Lecția 8. Mândrie și umilință

„Fiți împodobiți cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.” (1 Petru 5:5).

„Mândria Asiriei și căderea ei trebuie să servească drept lecție până la sfârșitul timpului.” – Profeți și regi, pg. 366, engl. (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

Recomandare pentru studiu: Profeți și regi, pg. 349-366 (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

 

Duminică 14 august

1. CONDUCERE CREDINCIOASĂ

a. Prin ce discurs a încurajat Ezechia poporul să-i înfrunte pe asirieni și cum au fost de folos cuvintele lui Isaia în această criză? 2 Cronici 32:7, 8 (prima parte); Isaia 12:6.

2Cronici 32:7 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. 8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi. .....

Isaia 12:6 Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul luiIsrael.

„În vremea venirii lui Ezechia pe tronul lui Iuda, asirienii luaseră deja prizonieri un număr mare dintre copiii lui Israel din regatul de nord; iar la câțiva ani după ce începuse el să domnească, și în timp ce întărea încă fortărețele Ierusalimului, asirienii au asediat și au cucerit Samaria și au răspândit cele zece seminții în multe provincii asiriene. Granițele lui Iuda erau doar la câteva mile distanță și Ierusalimul la mai puțin de cincizeci de mile distanță; iar prada semnificativă care se găsea în templu avea să tenteze vrăjmașul să se întoarcă. Dar regele lui Iuda se hotărâse să-și facă partea, pregătindu-se să reziste vrăjmașului.” - Profeți și regi, pg. 351, engl. (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

b. De ce putea să se încreadă Ezechia în ajutorul lui Dumnezeu? Isaia 10:12, 24-27; 14: 24-27. Cum a răspuns poporul la apelul său? 2 Cronici 32:8 (ultima parte).

Isaia 10:12 Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şila Ierusalim, voi pedepsi  zice Domnul  pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe, 24 Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii. 25 Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească. 26 Domnul oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27 În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.

Isaia 14:24 Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe Asirian înţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor. 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna, întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?

2Cronici 32:8 ... Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

„Nimic altceva nu inspira credința atât de repede precum exercitarea ei. Regele lui Iuda se pregătise pentru furtună; și acum, încrezător că profeția împotriva asirienilor avea să se împlinească, el și-a pus încrederea în Dumnezeu.” – Ibid. 

 

Luni 15 august

2. SOSEȘTE CRIZA

a. Când, în ciuda tuturor aparențelor, perspectivele păreau fără speranță pentru Iuda, cum au făcut asirienii ca lucrurile să meargă chiar și mai rău? Isaia 36:13-20.

Isaia 36:13 Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Aşa vorbeşte împăratul: Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu vă lăsaţi mângâiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, când vă zice: Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei. 16 Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni, şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, într-o ţară plină de grâu şi de vin, o ţară plină de pâine şi de vii. 18 Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, când vă zice: Domnul ne va izbăvi. Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mâna împăratului Asiriei? 19 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 20 Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, care din ei şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?

„Criza îndelung așteptată a sosit în cele din urmă. Armatele Asiriei au pătruns în Iudeea, înaintând din biruință în biruință. Încrezători în victorie, conducătorii și-au divizat forțele în două armate: una urma să se confrunte cu armata egipteană la miazăzi, iar cealaltă avea să asedieze Ierusalimul. Singura speranță a lui Iuda era acum în Dumnezeu. Orice ajutor posibil din partea Egiptului fusese înlăturat și niciun alt popor nu era în apropiere pentru a-i întinde o mână prietenoasă. Căpeteniile asiriene, sigure de puterea forțelor lor disciplinate, au stabilit o întâlnire cu căpeteniile lui Iuda, ocazie în care au cerut cu impertinență predarea cetății. Această cerere a fost însoțită de blesteme hulitoare împotriva Dumnezeului evreilor. Datorită slăbiciunii și apostaziei lui Israel și Iuda, numele lui Dumnezeu nu mai era de temut printre popoare, ci devenise un subiect de batjocură continuă.” - Profeți și regi, pg. 352, engl. (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

b. Cum a răspuns Iuda batjocorilor asirienilor aroganți și ce ne amintește această experiență despre atitudine? Isaia 36:21, 22; 37:1-4.

 Isaia 36:21 Dar ei au tăcut, şi nu i-au răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: Să nu-i răspundeţi! 22 Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfella Ezechia, cu hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

Isaia 37:1 Când a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac, şi s-a dus în Casa Domnului.2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ. 3 Şi i-au zis: Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască. 4 Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.

„Aceeași minte dominatoare care a complotat împotriva celor credincioși în veacurile trecute, caută încă să-i elimine de pe pământ pe cei care se tem de Dumnezeu și ascultă de legea Sa. ... Conducători persecutori, predicatori și membri ai bisericii, se vor uni împotriva lor. Prin cuvânt și scris, cu mândrie, amenințări și batjocură, ei vor căuta să le distrugă credința.” – 5 T., pg. 450, engl. (cap. Criza viitoare)

„Când oamenii se întâlnesc pentru cercetarea punctelor de credință cu privire la care au o diferență de opinie, se va manifesta spiritul care îi controlează. Acei care sunt de partea adevărului ar trebui să fie calmi și stăpâni de sine. Dacă ar avea gândul lui Hristos, ei ar manifesta amabilitate și politețe. Ei nu vor fi ademeniți să folosească un limbaj aspru. Ei nu se vor considera infailibili și nici nu vor privi cu dispreț asupra celor care sunt diferiți de ei. Ei nu-i vor considera dușmani și nu îi vor întâmpina cu ridiculizare sau batjocură.” – Slujitorii evangheliei (1892), pg. 389 engl. (rom. cap. Studiul biblic).

 

Marți 16 august

3. CREDINȚĂ ÎN CIRCUMSTANȚE SUMBRE

a. Ce solie a trimis Dumnezeu lui Ezechia, prin Isaia, la momentul culminant al crizei lui Iuda cu Asiria? 2 Regi 19:5-7. De ce este atât de important pentru noi să medităm la aceste experiențe istorice?

2Regi 19:5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus darla Isaia. 6 Şi Isaia le-a zis: Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: Aşa vorbeşte Domnul: Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie înţara lui.

„Dumnezeu dorește să ne amintim de modul în care S-a purtat cu poporul său din trecut pentru a-l salva de vrăjmașii săi. El a ales întotdeauna cazurile extreme pentru a-și manifesta puterea, atunci când se părea că nu mai este nicio șansă de salvare din lucrările lui Satan. Nevoia omului este ocazia lui Dumnezeu.” – 5 T., pg. 714, engl. (cap. Conflictul ce ne stă în față).

„Nu în absența încercării, ci în mijlocul acesteia, se dezvoltă caracterul creștin. Expus respingerii și împotrivirii, urmașul lui Hristos este condus la o veghere mai bună și la o rugăciune mai serioasă către Ajutorul cel puternic. Încercarea severă îndurată prin harul lui Dumnezeu, dezvoltă răbdare, vigilență, curaj și o încredere adâncă și dăinuitoare în Dumnezeu. Triumful credinței este cel care-i întărește pe ascultători să îndure și să fie puternici; să se supună și astfel să biruiască; să fie dați morții în fiecare zi, și totuși să trăiască; să poarte crucea și să câștige coroana de slavă.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 467, 468, engl. (cap. 44: Casa Cezarului).

„Cei care în final biruiesc vor trece prin perioade de confuzie teribilă și încercări în viața lor religioasă; dar ei nu trebuie să renunțe la încrederea lor, pentru că aceasta este o parte a disciplinei lor în școala lui Hristos și ea este esențială pentru ca toată zgura să poată fi îndepărtată.” – Solii pentru tineret, pg. 63 engl. (rom. cap. 14). 

b. Ce au făcut Isaia și Ezechia în timpul crizei? 2 Cronici 32:20; 2 Regi 19:14-19.

2Cronici 32:20 Împăratul Ezechia şi prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.

2Regi 19:14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, şi a citit-o. Apoi s-a suitla Casa Domnului, şi a întins-o înaintea Domnului, 15 căruia i-a făcut următoarea rugăciune: Doamne, Dumnezeul luiIsrael, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul. 16 Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. 17 Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei, au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările, 18 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn şi piatră; şi i-au nimicit. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!

„Rugăciunile lui Ezechia în favoarea lui Iuda și a cinstei Conducătorului lor Suprem erau în armonie cu gândul lui Dumnezeu. În binecuvântarea rostită la consacrarea templului, Solomon se rugase Domnului `să facă în tot timpul dreptate robului său și poporului Său Israel, pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El` (1 Regi 8:59, 60). Domnul avea să Își manifeste favoarea îndeosebi atunci când, în timp de război sau înfrângere din partea unei armate, căpeteniile lui Israel aveau să intre în casa de rugăciune și să se roage pentru eliberare.” - Profeți și regi, pg. 352, engl. (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei). 

 

Miercuri 17 august

4. DUMNEZEU SCHIMBĂ LUCRURI DE DRAGUL DREPTĂȚII

a. Ce reasigurare a trimis Domnul împăratului și poporului lui Iuda? 2 Regi 19:20-22, 28, 32-34. Ce ar trebui să învățăm din modul în care Dumnezeu le-a împlinit nevoile, deși țara lor era pustiită? 2 Regi 19:29.

2Regi 19:20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privirela Sanherib, împăratul Asiriei. 21 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 22 Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului luiIsrael! 28 Pentru că eşti furios împotriva Mea, şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale, şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit. 32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. 33 Se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 34 Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.

2Regi 19:29 Acesta să-ţi fie semnul: Anul acesta veţi mânca ce creşte de la sine, şi al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii, şi veţi mânca din rodul lor.

„Așa cum era poporul lui Dumnezeu din vechime, tot la fel ar trebui să fim pregătiți și noi să înaintăm când se ridică norul, să pornim la drum și să ne oprim când norul se oprește. Trebuie să ne adaptăm mersul în conformitate cu ghidarea realizată de Duhul Sfânt. În loc de a urma căile plănuite de noi înșine, ar trebui să cooperăm cu divinitatea. Astfel vom fi împuterniciți să ținem pasul cu acela care este Conducătorul nostru. Un om nu trebuie să fie înzestrat cu talente extraordinare pentru a fi creștin. Agentul uman poate nu are un cuvânt în consiliile legislative; poate nu are dreptul de a plănui în senate sau de a vota în parlamente; totuși el are acces la Dumnezeu. Regele regilor se apleacă să asculte rugăciunea, care vine de la cel care dorește să facă voia Stăpânului. O rugăciune stăruitoare înălțată dintr-o inimă sinceră, căită, valorează mai mult în ochii lui Dumnezeu decât vorbirea elocventă. Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune oferită cu tămâia credinței. Cel mai slab copil al Său poate exercita o influență conformă consiliilor cerești. Ca răspuns la rugăciune reînviorează Dumnezeu lucrarea Sa.” – The Review and Herald, 23 iunie 1903.

b. În ce sens prezintă destinul Asiriei un principiu general pentru fiecare secol? Isaia 30:27, 28; Proverbele 11:17; 16:18.

Isaia 30:27 Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă, şi un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie, şi limba Lui este ca un foc mistuitor; 28 suflarea Lui este ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge până la gât ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, şi să pună o zăbală înşelătoare în fălcile popoarelor.

Proverbe 11:17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.

Proverbe 16:18 Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.

„Cu o precizie exactă, Cel Infinit păstrează raportul popoarelor. În timp ce oferă harul Său prin chemări la pocăință, acest raport rămâne deschis; dar când înregistrarea ajunge la un anumit punct, pe care Dumnezeu l-a fixat, atunci începe lucrarea mâniei sale. Raportul este închis. Răbdarea divină a luat sfârșit. Harul nu mai pledează în dreptul lor.” – Ibid., 3 iunie 1915. „`Mândria Asiriei va fi frântă și toiagul de cârmuire al Egiptului va pieri` (Zaharia 10:11). Acest lucru este adevărat, nu doar cu privire la popoarele care s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu în timpurile din vechime, ci și la popoarele de astăzi, care nu împlinesc scopul divin. În timpul răsplătirii finale, când Judecătorul cel drept al întregului pământ `va cerne neamurile` (Isaia 30:28), iar celor care au păstrat adevărul li se va permite să intre în Cetatea lui Dumnezeu, bolta cerului va răsuna de cântările de biruință ale celor răscumpărați. - Profeți și regi, pg. 366, engl. (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

 

Joi 18 august

5. UMILIND MÂNDRIA DIN NOI

a. Ce lecții practice ar trebui să preluăm din experiența lui Ezechia, Isaia și a asirienilor? 1 Petru 5:5-7; Proverbe 16:18.

1Petru 5:5 Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. 6 Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. 7 Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Proverbe 16:18 Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.

„Există multe căi prin care Dumnezeu poate pedepsi, iar pedeapsa va veni cu siguranță oriunde este îngăduită mândria. ... Permiteți unui om să fie înălțat de simțul capacității proprii și să se încreadă în puterea sa umană și va fi cu siguranță biruit de ispită. Dumnezeu îl va coborî. El îi va arăta slăbiciunea sa absolută, pentru ca să poată simți nevoia de ajutor divin.” – Manuscript Releases, vol. 21, pg. 332, 333.

„Ar trebui să ne umilim zilnic înaintea lui Dumnezeu și să nu considerăm că înțelepciunea noastră este desăvârșită. Ar trebui să luăm parte la lucrare cu seriozitate. Nu ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ne umilească; pentru că atunci când Dumnezeu ia controlul asupra noastră, El ne va umili într-un mod care nu ne va încânta. Ci trebuie să ne umilim zi de zi sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Trebuie să lucrăm pentru salvarea noastră cu frică și cutremur. În timp ce Dumnezeu este Cel care lucrează în noi voința și înfăptuirea după buna Sa plăcere, noi trebuie să cooperăm cu El, pe parcurs ce El lucrează prin noi. Trebuie să fim atenți să nu ne ridicăm sufletele prin înălțare de sine. Dar veți spune: Cum să știu dacă Hristos este în inima mea? Dacă atunci când ești criticat sau corectat pe calea ta și lucrurile nu merg chiar așa cum te-ai gândit că trebuie să fie - dacă în acele momente permiți emoțiilor să se manifeste în loc de a accepta corecția și a fi răbdător și amabil, Hristos nu locuiește în inimă. Hristos a dat atâta valoare omului încât Și-a dat propria Sa viață pentru răscumpărarea lui; și El pretinde fiecare putere și facultate a ființei noastre pentru a fi în supunere desăvârșită față de El. Ar trebui să ne vedem valoarea doar în lumina în care Dumnezeu ne-a apreciat pe noi prin crucea de la Calvar. Să nu ne temem să arătăm umilința noastră prin amabilitate, curtoazie și toleranță. Nu permiteți eului să se înalțe și să gândească: Ei încearcă să îmi rănească propria persoană prin rapoartele lor false.” – The Review and Herald, 12 iulie 1887.

 

Vineri 19 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum a răspuns Ezechia adecvat în fața amenințărilor asirienilor?

2. Cum ar trebui să răspundem celor ca „Sanherib” din viața noastră?

3. Cum și-a respectat Dumnezeu legământul din vechime în criza cu care s-a confruntat Iuda?

4. Ce putem învăța din modul în care s-a topit prosperitatea aparentă a Asiriei?

5. Numiți câțiva indicatori test care arată nivelul nostru de umilință.