Lecția 6. Reînviorând o rămășiță

„Suferă împreună cu mine ca un bun ostaș al lui Hristos. Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.” (2 Timotei 2:3, 4).

„Urmați pas cu pas pe calea datoriei. Poate aveți de urcat locuri abrupte, dar mergeți înainte pe calea umilinței, a credinței și a lepădării de sine, lăsând norii de îndoială în urma voastră.” - Solii alese, vol. 2, p. 272.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 547–549, cap. 53: Cei dintâi judecători, a doua parte 

Duminică 4 februarie

1. DUHUL LUI DUMNEZEU LA LUCRU

a. După ce Ghedeon a înlăturat în timpul nopții altarul lui Baal ce îi aparținea tatălui său, cum au reacționat oamenii din cetate în următoarea dimineață? Judecători 6:28–30.

Judecători 6:28 Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit. 29 Ei şi-au zis unul altuia: Cine a făcut lucrul acesta? Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta. 30 Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfânt care era deasupra lui.

b. Cum a răspuns tatăl lui Ghedeon? De ce? Judecători 6:31, 32.

Judecători 6:31 Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul. 32 În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), căci au zis: Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul.

„Ghedeon i-a spus tatălui său, Ioas, despre vizita îngerului și despre promi­siunea că Israel va fi eliberat. El i-a relatat de asemenea despre porunca divină de a a distruge altarul lui Baal. Duhul lui Dumnezeu a mișcat inima lui Ioas. El a văzut că zeii la care se închina nu aveau nicio putere să se salveze pe ei înșiși de la distrugerea completă și astfel nu puteau să-i protejeze pe închinătorii lor. Când mulțimea idolatră a protestat cerând moartea lui Ghedeon, Ioas a stat fără teamă în apărarea lui și a încercat să arate poporului cât de lipsiți de pu­tere și nevrednici de încredere sau adorație erau zeii lor. [Judecători 6:31 citat.]

El le-a amintit că pedeapsa cu moartea era în mod drept asupra lor în loc să fie asupra lui Ghedeon, pentru că ei au călcat legea lui Dumnezeu împotriva idolatriei.” - Semnele timpului, 23 iunie, 1881.

Luni 5 februarie

2. PROVIDENȚA MINUNATĂ A LUI DUMNEZEU

a. Cum a contribuit înlăturarea idolilor la progres? Judecători 6:33– 35.

Judecători 6:33 Tot Madianul, Amalec şi fiii Răsăritului, s-au strâns împreună, au trecut Iordanul, şi au tăbărât în valea Isreel. 34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trâmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. 35 A trimis soli în tot Manase, care de asemenea a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, care s-au suit să le iese înainte.

„Întreaga lucrare [de distrugere a idolilor], împreună cu apelurile mișcătoare ale lui Ghedeon, au dus la un efect puternic asupra oamenilor din Ofra. Toate gândurile de violență au fost alungate; și când, mișcat de Duhul Domnului, Ghedeon a sunat din trâmbiță pentru război, ei au fost printre pri­mii care s-au adunat la el. El a trimis apoi soli prin toată seminția lui Manase și de asemenea la Așer, Zabulon și Neftali și toți au ascultat cu bucurie chema­rea.” - Semnele timpului, 23 iunie, 1881.

b. Ce putem învăța din rugăciunile lui Ghedeon prin care cerea confirmare de la Domnul? Ce spirit a determinat cererile sale? Judecători 6:36–40.

 Judecători 6:36 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, 37 iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus. 38 Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna, şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. 39 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea, şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă. 40 Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

„Ghedeon a simțit în mod profund insuficienţa sa pentru marea lucrare dinaintea lui. El nu a îndrăznit să se așeze în fruntea armatei fără o dovadă evidentă că Dumnezeu l-a chemat la această lucrare și că va fi cu el...

„Necredința sugera că lâna absoarbe în mod natural umezeala când aceasta se află în atmosferă și că testul nu a fost decisiv. Astfel, [Ghedeon] a cerut o reînnoire a semnului, cerând în mod umil ca necredința să nu-L stârnească pe Domnul la mânie. Cererea lui a fost îndeplinită...

Înainte de onoare este umilința. Domnul poate folosi cel mai eficient pe cei care sunt cei mai sensibili cu privire la propria lor nevrednicie și ineficiență. El îi va învăța să exercite curajul credinței. El îi va face puternici, unind slăbiciu­nea lor cu puterea Lui, şi înțelepți, unind ignoranța lor cu înțelepciunea Lui.

Dumnezeu va accepta slujirea tuturor celor care vor lucra în ascultare de voința Sa, celor care în niciun caz nu vor aduce vreo pată asupra conștiinței lor, care nu vor permite vreunei influențe să îi abată de la calea datoriei...

Cei care se lasă învățați și se încred, având un scop corect și o inimă curată, nu au nevoie să aștepte ocazii mari sau capacități extraordinare înainte ca să își folosească puterile. Ei nu trebuie să stea șovăitori, întrebând și temându-se ce va spune sau va gândi lumea despre ei. Nu trebuie să ne împovărăm cu în­grijorare neliniștită, ci să mergem înainte, îndeplinind liniștiți, cu credincioșie, lucrarea pe care Dumnezeu ne-a desemnat-o și să lăsăm rezultatele pe deplin în grija Sa.” - Ibid.32

Marți 6 februarie

3. DUMNEZEU CUNOAȘTE INIMA

a. Ce lege a fost întemeiată în vechiul Israel, descoperind compasi­unea lui Dumnezeu pentru familii în timp de război? Deutero­nomul 20:5–8.

 Deutero­nomul 20:5 Mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: Cine a zidit o casă nouă, şi nu s-a aşezat încă în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea. 6 Cine a sădit o vie, şi n-a mâncat încă din ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea. 7 Cine s-a logodit cu o femeie, şi n-a luat-o încă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s-o ia altul. 8 Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului, şi să spună: Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.

„Exista o lege în Israel ca înainte să se meargă într-o bătălie, să se facă urmă­toarea proclamare prin toată armata: [Deuteronomul 20:5–8 citat]. Ce ilustrație extraordinară a iubirii tandre și milostive a lui Hristos! Cel care a instituit relațiile în viață și legăturile de rudenie, a luat o hotărâre specială ca acestea să nu fie întrerupte într-o măsură prea mare. El nu dorea ca cineva să meargă la luptă fără să vrea. Această proclamare lămurea de asemenea în mod puternic influența care putea fi exercitată de un om care este deficient în credință și curaj, și arăta mai departe efectul gândurilor și sentimentelor noastre asupra propriului nostru curs de acțiune.” - Semnele timpului, 30 iunie, 1881.

b. Acum, că Ghedeon primise asigurarea îndrumării lui Dumne­zeu în acțiunea sa, cum l-a uimit din nou Domnul? De ce? Jude­cători 7:1, 2. Ce efect are mândria asupra noastră azi?

Jude­cători 7:1 Ierubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. 2 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, şi să zică: Mâna mea m-a izbăvit.

„Deoarece numărul lor era atât de mic în comparație cu al vrăjmașului, Ghedeon s-a abținut de la a face proclamarea obișnuită [din Deuteronomul 20:5–8]. El a fost umplut de uimire la declarația că armata lui era prea mare. Dar Domnul vedea mândria și necredința care existau în inimile poporului său. Treziţi de apelurile mișcătoare ale lui Ghedeon, ei au fost gata să se înro­leze; dar mulți au fost umpluți de teamă când au văzut mulțimea madianiților. Totuși, dacă Israel ar fi triumfat, tocmai aceștia și-ar fi luat slava asupra lor în loc să pună biruința pe seama lui Dumnezeu.

„Ghedeon a ascultat instrucțiunile Domnului și cu o inimă grea a văzut douăzeci și două de mii sau mai mult de două treimi din întreaga sa forță, plecând la casele lor.” - Patriarhi și profeți, p. 549, cap. 53: Cei dintâi judecători.

„Mândria inimii este o trăsătură de caracter de temut. ‘Mândria merge îna­intea căderii’ (Proverbe 16:18, prima parte). Aceasta este adevărat în familie, biserică și națiune.” - Credința prin care trăiesc, p. 68 (3 martie).33

Miercuri 7 februarie

4. UN TEST AL CARACTERULUI

a. După ce armata lui Ghedeon a fost redusă al numai 10 000 de oameni, ce i-a zis Dumnezeu să facă înainte de a merge la luptă? De ce? Judecători 7:4, 5.

Judecători 7:4 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: Acesta să meargă cu tine, va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: Acesta să nu meargă cu tine, nu va merge cu tine. 5 Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăieşte câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi.

„Poporul a fost condus jos, de-a lungul râului, așteptând să facă un atac imediat asupra dușmanului. Câțiva mai grăbiți au luat puțină apă în mâini și au băut-o în timp ce mergeau; dar aproape toți ceilalți s-au aplecat pe genunchi și au băut încet de la suprafața apei. Acei care au luat apa în mâini erau doar trei sute din cei zece mii; totuși aceștia au fost aleși; tuturor celorlalți li s-a per­mis să se întoarcă la casele lor.

„Caracterul este adesea testat prin cele mai simple mijloace. Acei care în timp de primejdie erau preocupaţi să își satisfacă propriile dorințe, nu erau oameni în care se te încrezi în timp de urgență. Domnul nu are loc în lucrarea Lui pentru cei nepăsători și îngăduitori de sine. Oamenii aleşi de El au fost cei puțini care nu au îngăduit propriilor lor dorințe să le amâne îndeplinirea dato­riei.” - Patriarhi și profeți, p. 549, cap. 53: Cei dintâi judecători.

b. Cum se aplică principiul concret pe care Dumnezeu l-a predat în mod asemănător bisericii Sale de astăzi? Filipeni 2:4; 3:13, 14.

 Filipeni 2:4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Filipeni 3:13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

„Succesul nu depinde de putere sau de număr. Dumnezeu poate elibera prin puțin ca și prin mulți. O biserică mare nu este în mod obligatoriu o biseri­că puternică. Unii din membri ei pot cultiva egoism, mândrie sau necredință; alții pot fi necinstiți, alții corupți în inimă și viață. Toate acestea sunt o sursă de slăbiciune pentru biserică. Aceștia aduc neplăcerea lui Dumnezeu asupra poporului Său și marele adversar va lucra prin ei pentru înaintarea cauzei sale proprii.

„În vechime, acei al căror interes lumesc distrăgea inimile lor de la lucrarea lui Dumnezeu, erau îndemnați să se întoarcă la casele lor. Ar fi mai bine pentru cauza adevărului de astăzi, dacă acei a căror atenție este absorbită de interese personale, s-ar despărți de lucrarea lui Dumnezeu și s-ar ocupa de lucrurile în care își găsesc desfătarea inimile lor. Atunci ei nu ar exercita, printr-un exem­plu rău, o influență atât de periculoasă asupra altora.

„Dumnezeu este onorat, nu atât de mult printr-un mare număr, cât prin caracterul celor care Îi slujesc.” - Semnele timpului, 30 iunie, 1881.

Joi 8 februarie

5. SOLDAȚI AI PRINȚULUI PĂCII

a. Care este planul lui Dumnezeu pentru toți cei înrolați în armata Sa spirituală? 2 Timotei 2:3–5.

 2 Timotei 2:3 Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. 4 Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. 5 Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.

„Nu suntem așezați în această lume doar pentru a avea grijă de noi înșine, ci ni se cere să ajutăm în marea lucrare de salvare, imitând astfel viaţa de lepă­dare de sine, sacrificiu de sine, şi utilitate a lui Hristos.”- Mărturii, vol. 1, p. 325, cap. 64: Unitatea credinței.

„Adevăratul caracter creștin este marcat de un singur scop, o hotărâre ne­strămutată, care refuză să cedeze influențelor lumești, care va avea drept scop nimic mai puțin decât standardul Bibliei. Dacă oamenii își vor permite să de­vină descurajați în slujba lui Dumnezeu, marele adversar va prezenta sufici­ente motive pentru a-i întoarce de la calea dreaptă a datoriei la una ușoară și lipsită de responsabilități. Acei care pot fi mituiți sau corupți, descurajați sau înspăimântați, nu vor fi de niciun ajutor în lupta creștină. Acei care își pun afecțiunile în comorile pământești sau onorurile lumești, nu vor împinge bă­tălia împotriva domniilor și puterilor și răutății spirituale din locurile înalte.

Toți cei care vor fi soldați ai crucii lui Hristos, trebuie să îmbrace armura și să se pregătească pentru luptă. Ei nu ar trebui să fie intimidați de amenințări; sau înspăimântați de pericole. Ei trebuie să fie atenți la primejdii, totuși fermi și curajoși să înfrunte pe dușman și să lupte pentru Dumnezeu. Consacrarea urmașului lui Hristos trebuie să fie deplină. Tata, mama, soția, copiii, casele, terenurile, totul, trebuie să fie secundare lucrării și cauzei lui Dumnezeu. El trebuie să fie gata să poarte cu răbdare, cu bucurie și cu voioșie tot ceea ce, în providența lui Dumnezeu poate fi chemat să sufere. Răsplata sa finală va fi de a sta cu Hristos pe tronul slavei nemuritoare.” - Semnele timpului, 30 iunie, 1881.

Vineri 9 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum pot să fac apel la cineva aflat în apostazie, așa cum a făcut Ghe­deon pentru Ioas?

2. De ce a fost Ghedeon cel care a fost desemnat cu sarcina de a elibe­ra pe poporul lui Dumnezeu?

3. De ce a dorit Dumnezeu ca numărul celor 32 000 să fie redus la 10 000?

4. Explicați cum testul modului în care oamenii au băut apă poate fi aplicat azi.

5. Ce înseamnă să fii un soldat spiritual pentru împărăție, nu pentru această lume?