Domnului. (2Imp 7:16).

În adevăr aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor şi a murit. (2Imp 7:20).

„Datorită iubirii Sale pentru Israelul rătăcitor, Dumnezeu a permis sirienilor să îi biciuiască. Datorită compasiunii Sale pentru cei a căror putere morală era slabă, El l-a ridicat pe Iehu pentru a o ucide pe nelegiuita Izabela şi toată casa lui Ahab. Încă odată, printr-o lucrare providenţială, preoţii lui Baal şi ai Astarteei au fost înlăturaţi şi altarele lor păgâne au fost doborâte. Dumnezeu în înţelepciunea Sa a prevăzut că dacă ispitele vor fi îndepărtate, unii îşi vor părăsi păgânismul şi îşi vor întoarce faţa spre ceruri şi, din acest motiv, El a permis ca o calamitate după alta să cadă asupra lor. Judecăţile Sale erau amestecate cu milă; şi când scopul Său a fost împlinit, El a întors valul în favoarea celor care învăţaseră să Îl caute.”—Profeţi şi regi,pg. 254, 255 (engl.) (ro. cap. 21, „Încheierea lucrării misionare a lui Elisei”).

Joi 7 august
5. O LECŢIE IMPORTANTĂ PENTRU NOI

a. Ce lecţie a încercat să îl înveţe Elisei pe regele lui Israel în ultimele sale zile? 2 Împăraţi 13:14-17.

Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s-a coborât la el, a plâns pe faţa lui şi a zis: „Părinte, părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui.” 15 Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi!” Şi a luat un arc şi nişte săgeţi! 16 Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel: „Încordează arcul cu mâna ta.” Şi după ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile împăratului 17 şi a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit.” Şi a deschis-o. Elisei a zis: „Trage.” Şi a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva sirienilor: vei bate pe sirieni la Afec până îi vei nimici.” (2Imp 13:14-17).

b. Cum s-a aşteptat profetul ca tânărul rege să arate că a înţeles lecţia? 2 Împăraţi 13:18, 19.

Elisei a mai zis: „Ia săgeţi.” Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: „Loveşte în pământ!” Şi a lovit de trei ori, apoi s-a oprit. 19 Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi a zis: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe sirieni până i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori.” (2Imp 13:18-19).

„Lecţia este pentru toţi cei care se află în poziţii de încredere. Când Dumnezeu deschide calea pentru îndeplinirea unei anumite lucrări şi dă asigurarea de succes, instrumentele alese trebuie să facă tot ce stă în puterea lor pentru a face să apară rezultatul promis. Succesul oferit va fi proportional cu entuziasmul şi perseverenţa cu care este dusă înainte lucrarea. Dumnezeu poate să îndeplinească minuni pentru poporul Său doar pe măsură ce ei îşi îndeplinesc partea cu energie neobosită. El cheamă bărbaţi devotaţi în lucrarea Sa, bărbaţi care au curaj moral, cu iubire arzătoare pentru suflete şi cu un zel care nu se ofileşte niciodată. Astfel de lucrători nu vor considera nicio sarcină prea grea, nicio perspectivă prea lipsită de speranţă; ei vor continua să lucreze, neînfricaţi, până când aparenta înfrângere este schimbată într-o victorie glorioasă. Nici chiar zidurile închisorii, nici rugul de martir de după aceasta nu îi vor face să se dea înapoi de la scopul lor de a lucra împreună cu Dumnezeu pentru zidirea împărăţiei Sale.”—Profeţi şiregi, pg. 263 (engl.) (ro. cap. 21, „Încheierea lucrării misionare a lui Elisei”).

Vineri 8 august
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Mă cheamă Dumnezeu să fiu acum un martor pentru El ca şi Ilie sau

unul ca Elisei?

2. Explicaţi cum este Dumnezeu dispus să ne dea discernământ divin

astăzi, la fel cum a făcut în zilele lui Elisei.

3. Contrar intenţiei ostile a regelui, ce sfat i-a dat Elisei—şi de ce?

4. Numiţi unele exemple prin care noi—în împrejurările în care ne aflăm

astăzi—putem reflecta felul în care Elisei a abordat oastea siriană.

5. Explicaţi formula pentru succesul spiritual, aşa cum i-a fost predată

lui Ioas.