Lecţia 9. Omul bogat și săracul Lazăr

 „Și Avraam i-a răspuns: ’Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.’” (Luca 16:31).

„Cei care sunt săraci în bunurile acestei lumi, dar care totuși se încred în Dumnezeu și sunt răbdători în suferință, vor fi, într-o zi, înălțați mai presus de aceia care astăzi dețin cele mai înalte poziții pe care le poate oferi lumea, dar care nu și-au predat viața lui Dumnezeu.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 260 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 260-271 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).


Duminică 27 mai

1. DESTINUL HOTĂRÂT LA MOARTE

a. Ce parabolă ilustrează adevărul că viitorul unei persoane este hotărât la moarte, în funcție de modul ei de viață? Explicați diferența dintre cei doi oameni și spuneți ce lecție putem învăța.

Luca 16:19-21: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.”

„În parabola omului bogat și a lui Lazăr, Domnul Hristos înfățișează faptul că în viața aceasta, oamenii își hotărăsc destinul lor veșnic... Dacă oamenii irosesc în plăceri egoiste ocaziile ce li se oferă, ei se elimină singuri de la viața veșnică. Nici un alt timp de probă ulterior nu le va mai fi acordat. Prin propria lor alegere, au săpat o prăpastie de netrecut între ei și Dumnezeul lor.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 260 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).

b. Ce s-a întâmplat în cele din urmă atât cu săracul, cât și cu omul bogat?

Luca 16:22: „Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.”

„Săracul suferise zi de zi, dar îndurase totul cu răbdare și în tăcere. În cele din urmă a murit și a fost îngropat. Nu s-a găsit nimeni care să plângă pentru el; dar prin răbdarea sa în suferință, el mărturisise pentru Hristos, trecuse cu bine încercarea credinței sale, și, după moartea sa, ne este înfățișat ca fiind purtat de către îngeri în sânul lui Avraam.” – Ibid., pag. 262 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).

 

Luni 28 mai

2. CORECTÂND PĂRERI ERONATE

a. Deși eronată, ce doctrină, crezută de mulți dintre ascultătorii Săi, a folosit Isus pentru a învăța adevăruri importante? Prin desti­nul omului bogat, ce adevăr a revelat Isus?

Luca 16:23, 24: „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpa­ia aceasta.”

„În această parabolă, Domnul Hristos întâlnea pe oameni pe propriul lor teren. Doctrina despre starea de conștiență a celor morți, în perioada dintre moartea și învierea lor, era crezută de mulți dintre cei ce ascultau cuvintele lui Hristos. Mân­tuitorul cunoștea ideile lor, așa că și-a formulat parabola, încât să-i învețe adevăruri importante, folosindu-se chiar de convingerile lor preconcepute. El a pus în fața ascultătorilor Săi o oglindă, în care să se poată vedea în adevărata lor legătură cu Dumnezeu. El a folosit opinia generală pentru a evidenția și mai mult adevărul pe care dorea să-l sublinieze, mai presus de toate celelalte idei, și anume, că nici un om nu este prețuit după bogăția sa; căci tot ceea ce are îi aparține numai ca îm­prumut din partea Domnului. Iar o greșită folosire a acestor daruri îl va așeza mai prejos decât cel mai sărac și mai nenorocit om care-L iubește pe Dumnezeu și se încrede în El.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 263 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).

b. Ce ne învață Biblia cu privire la starea trupului și a sufletului în moarte?

Eclesiastul 9:5, 6: „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.”

Psalmii 146:2-4: „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planu­rile lor.”

Ioan 11:11: „După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

„Mintea mea fusese tulburată adesea de efortul de a împăca ideea răsplăti­rii sau a pedepsei imediate a celor decedați, cu faptul incontestabil al judecății și al învierii viitoare. Dacă la moarte sufletul intră în răsplata fericirii sau a nenorocirii veșnice, de ce mai e nevoie de învierea sărmanelor trupuri putre­zite?

Dar această credință frumoasă și nouă mi-a arătat motivul pentru care scriitorii inspirați insistaseră atât de mult asupra subiectului învierii trupului - deoarece în­treaga ființă rămânea în mormânt într-o stare de adormire. Acum puteam înțelege cu claritate absurditatea poziției noastre din trecut cu privire la acest subiect.” – Schițe din viața mea, pag. 49, 50 (cap. 5, Despărțirea de biserică).

c. Care este răspunsul figurativului Avraam față de implorarea omului bogat?

Luca 16:25: „„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mân­gâiat, iar tu eşti chinuit.”

„Ce sunt suferințele vieții de acum, în comparație cu greutatea veșnică de slavă de la sfârșit?” – The Signs of the Times, 10 decembrie 1885.


Marţi 29 mai

3. O OCAZIE PIERDUTĂ PENTRU TOTDEAUNA

a. Ce alt aspect problematic a fost menționat de Avraam în această conversație cu rol ilustrativ?

Luca 16:26: „Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”

„Este un lucru solemn a muri, dar un lucru cu mult mai solemn este a trăi. Cu fiecare gând, cuvânt și faptă din viața noastră ne vom întâlni iarăși. Ceea ce am făcut din noi în acest timp de probă, aceea va trebui să rămânem în toată veșnicia. Moartea aduce descompunerea trupului, dar nu face nici o schimbare în caracter. Venirea lui Hristos nu aduce schimbarea caracterelor noastre, ci doar le fixează pentru totdeauna spre neschimbare.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 466 (Biserica, lumina lumii).

b. Ce preocupare, până acum neglijată, este exprimată de către omul bogat?

Luca 16:27, 28: „Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lu­cruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”

A lăsat Dumnezeu ceva nefăcut pentru mântuirea noastră?

„Când bogatul a cerut noi dovezi pentru frații săi, i s-a spus în mod clar că dacă li s-ar da asemenea dovezi, ei nu s-ar lăsa convinși. Cererea sa a aruncat o umbră asupra lui Dumnezeu. Era ca și când bogatul ar fi zis: ‘Dacă m-ai fi avertizat mai serios, mai categoric, acum n-aș fi aici.’ În răspunsul său la cererea bogatului, Avraam este înfățișat ca spunând: ‘Frații tăi au fost avertizați suficient. Le-a fost dată lumină, dar ei n-au vrut s-o vadă; le-a fost prezentat adevărul, dar n-au vrut să-l audă.’” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 264 (cap. 21, Omul bogat și să­racul Lazăr).

„Când Dumnezeu l-a oferit pe Hristos lumii noastre, printr-un singur dar El a oferit toate comorile cerului. Nu a reținut nimic. El nu poate face mai mult decât a făcut pen­tru a-i aduce pe oameni la pocăință. El nu mai are niciun mijloc păstrat în rezervă pentru mântuirea lor.” – The Review and Herald, 17 septembrie 1901.

c. După cum se vede starea acestei lumi astăzi, ce gânduri înfioră­toare ar trebui să luăm în considerare?

Iacov 4:14: „şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.”

2 Corinteni 6:2: „Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”

„Dumnezeu…îi rabdă pe oameni, până când ultima resursă care îi conduce la pocăință este epuizată. Dar există limite pentru răbdarea Lui.” – Ibid.

„Vino acum, în timp ce mila mai zăbovește încă; vino cu mărturisire, vino cu sufletul pocăit și Dumnezeu te va ierta din abundență. Nu îndrăzni să desconsideri o altă ocazie.” - Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 353 (Răscumpărați vre­mea).


Miercuri 30 mai

4. UN AVERTISMENT EXPLICIT, NEGLIJAT

a. Ce mărturie a refuzat mai întâi poporul evreu și ce alte dovezi a spus Isus că vor ignora ei?

Luca 16:29-31: „Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

Ioan 5:46, 47: „Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi cre­de cuvintele Mele?”

„‚Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți’ (Luca 16:31). Aceste cuvinte s-au dovedit a fi adevărate în istoria poporului evreu. Ultima minune a lui Hristos, care încoronează activitatea Sa, a fost învierea lui Lazăr din Betania, după patru zile de la moartea lui. Evreilor le-a fost oferită această minunată dovadă a divinității Mântuitorului, dar ei au respins-o. Lazăr s-a sculat din morți și a dat mărturie în mijlocul lor, dar ei și-au împietrit inima față de toate aceste dovezi, și chiar au căutat să-i ia viața (Ioan 12:9-11).” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 265 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).

b. Ce binecuvântări spirituale au fost date evreilor?

Romani 9:3-5: „Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei sunt israeliţi, au înfie­rea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, pa­triarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!”

De ce mod de administrare a binecuvântărilor s-au făcut mulți dintre ei vinovați?

Luca 12:21: „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

„Când Hristos a rostit parabola bogatului și a săracului Lazăr, erau foarte mulți în națiunea iudaică ce se aflau în starea de plâns a celui bogat, folosind bunurile lui Dumnezeu pentru satisfacerea plăcerilor egoiste, pregătindu-se astfel de a auzi sentința: ‘Ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor’ (Daniel 5:27). Bogatul a fost favorizat cu orice fel de binecuvântări materiale și spirituale, dar el a refuzat să coopereze cu Dumnezeu în folosirea acestor binecuvântări.” – Ibid., pag. 267 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr)

c. Cum putem fi în pericolul de a face aceeași greșeală?

Proverbele 14:31: „Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său.”

Zaharia 7:10: „Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.”

„Dacă Dumnezeu ne oferă multe din bunurile acestei lumi, nu o face pentru ca noi să strângem în mod egoist sau să poftim după mai mult, ci ca să putem împărtăși de bunăvoie cu cei care nu au fost binecuvântați din belșug. Nimic nu re­vigorează atât de mult sufletul ca atunci când oferim cu plăcere și de bunăvoie din binecuvântările pe care Dumnezeu ni le-a acordat așa de generos. Viața sufletului este reînviorată la vederea binelui astfel înfăptuit și printr-un sentiment că bunurile Domnului au fost întrebuințate în mod conștiincios.” – The Review and Herald, 27 mai 1902.

„Același spirit de sacrificiu, care a cumpărat pentru noi mântuirea, va locui în ini­mile tuturor celor care devin părtași ai darului ceresc.” – Lift Him Up, pag. 278.


Joi 31 mai

5. PERICOLUL ÎNCREDERII DE SINE

a. În timpul lui Hristos, ce fel de mulțumire de sine încrezătoare caracteriza atitudinea poporul favorizat al lui Dumnezeu? Ioan 8:33: „Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?” Când au înțeles ei avertismentul Său?

„Când nenorocirea a venit asupra Ierusalimului, când foametea și sufe-rințele de toate soiurile s-au abătut asupra poporului, ei și-au adus aminte de aceste cu­vinte ale Domnului Hristos și au înțeles parabola. Ei aduseseră suferința asupra lor, datorită neglijenței lor de a face ca lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu să strălucească mai departe în lume.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 269 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr).

b. Ce iluzie similară îi afectează pe laodiceeni? Apocalipsa 3:16, 17: „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

„Există astăzi în lume o clasă de oameni care sunt plini de îndreptățire de sine. Ei nu sunt lacomi, nu sunt bețivi, nu sunt necredincioși; dar ei doresc să trăiască pentru ei, nu pentru Dumnezeu. El nu se află în gândurile lor; de aceea ei sunt socotiți în rândul celor necredincioși. Dacă ar fi posibil ca ei să intre pe porțile cetății lui Dumnezeu, ei n-ar avea dreptul la pomul vieții, căci atunci când porun­cile lui Dumnezeu au fost puse înaintea lor cu toate cerințele lor obligatorii, ei au zis: ‘Nu!’. Ei n-au slujit lui Dumnezeu aici, de aceea, ei nu I-ar sluji lui Dumnezeu nici în ceruri. Ei n-ar putea trăi în prezența Lui și ar simți că orice alt loc, în afară de cer, ar fi de preferat pentru ei.

A învăța de la Hristos înseamnă a primi harul Său, care este, de fapt, caracterul Său. Dar cei care nu apreciază și nu folosesc ocaziile prețioase și influențele sfinte ce le-au fost oferite aici pe pământ, nu sunt pregătiți să ia parte la închinarea cea curată din ceruri.” – Ibid., pag. 270, 271 (cap. 21, Omul bogat și săracul Lazăr)

 

Vineri 1 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce lecție a fost învățată în această parabolă, despre viețile celor doi oameni?

2. Cum a dezvăluit răspunsul lui Avraam problema omului bogat?

3. Ce implica cererea omului bogat cu privire la frații săi?

4. Ce ne învață această parabolă despre oportunitățile existente acum?

5. Membrii bisericii care se îndreptățesc pe ei înșiși nu sunt ecredincioși. Atunci, de ce sunt ei incluși în categoria celor necredincioși?67