Este timpul - editorial

De multe ori, când trebuie să ni se readucă aminte că „Este timpul”, este pentru că trebuie să ne schimbăm modul de gândire sau starea de spirit de unde era la „unde trebuie să meargă”. Dacă am fi cu adevărat pregătiți să facem ceva, s-ar putea să nu fie necesar să menționăm deloc timpul — lucrurile ar curge pur și simplu de la unul la altul.

Dar cu această Săptămână de rugăciune, ne este reamintit că „Este timpul” ca noi să fim mai activi în anumite lucruri la care, evident, nu ne-am gândit suficient. Dacă ne-am fi gândit cu adevărat la ele, lumea ar putea fi un loc foarte diferit.

Dumnezeu a binecuvântat poporul Său cu privilegiul extraordinar de a auzi, de a fi împuternicit, de a trăi și de a proclama ultimul mesaj de îndurare care trebuie dat unei planete căzute:

„Ultimele raze de lumină milostivă, ultimul mesaj de îndurare care trebuie dat lumii, este o revelație a caracterului iubitor [al Mirelui]. Copiii lui Dumnezeu trebuie să manifeste slava Sa. În propria lor viață și caracter, ei trebuie să dezvăluie ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei.”

De-a lungul anilor am fost binecuvântați cu numeroase metode și modalități de a îndeplini această sarcină. Am apreciat noi, așa cum ar trebui, resursele ce ne-au fost încredințate? S-a observat: „Mișcarea misionară este mult avansată comparativ cu spiritul misionar.”

Acum observăm că lucrurile devin din ce în ce mai dificile și că „lucrarea pe care biserica nu a făcut-o într-un timp de pace și prosperitate va trebui să fie făcută în timpul unei crize teribile, sub cele mai descurajatoare și ostile împrejurări.”

Da, este timpul să se întâmple multe lucruri din partea noastră — cu cât mai repede, cu atât mai bine. Suntem chiar la ușa veșniciei. Pe ce platformă vom sta noi? Pentru ce tabără vom vorbi noi? Este timpul ca Spiritul lui Hristos să fie turnat fără măsură peste un popor care flămânzește și însetează să îl primească și să îl împartă cu o lume care moare după acesta.

 „În Ziua Cincizecimii Duhul Sfânt a fost revărsat peste ucenicii care se rugau, și ei au dat mărturie despre sursa acestuia tuturor, oriunde mergeau.

Spiritul misionar a fost revărsat în provizii nelimitate, iar ucenicii au mărturisit despre un Mântuitor răstignit și înviat și au convins lumea de păcat, de dreptate și de judecata care va veni. Au făcut exact așa cum le poruncise Domnul lor înviat și au început să predice Evanghelia la Ierusalim, chiar în locul în care exista cea mai profundă prejudecată și unde au predominat cele mai confuze idei cu privire la Acela care fusese răstignit ca răufăcător. Trei mii de oameni au primit mesajul și au fost convertiți. Nu au fost intimidați prin persecuție, închisoare și moarte; ci au continuat să rostească cu toată îndrăzneala cuvintele adevărului, prezentând în fața evreilor lucrarea, misiunea și slujirea lui Hristos, răstignirea, învierea și înălțarea Lui; iar credincioșii au fost adăugați zilnic la Domnul, atât bărbați, cât și femei.”  

Suntem noi dispuși să ascultăm ceasul profetic care ne spune clar că este timpul să ne rugăm și să acționăm în armonie cu rugăciunile noastre — sau încercăm în zadar să suprimăm și să aducem la tăcere alarma sub o pernă, în timp ce o amânăm? Alegerea este a noastră — și decizia este acum. Suntem dispuși să fim goliți de egoism și să fim umpluți cu Duhul Sfânt?

 „E privilegiul fiecărui creștin nu numai de a aștepta, ci și de a grăbi venirea Domnului nostru Isus Hristos. ...

„Fraților și surorilor, rugați-vă stăruitor pentru Duhul Sfânt. Dumnezeu stă în spatele fiecărei făgăduințe pe care a făcut-o.”

 „Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să deschidă izvoarele apei vieții. Și noi înșine trebuie să primim fiecare apa vie pentru noi înșine. Să ne rugăm cu inima umilită și cu toată stăruința, ca acum, în timpul ploii târzii, torentele harului să se poată revărsa peste noi. Să ne rugăm cu ocazia fiecărei adunări, cerându-I lui Dumnezeu să dea chiar acum sufletului nostru căldură și umiditate. În timp ce ne rugăm lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, El va realiza în noi blândețea și smerenia inimii, o dependență conștientă de El, pentru a primi ploaia târzie care ne desăvârșește. Dacă vom cere cu credință binecuvântarea, o vom primi, așa cum a făgăduit Dumnezeu.”

Fie ca inimile noastre să fie să fie înmuiate în mod sublim cu dragostea revărsată a minunatului nostru Mântuitor în timpul acestei Săptămâni de Rugăciune și să fim energizați din belșug cu minunata Sa putere creatoare de a răscumpăra timpul! Amin!

Referințe:

1 Parabolele Domnului Hristos, pp. 415, 416.

2 The Review and Herald, October 12, 1886.

3 Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 463.

4 The Review and Herald, November 6, 1894.

5 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pp. 22, 23.

6 Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 508.