Lumina lumii IV

Lecţia 8. Vorbind unei singure persoane —Nicodim

 

„Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3).

„Studiaţi întâmplarea pe care Hristos o prezintă înaintea lui Nicodim când se referă la şarpele înălţat.”— The Ellen G. White 1888 Materials, pg. 149.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 167-177 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

Duminică 16 noiembrie
1. O DISCUȚIE PRIVATĂ

a. După ce Nicodim L-a auzit pe Isus, a hotărât să discute cu El. Cine era Nicodim—şi de ce a venit noaptea? Ioan 3:1, 2 (prima parte).

 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”  (Ioan 3:1-2)

„De când Îl auzise pe Isus, Nicodim studiase cu seriozitate profeţiile referitoare la Mesia... El contemplase minunata manifestare a puterii divine; el Îl văzuse pe Salvatorul primindu-i pe cei săraci şi vindecându-i pe cei bolnavi; el văzuse privirile lor de bucurie şi auzise cuvintele lor de laudă; şi el nu se putea îndoi de faptul că Isus din Nazaret era Cel trimis de Dumnezeu.

El dorea din toată inima o conversaţie cu Isus, dar se sfia să Îl caute în văzul mulţimii. Ar fi fost prea umilitor pentru un conducător al iudeilor să dea pe faţă simpatie pentru un învăţător atât de puţin cunoscut până acum. Şi dacă vizita sa ajungea la cunoştinţa Sinedriului, ar fi atras dispreţul şi învinuirea lor. El s-a hotărât pentru o întrevedere pe ascuns, scuzând aceasta pe temeiul faptului că dacă ar merge în văzul publicului, alţii i-ar putea urma exemplul. Aflând prin cercetări speciale despre locul unde se retrăgea Mântuitorul în Muntele Măslinilor, el a aşteptat până când cetatea a fost învăluită în somn, şi apoi L-a căutat.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 168
(engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

„Nicodim fusese martor al minunii făcute de Hristos, şi a venit la Învăţătorul noaptea, pentru că nu avea curajul moral de a se apropia deschis, întrucât aceasta ar fi stârnit criticile preoţilor şi ale fariseilor.”— The Ellen G. White 1888 Materials, pg. 1311.

 

Luni 17 noiembrie
2. NU O DISCUȚIE TEOLOGICĂ, CI O RENAŞTERE

a. Imediat ce Nicodim L-a găsit pe Isus în locul unde se retrăgea El, ce I-a spus el lui Isus? Ioan 3:2 (ultima parte).

 Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”  (Ioan 3:2)

„Nicodim venise la Domnul intenţionând să intre într-o discuţie cu El, însă Isus i-a descoperit principiile fundamentale ale adevărului. El i-a spus lui Nicodim: Nu de cunoştinţe teoretice ai nevoie atât de mult, cât de renaştere spirituală. Nu ai nevoie să îţi fie satisfăcută curiozitatea, ci să ai o inimă nouă. Trebuie să primeşti o viaţă nouă de sus înainte de a putea aprecia lucrurile cereşti. Până când nu are loc această schimbare, făcând toate lucrurile noi, a discuta cu Mine despre autoritatea şi misiunea mea nu-ţi va fi de folos pentru mântuire.

Nicodim îl auzise pe Ioan Botezătorul predicând despre pocăinţă şi bo-tez, şi îl auzise îndrumându-i pe oameni spre Cel care urma să boteze cu Duhul Sfânt. El însuşi simţise că exista o lipsă de spiritualitate între evrei, că, într-o mare măsură, ei erau controlaţi de bigotism şi ambiţie lumească. El sperase într-o stare de lucruri mai bună la venirea lui Mesia. Totuşi mesajul cercetător de inimi lui Ioan Botezătorul nu reuşise să îl convingă de păcat. El era un fariseu riguros şi se mândrea cu faptele sale bune. El era foarte apreciat pentru dărnicia şi mărinimia sa în susţinerea serviciului templului, şi se simţea sigur de favoarea lui Dumnezeu.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 171 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

b. Întrucât Domnul şi-a dat seama că Nicodim nu are nevoie de o discuţie teologică, ci de o renaştere, cu ce răspuns l-a surprins Isus? Ioan 3:3.

 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”  (Ioan 3:3)

„Imaginea naşterii din nou, pe care o folosise Isus, nu era complet străină lui Nicodim. Convertiţii dintre păgâni, care adoptau credinţa lui Israel, erau adesea comparaţi cu copii nou-născuţi. De aceea, el trebuie că a înţeles că cele spuse de Hristos nu trebuiau luate într-un sens literal. Însă prin virtutea naşterii sale ca israelit el se considera sigur de un loc în Împărăţia lui Dumnezeu. El simţea că nu are nevoie de nicio schimbare. De aici mirarea sa la auzul cuvintelor Mântuitorului.”—Idem.

 

Marţi 18 noiembrie
3. LUCRAREA SPIRITULUI SFÂNT ASUPRA INIMII

a. Cu ce întrebare ironică a încercat Nicodim să alunge din minte cuvintele lui Hristos? Ioan 3:4.

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”  (Ioan 3:4)

b. Ignorând argumentul inutil al lui Nicodim, cum a accentuat Isus solia Sa? Ioan 3:5-7.

 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”  (Ioan 3:5-7)

„Din fire inima este rea şi ‚cine poate să scoată un lucru curat din unul murdar? Nimeni’ (Iov 14:4 engl.). Nicio invenţie omenească nu poate găsi un remediu pentru sufletul care păcătuieşte. ‚Mintea firească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu; pentru că ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, nici nu poate într-adevăr să se supună.’ ‚Din inimă ies gândurile rele, crimele, uciderile, curviile, jafurile, mărturia mincinoasă, blasfemiile’ (Romani 8:7 engl.; Matei 15:19 engl.). Izvorul inimii trebuie să fie curăţit înainte ca apele să poate deveni curate. Cel care încearcă să ajungă la cer prin propriile sale fapte de ţinere a Legii încearcă o imposibilitate. Nu există nicio siguranţă pentru cel care are doar o religie legalistă, o formă de evlavie. Viaţa creştinului nu este o modificare sau o îmbunătăţire a celei vechi, ci o transformare a firii. Are loc o moarte faţă de sine şi de păcat şi o viaţă com -plet nouă. Această schimbare poate fi îndeplinită doar de lucrarea eficientă a Duhului Sfânt.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 172 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

c. Cum a ilustrat Isus lucrarea Duhului Sfânt? Ioan 3:8.

 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”  (Ioan 3:8)

„Vântul se aude între ramurile copacilor, foşnind frunzele şi florile; totuşi este invizibil, şi nimeni nu ştie de unde vine şi încotro se duce. La fel este cu lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii. Nu poate fi explicată mai mult decât pot fi explicate mişcările vântului. O persoană s-ar putea să nu poată spune exact timpul, locul sau să urmărească toate circumstanţele din procesul convertirii; însă aceasta nu dovedeşte că este neconvertit. Printr-o influenţă la fel de nevăzută ca vântul, Hristos lucrează constant asupra inimii. Încetul cu încetul, poate în mod inconştient pentru primitor, mintea este impresionată atrăgând sufletul la Hristos. Aceste influenţe pot fi primite prin meditaţie despre El, prin citirea Scripturilor sau prin auzirea cuvântului vieţii de la cel care predică.”—Idem.

 

Miercuri 19 noiembrie
4. „VOI PUNE DUHUL MEU ÎN VOI”

a. Nicodim a fost impresionat de cuvintele lui Isus, pe care nu le înţelegea pe deplin. Ce a întrebat el atunci? Ioan 3:9. Ce i-a răspuns Isus? Ioan 3:10-13.

 Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?”  (Ioan 3:9)

Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îţi spun că Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia Noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.  (Ioan 3:10-13)

„Evreii pe care Isus îi scosese din templu pretindeau că sunt copii ai lui Avraam, însă ei fugeau din prezenţa Mântuitorului pentru că nu puteau suporta slava lui Dumnezeu care era manifestată în El. Astfel ei dovedeau că nu erau pregătiţi să participe la serviciile sacre ale templului. Ei erau zeloşi să menţină o aparenţă de sfinţenie, însă ei neglijau sfinţirea inimii. În timp ce se agăţau de litera Legii, ei încălcau în mod constant spiritul ei. Marea lor nevoie era tocmai de acea schimbare pe care Isus i-o explicase lui Nicodim—o renaştere morală, o curăţire de păcat, şi o reînnoire a cunoştinţei şi sfinţeniei.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 173, 174 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

b. Ce pasaje scripturistice a început Nicodim acum să înţeleagă? Psalmii 51:10; Isaia 64:6; Ezechiel 36:26, 27.

 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!  (Psalmi 51:10)

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.  (Isaia 64:6)

Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele.  (Ezechiel 36:26-27)

„[Isaia 64:6; Psalmii 51:10; Ezechiel 36:26, 27] Nicodim citise aceste pa-saje din Scriptură cu o minte întunecată; însă acum a început să înţeleagă semnificaţia lor. El a înţeles că cea mai rigidă ascultare de litera Legii apli -cată vieţii exterioare nu îi poate da niciunui om dreptul de a intra în Împărăţia cerului. În aprecierea oamenilor, viaţa sa fusese dreaptă şi onorabilă; dar în prezenţa lui Hristos el simţea că inima sa era necurată şi viaţa sa nesfântă.

Nicodim era atras de Hristos. Când Mântuitorul îi explica referitor la naşterea din nou, el tânjea să aibă această schimbare îndeplinită în sine însuşi.”—Idem., pg. 174 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

c. Prin ce simbol i-a explicat Hristos misiunea Sa lui Nicodim? Ioan 3:14-16.

 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.  (Ioan 3:14-16)

 

Joi 20 noiembrie
5. O VIAȚĂ NOUĂ

a. Întrucât Nicodim dorea să ştie prin ce mijloace putea fi îndeplinită naşterea din nou, ce a spus Isus? Ioan 3:17-21.

 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”  (Ioan 3:17-21)

„Simbolul şarpelui înălţat i-a făcut clară [lui Nicodim] misiunea lui Hristos. Când poporul Israel murea din pricina muşcăturii şerpilor veninoşi, Dumnezeu l-a îndrumat pe Moise să facă un şarpe de aramă şi să îl înalţe sus în mijlocul adunării. Apoi s-a anunţat în întreaga tabără că toţi cei care vor privi la şarpe vor trăi. Oamenii ştiau că, în sine, şarpele nu avea nicio putere de a-i ajuta. Era un simbol al lui Hristos. După cum imaginea făcută după asemănarea şerpilor ucigători a fost înălţată pentru vindecarea lor, tot astfel Cel făcut ‚după înfăţişarea cărnii păcătoase’ urma să fie Răscumpărătorul lor (Romani 8:3 engl.). Mulţi dintre israeliţi priveau la serviciile de jertfă ca şi când aveau în ele însele puterea de a-i elibera de păcat. Dumnezeu dorea să îi înveţe că nu aveau o valoare mai mare decât şarpele de aramă. Rolul lor era să le îndrepte mintea către Mântuitorul. Fie că era vorba de vindecarea rănilor sau de iertarea de păcatele lor, ei nu puteau să facă nimic pentru ei înşişi decât să arate credinţa lor în Darul lui Dumnezeu. Ei trebuiau să privească şi să trăiască...

Lumina care străluceşte de la cruce descoperă dragostea lui Dumnezu. Iubirea Sa ne atrage la Sine. Dacă nu ne împotrivim acestei atracţii, vom fi conduşi la piciorul crucii în căinţă pentru păcatele care L-au crucificat pe Mântuitorul. Atunci Duhul lui Dumnezeu produce prin credinţă o viaţă nouă în suflet.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 174-176 (engl.) (rom. cap. 17, „Nicodim”).

b. Cum suntem mântuiţi? Tit 3:4-6.

Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.  (Tit 3:4-6) 

 

Vineri 21 noiembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce au nevoie mulţi oameni care au o dorinţă de a discuta despre religie?

2. Cum s-a concentrat Isus asupra nevoii lui Nicodim mai degrabă decât asupra cuvintelor acestuia?

3. De ce a folosit Hristos vântul pentru a ilustra lucrarea Duhului Sfânt?

4. Ce simbol a folosit Hristos pentru a-i explica lui Nicodim misiunea Sa?

5. Cum i-a explicat Isus lui Nicodim taina naşterii din nou?