Lecţia 8. Neprihănirea lui Hristos

„Ba încă şi acum privesc toate lucrurile ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu: ... şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă” (Filipeni 3:8, 9).

„Este imposibil pentru om să se salveze singur. El se poate înşela cu privire la această problemă, însă el nu se poate salva singur. Doar neprihănirea lui Hristos poate fi de folos pentru mântuirea lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu.”—Solii alese, vol. 1, pg. 331 (engl.) (rom. cap. 50, „Veniţi şi căutaţi şi găsiţi”).

Recomandare pentru studiu: Credinţa şi faptele, pg. 15-27 (engl.) (rom. cap. 1, „Ellen White clarifică lucrurile”).

 

Duminică 15 mai
1. CONDIŢIA VIEŢII VEŞNICE

a. Care a fost poziţia dată lui Adam în Eden? Geneza 1:28.

Geneza 1:28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.

„Adam a fost încununat rege în Eden. Lui i-a fost dată stăpânire peste ori -ce lucru viu pe care îl crease Dumnezeu. Domnul i-a binecuvântat pe Adam şi Eva cu inteligenţă cum nu dăduse El nici unei alte creaturi. El l-a făcut pe Adam suveranul de drept peste toate lucrările mâinilor Sale.”—Comentarii Bi-blice [E.G.White] ale Vechiului Testament, vol. 1, pg. 1082 (engl.) (rom. cap. referitor la Geneza 2).

b. Care a fost testul dat lui Adam? Geneza 2:16, 17. Ce califica omenirea să treacă testul? Geneza 1:26, 27.

 Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.

Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

„Omul a fost iniţial înzestrat cu puteri nobile şi cu o minte bine echilibrată. El era perfect în fiinţa sa, şi în armonie cu Dumnezeu. Gândurile sale erau
pure, scopurile sale sfinte.”— The Signs of the Times, 25 octombrie 1905.

 

Luni 16 mai
2. ADAM A EŞUAT ÎN PĂSTRAREA VIEŢII VEŞNICE

a. Care au fost unele dintre consecinţele neascultării lui Adam? Geneza 2:17; Ezechiel 18:4 (ultima parte). Care a fost reacţia lui Dumnezeu? Ioan 3:16.

 Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.

Ezechel 18:4 ... Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

„Neascultarea lui Adam faţă de poruncile lui Dumnezeu a adus familia umană sub pedeapsa cu moartea. ‚În Adam toţi mor’, şi moartea veşnică, nu viaţa veşnică, este pedeapsa finală a tuturor celor care continuă în fărădele-ge.”— The Signs of the Times, 17 iunie 1897.

„În momentul în care lucrarea mâinilor lui Dumnezeu a refuzat ascultarea de legile împărăţiei lui Dumnezeu, în acel moment el a devenit neloial guver-nării lui Dumnezeu şi s-a făcut cu totul nevrednic de toate binecuvântările cu care îl favorizase Dumnezeu... Iar motivul pentru care omul nu a fost anihilat a fost pentru că Dumnezeu l-a iubit atât de mult, încât L-a dat în dar pe iubitul Său Fiu, ca El să sufere pedeapsa fărădelegilor sale. Hristos a propus să devină garantul şi înlocuitorul
omului, pentru ca omul, prin har neegalat, să aibă o altă şansă—un al doilea timp de probă—având experienţa lui Adam şi a Evei ca avertizare de a nu încălca legea lui Dumnezeu aşa cum au făcut ei.”— Credinţa şi faptele, pg. 21 (engl.) (rom. cap. 1, „Ellen White clarifică chestiunile”).

b. Cum a arătat Hristos că ascultarea faţă de lege se cerea şi după cădere, ca o condiţie pentru a obţine viaţa veşnică? Luca 10:25-28; Matei 19:16, 17.

 Luca 10:25 Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?26 Isus i-a zis: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? 27 El a răspuns: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 28 Bine ai răspuns, i-a zis Isus; fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.

Matei 19:16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? 17 El i-a răspuns: De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

„Condiţia vieţii veşnice este acum exact aceeaşi care a fost întotdeauna—exact aceea care a fost în Paradis înainte de căderea primilor noştri părinţi—ascultarea desăvârşită de legea lui Dumnezeu, neprihănire desăvârşită. Dacă viaţa veşnică ar fi oferită în schimbul vreunei condiţii mai mici decât aceasta, atunci fericirea întregului Univers ar fi periclitată.”— Calea către Hristos, pg. 62 (engl.) (rom. cap. 7, „Testul uceniciei”).

„Hristos nu reduce pretenţiile legii. Într-un limbaj inconfundabil El pre -zintă ascultarea de ea ca o condiţie pentru viaţa veşnică—aceeaşi condiţie care a fost cerută de la Adam înainte de căderea sa... Cerinţa de sub legământul harului este la fel de cuprinzătoare ca cerinţa făcută în Eden—armonie cu legea lui Dumnezeu, care este sfântă, dreaptă şi bună.”— Parabolele Domnului, pg. 391 (engl.) (rom. cap. 28, „Răsplata harului”).

 

Marţi 17 mai
3. NICI O SALVARE ÎN FAPTELE OMENEŞTI

a. În timp ce nu a existat nici o schimbare în condiţia pentru viaţa veşnică după păcătuire, ce schimbare a avut loc în natura omenirii, şi care a fost rezultatul? Efeseni 2:3; Romani 3:11, 12.

 Efeseni 2:3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Romani 3:11 Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12 Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

„Lui Adam şi Evei... li s-a spus că natura lor devenise depravată de păcat; ei îşi slăbiseră puterea de a se împotrivi răului, şi deschiseseră calea pentru ca Satan să poată câştiga mai uşor acces la ei.”— Patriarhi şi profeţi, pg. 61 (engl.)(rom. cap. 3, „Ispitirea şi căderea”).

b. Au moştenit urmaşii lui Adam natura sa fără păcat, sau natura sa căzută? Psalmii 51:5. Ce a devenit imposibil pentru urmaşii lui Adam să realizeze prin ei înşişi, şi de ce? Romani 3:23; Romani 8:7.

 Ps 51:5 Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

„Era posibil pentru Adam înainte de cădere să îşi formeze un caracter ne -prihănit prin ascultare de legea lui Dumnezeu. Însă el a dat greş în aceasta, şi din cauza păcatului său natura noastră este căzută şi noi nu ne putem face ne-prihăniţi prin noi înşine. Întrucât suntem păcătoşi, nesfinţi, nu putem asculta în mod desăvârşit de legea sfântă. Nu avem nici o neprihănire a noastră înşine cu care să corespundem cerinţelor legii lui Dumnezeu.”—Calea către Hristos, pg. 62 (engl.) (rom. cap. 7, „Testul uceniciei”).

c. Pentru a fi socotit neprihănit, ce este scris despre aceia care se gândesc să se bazeze pe faptele lor mai degrabă decât pe meritele lui Hristos? Galateni 3:10; Romani 9:31-33.

 Gal 3:10 Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.

Romani 9:31 Pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.

„Cel care încearcă să ajungă la cer prin propriile sale fapte de păzire a legii încearcă o imposibilitate... Efortul pe care îl face omul în propria sa putere pentru a obţine mântuirea este reprezentat prin jertfa lui Cain. Tot ceea ce poate face omul fără Hristos este poluat de egoism şi păcat.”— Credinţa şi faptele, pg. 94 (engl.) (rom. cap. 12, „Însuşindu-ne neprihănirea lui Hristos”) .

„Rabinii socoteau neprihănirea lor drept un paşaport pentru cer; însă Isus a declarat că aceasta este insuficientă şi fără valoare. Ceremoniile exterioare şi o cunoaştere teoretică a adevărului constituiau neprihănirea fariseică. Rabinii pretindeau a fi sfinţi prin propriile lor eforturi de ţinere a legii; însă faptele lor despărţiseră neprihănirea de religie. În timp ce erau minuţioşi în respectarea ritualurilor, vieţile lor erau imorale şi josnice. Aşa-numita lor neprihănire nu putea să intre niciodată în Împărăţia Cerurilor.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 309 (engl.) (rom. cap. 31, „Predica de pe munte”).

 

Miercuri 18 mai
4. HRISTOS A DEVENIT NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ

a. Când omenirea şi-a pierdut dreptul la viaţă veşnică, ce a decis Tatăl să facă? Galateni 4:4,5. Ce poziţie a ocupat Hristos ca al doilea Adam atunci când a devenit om? 1 Corinteni 15:47.

 Gal 4:4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5 ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

1Cor 15:47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.

„După cădere, Hristos a devenit instructorul lui Adam... La împlinirea vremii El urma să Se descopere în chip omenesc. El urma să ocupe poziţia Sa în fruntea omenirii, luând natura, însă nu şi păcătoşenia omului.”—The Signs of the Times, 29 mai 1901.

b. Ce a trebuit să facă Hristos pentru a asigura pentru noi viaţa veşnică? Matei 5:17, 18. Cum a împlinit Hristos legea? 1 Petru 2:22.

 Romani 5:17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

1Petru 2:22 El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.

„Legea cere neprihănire—o viaţă dreaptă, un caracter perfect; şi pe acestea omul nu are cum să le ofere. El nu poate împlini cerinţele legii lui Dumnezeu. Însă Hristos, venind pe pământ ca om, a trăit o viaţă sfântă, şi a dezvoltat un caracter desăvârşit. Pe acestea El le oferă ca un dar fără plată tuturor celor care vor să le primească.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 762 (engl.) (rom. cap. 79, „S-a sfârşit”).

„În viaţa Sa pe pământ, Hristos a dezvoltat un caracter perfect, El a oferit ascultare desăvârşită de poruncile Tatălui Său. Venind în lume în chip omenesc, devenind supus legii, descoperind oamenilor că El a purtat bolile lor, necazul lor, vina lor, El nu a devenit păcătos... Nici o pată de păcat nu s-a găsit asupra Lui. El a stat înaintea lumii ca Mielul fără pată al lui Dumnezeu.”—The Youth’s Instructor, 29 decembrie 1898.

c. După ce s-a conformat condiţiei vieţii veşnice în favoarea omenirii, ce dar de la Tatăl oferă Hristos fiecărei persoane? Romani 6:23; 1 Ioan 5:11.

 Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

1Ioan 5:11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.

„Mântuitorul lumii oferă celui rătăcit darul vieţii veşnice. El aşteaptă un răspuns la ofertele Sale de iubire şi iertare, cu o compasiune mai tandră decât cea care mişcă inima unui părinte pământesc pentru a ierta un fiu rătăcit, căit, suferind.”—The Signs of the Times, 20 aprilie 1876.

 

Joi 19 mai
5. SOCOTIT NEPRIHĂNIT DOAR PRIN CREDINŢĂ

a. După cum neascultarea lui Adam ne-a făcut păcătoşi, prin a cui ascultare vom fi noi făcuţi neprihăniţi? Romani 5:17-19. Când prin credinţă ne prindem de neprihănirea lui Hristos, cum vom apărea în ochii lui Dumnezeu? Romani 3:28.

 Romani 5:17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) 18 Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

Romani 3:28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

„Nu avem nici o neprihănire a noastră proprie cu care să corespundem cerinţelor legii lui Dumnezeu. Însă Hristos a făcut o cale de scăpare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor şi ispitelor ca cele pe care le avem şi noi de întâmpinat. El a trăit o viaţă fără păcat. El a murit pentru noi, şi acum se oferă să ne ia păcatele şi să ne dea neprihănirea Sa. Dacă te predai Lui, şi Îl accepţi ca Salvator al tău, atunci, oricât de păcătoasă poate să fi fost viaţa ta, de dragul Său eşti socotit neprihănit. Caracterul lui Hristos stă în locul caracte-rului tău, şi tu eşti acceptat înaintea lui Dumnezeu ca şi când nu ai fi păcătuit niciodată.”— Calea către Hristos, pg. 62 (engl.) (rom. cap. 7, „Testul uceniciei”).

b. Când un credincios căit este socotit neprihănit, ce speranţă are chiar şi în faţa morţii? Ioan 3:16 (ultima parte); Tit 3:7; 1 Corin -teni 15:21, 22.

 Ioan 3:16 ... pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Tit 3:7 Pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

1Cor 15:21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. 22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.

„Prin credinţă [păcătosul] poate aduce la Dumnezeu meritele lui Hristos, şi Domnul pune ascultarea Fiului Său în contul păcătosului. Neprihănirea lui Hristos este acceptată în locul eşecului omului, şi Dumnezeu îl primeşte, iartă, îndreptăţeşte pe sufletul căit, care crede; îl tratează ca şi când ar fi neprihănit şi îl iubeşte cum Îl iubeşte pe Fiul Său.”— Solii alese, vol. 1, pg. 367 (engl.) (rom. cap. 57, „Hristos, Calea vieţii”).

 

Vineri 20 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care a fost condiţia vieţii veşnice înainte şi după cădere?
2. Din cauza păcatului, ce schimbare a avut loc în natura fiinţelor umane?
3. De ce vor fi blestemaţi cei care încearcă să fie neprihăniţi prin ţinerea legii?
4. Ce înţelegi prin expresia „Hristos, neprihănirea noastră”?
5. Dacă o persoană care este considerată neprihănită prin credinţă în neprihănirea lui Hristos se întâmplă să moară, care este speranţa lui?