Lecţia 7. Smochinul

 „Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel .” (Luca 13:5).

„Domnul dorește ca niciun om să nu piară, ci toți să vină la El și să fie mântuiți. Dar în loc ca bunătatea Sa iubitoare, să înmoaie și supună sufletul, multe dintre obiectele iubirii și milei Sale sunt încurajate să se împotrivească mai mult. O, dacă oamenii și-ar aminti că există o limită a răbdării lui Dum­nezeu!” - The Review and Herald, 7 decembrie 1897.

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 212-218 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

 

Duminică 13 mai

1. UN MOTIV PENTRU O PARABOLĂ

a. Ce eveniment, care tocmai ce avusese loc în Ierusalim, a fost un motiv pentru prezentarea parabolei smochinului?

Luca 13:1: „În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmpla­se unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.”

„Ascultătorii au povestit Domnului Hristos un eveniment care tocmai produ­sese o mare agitație. Unele din măsurile luate de Pontius Pilat, guvernatorul Iudeii, jigniseră sentimentele poporului. În Ierusalim se produsese o răscoală populară și Pilat încercase să o înăbușe prin forță. La un moment dat, soldații săi năvăliseră în curțile templului și măcelăriseră câțiva pelerini galileeni, chiar în momentul când aceștia aduceau jertfele lor.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 212, 213 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

b. Ce arată că evreii priveau nenorocirea ca o pedeapsă pentru păcat?

Luca 13:2, 4: „„Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?...Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?

„Iudeii considerau nenorocirea ca o pedeapsă, consecință a păcatului celui ce suferea, și cei care relatau despre acest act de violență făceau aceasta cu o ascunsă satisfacție. După părerea lor, faptul că le mergea bine dovedea că ei erau mult mai buni și, deci, mult mai favorizați de Dumnezeu, decât erau acești galileeni.” – Ibid., pag. 213 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

 

Luni 14 mai

2. UN AVERTISMENT ȘI UN APEL

a. Ce avertisment și apel a făcut Isus în legătură cu răspunsul Său?

Luca 13:3-5: „Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, cre­deţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusa­lim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

„În timp ce Domnul Hristos vorbea cu ucenicii și cu mulțimea, El privea în depărtare, cu o privire profetică în viitor, și vedea Ierusalimul asediat de oști. El au­zea marșul oștilor străine împotriva cetății alese și vedea mii și mii de iudei pierind în acest asediu. Mulți iudei, asemenea galileenilor, erau uciși în curțile templului, chiar atunci când își aduceau jertfele. Nenorocirile care căzuseră asupra acestor persoane constituiau un avertisment de la Dumnezeu către o națiune tot la fel de vinovată. ‘Dacă nu vă veți pocăi’, a spus Domnul Hristos, ‘toți veți pieri la fel’ (Luca 13:5). Pentru un scurt timp, timpul lor de probă mai întârzia. Pentru ei, mai era încă timp să cunoască lucrurile care le dădeau pace.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 213 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

b. În învățăturile Sale, ce a legat Isus de avertismentul judecății?

Luca 9:56: „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

Ioan 3:17: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

„În învățătura Sa, Domnul Hristos a legat avertizarea despre ziua judecății cu invitația milei Sale.” – Ibid., pag. 212 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

c. Ce apel face Dumnezeu pentru noi, astăzi?

Ezechiel 18:31: „Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?”

Ezechiel 33:11: „Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?”

„Nașterea din nou este singura cale prin care putem ajunge în orașul sfânt. Este îngustă, iar poarta prin care intrăm este strâmtă, dar de-a lungul ei trebuie să-i conducem pe bărbați, pe femei și copii, învățându-i că, pentru a fi mântuiți, trebuie să aibă o inimă nouă și un duh nou. Vechile trăsături de caracter moștenite trebuie să fie biruite. Dorințele firești ale sufletului trebuie schimbate. Toate înșelăciunile, toată falsitatea, toate vorbele rele trebuie să fie îndepărtate. O nouă viață trebuie trăită, una care îi face pe bărbați și femei asemănători cu Hristos. Trebuie să îno­tăm, ca să zicem așa, împotriva curentului celui rău.” – This Day With God, pag. 108.

„Domnul caută să mântuiască, nu să distrugă. El Își găsește plăcerea în a-i salva pe păcătoși. ‘Spune-le: Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului’ (Ezechiel 33:11). Prin avertizări și îndemnuri, El îi cheamă pe cei neascultători (încăpățânați) să se întoarcă de la faptele lor rele, să se întoarcă la El și să trăiască.” – Profeți și regi, pag. 105 (cap. 7, Ieroboam).


Marţi 15 mai

3. UN ARBORE SIMBOLIC

a. Pentru a confirma avertizarea și apelul Său, ce pildă a spus Isus ascultătorilor Săi?

Luca 13:6, 7: „El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”

În ce sens era smochinul neroditor o reprezentare potrivită a po­porului evreu?

Osea 10:1: „Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roade­le sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propăşea ţara, cu atât înfrumuseţa stâlpii idoleşti.”

„Oamenii din zilele lui Hristos făceau o mai mare paradă de evlavia lor decât iudeii din veacurile mai dinainte, dar ei erau mult mai lipsiți de harul cel prețios al Duhului lui Dumnezeu...

Dumnezeu, prin Fiul Său, căutase roade, dar nu găsise. Israel era o povară pentru pământ. Chiar existența lui era un blestem; căci ocupa în vie un loc pe care l-ar fi putut ocupa un pom care dădea roade. El jefuia lumea de binecuvântările pe care Dumnezeu dorea să le reverse asupra ei. Poporul Israel înfățișase în mod greșit pe Dumnezeu printre națiuni. Nu numai că erau nefolositori, ci în mod vădit ei erau o piedică. Într-o mare măsură, religia lor ducea în rătăcire pe oameni și, în loc de mântuire, aducea ruină.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 215 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

b. Ce arată că vina pentru eșecul lor se afla chiar la ușile lor?

Faptele Apostolilor 7:51-53: „...Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au fă­cut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părin­ţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât. Voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”

c. Cum putem fi noi, de asemenea, ca smochinul neroditor?

Ioan 15:4, 5: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădi­ţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”

„La fel ca smochinul cu pretenții, putem fi acoperiți cu frunze, dar lipsiți de roade. În timp ce știm că adevărul pe care îl deținem este la fel de neclintit ca munții cei nepieritori, câți dintre noi sunt gata să rămână statornici pe teoria aces­tui adevăr, fără a avea dovada că Hristos este în ei și ei sunt în Hristos? Câți sunt mulțumiți să treacă de la o zi la alta, fără să simtă influența adevărului sfințitor asupra inimii, care duce la fapte bune?

Nu ar trebui doar să ne prindem de adevăr, ci ar trebui să îl lăsăm să ne stăpâ­nească; și, prin urmare, să avem adevărul în noi și noi să fim în adevăr. Dacă așa stau lucrurile, viața și caracterul nostru vor dezvălui faptul că adevărul realizează ceva pentru noi; că ne sfințește și ne oferă o condiție morală potrivită pentru soci­etatea îngerilor cerești din împărăția slavei. Adevărul pe care-l avem își are origi­nea în cer; și când acea religie își găsește un sălaș în inimă, își începe lucrarea de curățare și purificare.” - The Signs of the Times, 9 mai 1878.


Miercuri 16 mai

4. O PERIOADĂ DE PROBĂ SUPLIMENTARĂ

a. Cum a pledat vierul pe lângă proprietarul viei?

Luca 13:8: „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.”

b. Ce paralelă se poate face între zilele dinaintea distrugerii Ierusa­limului și zilele dinainte de sfârșitul istoriei omenirii?

2 Petru 3:9, 10: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua ace­ea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

„O, prețioasa îndelungă răbdare a Mântuitorului! O, dacă fiecare dintre dragii tineri ar aprecia valoarea sufletului care a fost cumpărat cu un preț infinit pe cruce, la Calvar! O, dacă fiecare și-ar face o evaluare corectă a capacităților date de către Dumnezeu! Prin Hristos, puteți să urcați scara progresului și să aduceți orice putere sub controlul lui Isus... În spirit, în gândire, în cuvânt și în faptă, puteți să faceți de cunoscut că sunteți conduși de Duhul lui Hristos, și viața voastră poate exercita o putere de influență asupra altora.

Trăim într-o perioadă prea serioasă a istoriei lumii, ca să fim neglijenți și ne­păsători... Trebuie să vă rugați, să credeți și să ascultați. Nu puteți face nimic prin propria voastră putere, dar, prin harul lui Isus Hristos, puteți să vă folosiți puterile în așa fel încât să aduceți cel mai mare bine sufletului vostru și cea mai mare bine­cuvântare pentru sufletele altora. Prindeți-vă de Isus, și veți îndeplini într-un mod sârguincios faptele lui Hristos, și în cele din urmă veți primi răsplata veșnică.”– Fii și fiice ale lui Dumnezeu, pag. 118.

c. Cum a arătat Isus, în concluzie, că ei înșiși ca popor trebuia să decidă propria lor soartă?

Luca 13:9: „Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

„În parabolă, Isus n-a înfățișat și rezultatul lucrării grădinarului. La acel mo­ment, El a încheiat brusc povestirea. Sfârșitul ei depindea de generația care auzea cuvintele Lui. Lor le-a fost adresată solemna avertizare: ‘Dacă nu, după aceea îl vei tăia’. Depindea de ei dacă aceste cuvinte irevocabile aveau să fie rostite sau nu. Ziua mâniei era aproape. În nenorocirile care căzuseră asupra lui Israel, pro­prietarul viei, în mila sa, îi avertizase deja despre faptul că pomul neroditor avea să fie tăiat, nimicit.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 216 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).


Joi 17 mai

5. O AVERTIZARE PENTRU NOI ASTĂZI

a. Ce avertizare ar trebui să ia din această parabolă cei care cred în întreita solie îngerească? Ce eforturi face Domnul încă în favoa­rea noastră?

Isaia 27:2-4: „În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese: „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni. N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mără­cini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i vor arde pe toţi.”

Osea 11:8 (p.p.): „Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele?”

„Avertizarea aceasta răsună de-a lungul timpului ajungând până la noi, în aceas­tă generație. O, inimă nepăsătoare, ești tu oare în via Domnului un pom neroditor? Cuvintele acestea de condamnare să fie oare rostite în curând și în dreptul tău? De când ai primit oare darurile Lui? De câtă vreme veghează și așteaptă El ca să răspunzi cu iubire, iubirii Lui? Sădit în via Sa, sub privegherea plină de grijă a Grădinarului, ce mare privilegiu ai avut! De câte ori n-a mișcat solia evangheliei inima ta! Porți numele lui Hristos și, aparent, ești membru al bisericii, care este corpul Său, totuși, ești conștient că n-ai o legătură cu inima cea mare a iubirii divine. Fluxul vieții Sale nu curge prin tine. Darurile cele plăcute ale caracterului Său, ‘roadele Duhului Sfânt’, nu se văd în viața ta.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 216 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).

b. Ce sentință trebuie să fie în cele din urmă pronunțată asupra celor care nu răspund la grija și truda lui Dumnezeu față de ei?

Osea 4:17: „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!”

Apocalipsa 3:16: „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

„Inima care nu răspunde la mijloacele divine se împietrește până într-atât, încât nu mai este deloc sensibilă influenței Duhului Sfânt. Atunci se rostesc cuvintele: ‘Tăiați-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’ (Luca 13:7)” – Ibid., pag. 218 (cap. 17, Mai lasă-l și anul acesta).


Vineri 18 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce vorbeau evreii despre nenorocire cu o satisfacție ascunsă?

2. Cum trebuie să ne schimbăm pentru a fi născuți din nou, arbori roditori în grădina lui Dumnezeu?

3. Când eșuăm să aducem roade în viața noastră, cum afectează aceasta lumea din jurul nostru? Cum se reflectă aceasta asupra religiei noastre?

4. Cum influențează felul în care ne folosim puterile date de Dumnezeu roadele pe care le producem în viața noastră?

5. Chiar dacă poate suntem membri ai bisericii, cum putem fi arbori nero­ditori în via Domnu53